15,139 matches
-
o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar fi trebuit să întâlnesc pe cineva, probabil în legătură cu valiza asta, care pare să mă preocupe așa de mult, nu e clar dacă de teamă să n-o pierd, sau pentru că abia aștept să scap de ea. Ce e sigur e că nu e un bagaj oarecare, ce poate fi lăsat la depozitul de bagaje, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
schimbate toate numerele paginilor, sau o ediție din Dostoievski de refăcut de la cap la coadă, pentru că de câte ori e scris „Măria“ acum trebuie scris „Mar’ja“, iar de câte ori e scris „Pjotr“ trebuie corectat în „Petr“. El le dă dreptate tuturor, deși preocupat la gândul că a întrerupt la mijloc o conversație cu un alt postulant, și abia reușește să-i îmbuneze pe cei mai nerăbdători, asigurându-i că nu i-a uitat, că le știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ocheanul îndreptat asupra necunoscutului. Unul câte unul și-au apropiat ochiul de lentilă, apoi s-au privit unii pe alții, mi-au mulțumit și au plecat A venit să mă vadă un Cititor, ca să-mi supună o problemă ce-l preocupă: a găsit două exemplare din cartea mea, Într-o rețea de linii ce etc., cu coperți identice, dar conținând două romane diferite. Unul e povestea unui profesor care nu suportă țârâitul telefonului, celălalt e povestea unui miliardar care colecționează caleidoscoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tânără și prea îndrăgostită de trompetistul bun de gură ca să mai țină cont de părerile tatălui ei. Și, când mariajul se încheiase dezastruos, nu-i mai pomenise de presentimentul lui, cum că exact așa avea să se întâmple, ci fusese preocupat doar de siguranța și de fericirea ei - așa cum, de altfel, fusese dintotdeauna. E norocoasă că a avut așa un tată, reflectă ea; în ziua de azi sunt atât de mulți copii fără tată, copii care sunt crescuți de mame sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai devreme la închisoare, la menajera lui, și remarcă imediat că ea este cu gândul în altă parte. La început nu zise nimic; îi povesti, mai întâi, despre menajeră, sperând că asta-i va distrage atenția de la chestiunile care o preocupau. — Am aranjat ca un avocat să stea de vorbă cu ea, îi spuse. Este un tip în oraș care se ocupă de astfel de cazuri. Am aranjat ca tipul să meargă s-o vadă în celulă și să o apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a băut lacom. Apa avea un parfum plăcut de trandafir. Și-a turnat alta peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea e cu gîndul la Cocoș. Văd că și dumneavoastră sînteți preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce nu e bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de călduros. "Bine, bine, nici nu-i nevoie să te cred. Întotdeauna o să faci cum știi că e mai bine. Știu că așa o să faci." S-a strîmbat ca și cum s-ar fi silit să zîmbească. Cinstit să fie, era foarte preocupat să-l examineze pe Mihail, era printre puținii angajați ai Serviciului care se bucura de un asemenea privilegiu și, literalmente, se bucura. Știa că Mihail putea fi văzut în fiecare zi sau aproape în fiecare zi la Capșa ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar că nu se gîndise la o alianță cu K.F., dar nici măcar nu-i trecuse vreodată prin minte că ea, K.F., ar fi avut de îndeplinit vreun rol în planurile lui. Tot timpul de cînd venise în Vladia a fost preocupat de fericirea cetățenilor ei, de liniștea, de pacea, de ordinea, într-un cuvînt de fericirea lor și a considerat că doar discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
El venea pentru cîtva timp în așezare de undeva și apoi se-întorcea tot acolo, undeva. Asta, era la mintea cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături, complicații. Șerban Pangratty era obligat să facă politică, nu că ar fi fost preocupat ori pasionat, dar, prin starea lui, trebuia să facă. Iar el cam mirosise ce fel de politică putea face prințul asemenea felului său de a fi năzuroasă, fantezistă, la marginea lucrurilor permise. Un aviator nu poate trăi decît "în margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
