3,241 matches
-
care le-am văzut vreodată. Înveșmântat din cap până-n picioare în straiele văduviei, cu o rochie neagră, strâmtă, cu pantofi negri, cu tocuri de opt centimetri, și o pălărioară neagră pe vârful capului, cu o voaletă neagră și delicată, se preschimbase într-o incarnare a feminității absolute, ideea de feminin care depășește orice există pe tărâmul femeilor reale. Peruca arămie părea să fie păr natural; sânii păreau sâni adevărați; machiajul fusese aplicat cu îndemânare și precizie; iar picioarele Tinei erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zece kilograme, revenind pe jumătate la ceea ce era pe vremea vechiului doctor Thumb. Mâncarea gătită în casă îi pria vizibil și, în pofida previziunilor lui pesimiste, Honey nu-l obosea, nu-l domina și nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care se întâmplau la capitolul dragoste, cititorul s-ar putea lăsa ademenit să creadă că fericirea generală domnea peste peticul nostru de Brooklyn. Dar vai, nu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de tot restul lumii, comportamentul lui Lucy era neschimbat. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mateianè, în timp ce eu, urmèrindu-i cu deosebitè atenție toate mișcèrile nu mè pot gândi la realitate că la realitate, adicè ce cautè o femeie mèritatè atât de târziu în camera unui bèrbat neînsurat, ci mè gândesc ca si cum realitatea s-ar fi preschimbat în altceva, într-un miracol, fèrè sè înceteze, totuși, sè mai fie realitate, Matei așteptând înfrigurat că ea sè termine cu cercetèrile al cèror obiect îl constituie însèși cameră mateianè, urmèrind-o, eu admițând cè n-am mai vèzut în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apă vie sub soarele puternic, iarba și sălciile de pe maluri, joaca unor copii goi la gura Gârliței și, ceva mai lung, cu o spaimă subită, roata unei mori. Se învârtea prea repede. Mâine toate astea vor fi deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii? Sampath căută și nu găsi ajutor pe chipurile celor din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mea. Nu Înțelegi prin ce-am trecut, câtă suferință mi-a provocat? Ochii Îi erau ațintiți spre mine, implorându-mă, așteptând o reacție plină de compasiune. Când a devenit clar că nu aveam de gând să răspund, expresia i se preschimbă Într-una de furie. Insultată, ea explodă: — Dar faptul că ai aflat nu schimbă nimic. Bagă-ți asta bine În cap. Ce vrei să spui? am Întrebat, simțind brusc că mi-e foarte frig. Ea dădu din umeri. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu se teme nici de fluviu, nici de armata dușmană, spune Nizam. Îi e frică de o femeie! — Terken Hatun? Ea a jurat că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă În veci În patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea ei. Nasr Han Îi era frate. Ahmed Han Îi e nepot. Transoxiana este zestrea familiei ei. Dacă regatul ridicat de strămoșii ei ar ajunge să se năruie, și-ar pierde locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ea. La căpătâiul ei există câțiva medici, moderni, tradiționali, fiecare Își propune leacurile, viitorul Îi aparține celui care va obține vindecarea. Dacă această revoluție triumfă, mullahii vor trebui să se transforme În democrați; dacă eșuează, democrații vor trebui să se preschimbe În mullahi”. Pentru moment, se găseau cu toții În aceeași tranșee, În aceeași grădină. Pe 7 august, legația număra șaisprezece mii de basti, străzile orașului erau pustii, orice negustor de oarecare notorietate „emigrase”. șahul n-avea altă posibilitate decât să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu o sumedenie de Întrebări În minte. Dar poseda deja unele răspunsuri. — La Samarkand, timpul curge din cataclism În cataclism, din tabula rasa În tabula rasa. Atunci când mongolii au distrus orașul, În veacul al XIII-lea, cartierele locuite au fost preschimbate mormane de ruine și cadavre. Au trebuit abandonate; supraviețuitorii și-au reconstruit locuințele În alt loc, situat mai la sud. Astfel Încât Întreg orașul vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în Winnetou și Winnetou în tata și tata în mama. De fiecare dată când se va face lumină, unul din ei va sta pe bancheta din față, masându-mi picioarele. Am încercat să prind momentul când mama avea să se preschimbe pe întuneric în Mickey Mouse, dar înainte să reușesc, am adormit. Așa am ajuns în orașul Covasna. De la Covasna am fost luați de mașina clinicii. Șoferul era drăguț și ne-a pus