escrocii, vrăjmașii. Ce zici, domnule dragă, ce zici?" Erau gînduri care apăruseră de la o vreme în mai toate ziarele opoziției, la ele îl dusese și pe el mintea, poate erau chiar adevărate, sigur erau adevărate, altfel nu l-ar fi preocupat și pe Mihai Mihail, ce altceva fusese la mijloc atunci cînd l-a trimis la Medgidia, să-l caute pe Cocoș, dacă nu astfel de gînduri? Ceea ce îl făcuse să fie atent era felul în care îi împărtășise prințul Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vremea. Iar el asta nu avea, timp, vreme. Nu doar pentru chestiunea aflată pe rol, nu pentru "cazul în desfășurare". Efectiv nu mai avea timp. Descoperise lucrul ăsta dintr-o dată. Nici un semn nu se arătase pînă atunci. Nu fusese niciodată preocupat de cît trăiește un om, fiind mult prea interesant de cum, în ce fel se trece viața. În fapt, ideea sfârșitului nu existase pentru el. Nu doar o ocolise, se prefăcuse că n-o observă, ci pur și simplu nu intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grație, făcea trimiteri măgulitoare la un trecut de care mai că nu voia să-și amintească. Nu folosea trecutul decît în măsura în care se amesteca în prezent sau putea da cîte o explicație lămuritoare asupra viitorului incert. Ce rost avea să fie preocupat de sfîrșitul unui om, sfîrșit violent, pricinuit chiar de mîna sa, cînd exista dovada clară că procedase bine rămăsese în viață, respira încă, muncea, putea simți chiar pragul dintre durere și plăcere. I se întîmplase pînă acum de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp, lucrurile, i se par puțin mai neliniștitoare decît fuseseră în clipa zîmbetului. La Alexandretta fusese numit încă din vremea Generalului un oarecare Izot Soceanu. Nimeni nu prea știa ce-i cu el, ce hram poartă, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot atît de folositoare cît un apendice al unui om sănătos? Dacă nu-i inflamat nu-l observi. Dacă se infectează te poate omorî. Faci temperatură, delirezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva care îl pîndea nerăbdător, mai avea puțin timp și se va întîlni față în față cu necunoscutul. În mod normal ar fi trebuit să se ducă la primul-ministru și să-i înainteze demisia. Un om care începe să fie preocupat de moartea sa nu poate conduce un asemenea Serviciu! Știa foarte bine acest lucru, doar el fusese acela care îl gîndise, care îl clădise, care știa să-l stăpînească și știa cum trebuie să fii ca să-l poți stăpîni. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fusese acela care îl gîndise, care îl clădise, care știa să-l stăpînească și știa cum trebuie să fii ca să-l poți stăpîni. Cel mai cumplit dintre toate era faptul că nu putea spune nimănui nici un cuvînt despre ceea ce-l preocupa în ultima vreme, despre ceea ce-l stăpînea cu adevărat în ultimul timp. Nu avusese astfel de gînduri niciodată. Și acum toate îi bîzîiau în cap fără odihnă. Se străduia să-și ocupe fiecare oră din zi, să cadă frînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin care să hălăduiești." "Povești de adormit copiii", îi trecu prin cap și atît de puternice i se părură a fi cuvintele, puternice și exacte, încît clipi speriat că le-ar fi spus cu voce tare. Dar August Stoicescu era preocupat de ale sale, iar maiorul Stavri îl asculta pe șeful său cu sfîntă admirație, ținîndu-și buzele cărnoase ușor întredeschise. "Am înțeles, și bine am înțeles de la Șerban Pangratty, că Vladia poate fi un loc de unde poate începe acțiunea noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori Petrescu dacă Mihail n-avea chef, era același lucru. Profesorul Schmeltzer era cu totul dăruit experiențelor sale, poate că damful de alcool venea nu de la țoiurile pe care le mai răsturna cu o mișcare scurtă de om stîngaci și preocupat de cu totul altceva decît de cîrciumă, ci de la îmbălsămările cu care își pierdea nopțile în laboratorul de științe ale naturii din spatele liceului, chiar pe malul Dunării. Schmeltzer era fondatorul acestui laborator, e drept că banii îi primise de la Eforia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convingehri politice. Dumneata ești un tehnician, un phrofesio nist, dumneata nu-ți pehrmiți să ai convingehri. Dahr să lăsăm... Dumneata ai venit penthru că știi, dar cu alt intehres. Cahre o fi acela?" Și, ca să arate că nu era foarte preocupat de interesul lui Mihail, a scos din raftul micuței biblioteci o carte în coperte albicioase din piele de vițel. A început să răsfoiască alene, făcînd să foșnească paginile uscate, aproape coapte ale volumului. Era desigur o carte veche, cum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige pe colocutor să fie preocupat de ceea ce spune: "Excelență, evenimentele de care ați pomenit îmi sînt parțial cunoscute. Așa cum ne este în general cunoscută viața altor oameni, nu propria noastră existență. Înclin să cred că aveți dreptate în a susține că viitorul este inevitabil. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
singur dorise acest lucru ca pe suprema recunoaștere a reușitei sale în viață. "De atunci Leonard m-a vizitat de cîteva ori, putea fi un sentiment de recuperare a timpului pierdut în Vladia, putea fi altceva, nu prea am fost preocupat de a descoperi natura adevărată a amiciției sale, am fost mulțumit că exista. N-ați observat că înaintând în vîrstă omul își pierde tot mai mult încrederea în prietenii reali, căutînd cumva un confort într-un sentiment ai prieteniei din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]