lucrurile în portbagaj. În mașină, inima mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grupurile pe care le conduce, totul ține de norii care se formează dinspre mare și sunt împinși către munte, urcă și urcă, devenind din ce în ce mai denși, până ce ajung pe creste în împărăția cerurilor, unde aerul devine foarte rece și totul se preschimbă cu o viteză uriașă, apa se transformă din nou în aburi, foarte repede, iar aburii se transformă în gaze, și eu întreb, iar dacă cine știe ce nor nu se nimerește să-și verse ploaia înainte de a ajunge la Ierusalim, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căilor Încrucișate, al hoților, dar și meșterul scrierii, artă a iluziei și a diferenței, al navigației, ce te trage către capătul oricărui hotar, unde totul se confundă la orizont, al vinciurilor de ridicat pietre de la pământ, și al armelor, care preschimbă viața În moarte, și al pompelor de apă, care fac materia grea să devină ușoară, al filosofiei, care amăgește și Înșală... Și știi unde e pus astăzi Hermes? Aici, l-ați văzut la ușă, Îl numesc Exu, acest mesager al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o altă culoare. Acum sunt negre. Un negru murdar, parcă, de praf. O adiere lină prevestește ceva rău. Sunt înconjurată de o lume care parcă cere îndurare. Numai eu aștept întâlnirea cu întunericul. Acum nu mai fug. Cu fiecare pas preschimbă totul și e din ce în ce mai aproape. El m-a ales pe mine, știu că nu mai am scăpare. M-a cuprins, mă simt din ce în ce mai crudă, mai fără viață, fără milă, fără nimic. Deja mă îmbrâncește. Am căzut în robia întunericului și
Pasii intunericului. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2369]
-
un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile învecinate. Mașinile din parcare cad victime cu obrajii de nestemate sfărmați. La un capăt de pod un râu își grăbește și el pasul. Cu pieptul pierdut între maluri sfâșie tot ce întâlnește. Orice
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce mâine oștile satanice, pe aliații, pe năimiții, pe vasalii, uneltele și slujitorii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să vă cunosc! Auzi, tu, Boss? Da, Șefu'! Procură-mi niște umor! Și Apostatul se avântă el, primul, în goană, ca un vârf de lance. Cu Poetul, Adrianus și cu Fratele, în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
El nu va denumi nicicând demersul renunțării sale la raportarea spre propria corporalitate și implicit spre întreaga sferă a imanentului drept un act de sacrificare, de autentică jertfire. Adevăratul sacrificiu din trăirea mistică survine atunci când voința renunțării avansează și se preschimbă în universalitatea unei iubiri atotcuprinzătoare. Din și întru această dragoste deplină irumpe jertfa din care pulsează sinele suferind al celui ce sacrifică, sinele dăruit prin ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este, astfel, lovită de intensitatea unei dureri fizice sau de profunda tulburare ce poate zgudui transparențele sufletului. Ea cunoaște o stare intermediară între acești doi poli de suferință, o stare care preia esența ambelor extreme și o rafinează metafizic, o preschimbă prin simbioză și diluare reducându-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre a prinde disperat o normalitate ce nu-și mai anunță reîntoarcerea izbăvitoare. Sperând la această revenire, cel lovit de suferința unei astfel de crunte deficiențe trupești își dezvoltă putința de a sonda normalitatea dorită. Când deții ceva, totul se preschimbă, cel mai adesea, în rutină, în superficială utilizare. Autentica semnificație a ceea ce posezi se ascunde și scapă privirii mult prea obișnuite cu respectiva situație ontică. Ce este al tău devine prin utilizarea repetată parte integrată uniform în totalitatea anonimă a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rar împlini și des rata. Așezarea relicvele-mărturii în templu nu susține propriu-zis credința ce înfruntă dual îndoiala, ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
culori al lui Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși, de parc-ar fi trecut printr-un violent acces de gripă. Curiozitatea arzătoare care urmase întrevederii pălise sau mai curând se preschimbase în ceva sinistru, în senzația că era captiv. Continua să simtă cu intensitate că-i era cu neputință „să scape“. Efectiv nu putea (deși, așa cum îi demonstra Emma, nimic nu era mai simplu) să-i scrie lui Rozanov și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]