1,626 matches
-
un lung fior, care m-a străbătut În tot corpul. Apoi, o bucurie neasemuită m-a inundat, când, singuri În vestiar, am repetat niște figuri acrobatice. Sunt veselă, veselă, veselă, cu toate că la istorie am luat un 5 pentru neînvățare. Însă presimt că e prima și ultima dată când visul meu cel vechi are speranțe de realizare. Dinu a lipsit azi și asta m-a cam enervat. Restul, mare, mare bucurie determinată de Radu. 29 noiembrie 1959 (duminică) Dimineața, la demonstrație, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va mai călca pe la mine niciodată. Am mers În casă și am stat până la 1 noaptea. Ochii noștri s-au Întâlnit și s-au iubit, dar nici unul din noi nu a putut face vreun gest. În curând, mă va săruta. Presimt asta și, nu știu cum, dar aș vrea ca acea clipă, pe care am cântat-o mereu În scrierile mele, să fie cât mai târziu, ca să pot trăi acea minunată senzație după o lungă așteptare, dintr-o crudă dorință de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin grâu se mișcă tot felul de păsări: prepelițe, dropii, rațe sălbatice. Călcând cu luare-aminte, n-am observat că mă Îndepărtez de grup și că ceilalți nu se mai văd; foșnetul vieții din ierburi mă purta aiurea, când, deodată, am presimțit cum mă colindă fiorii unei spaime neînțelese; Încet, din ierburi, ceva cald m-a invadat, suind prin tălpi În sus spre genunchi, spre șolduri, În piept, În brațe, În creier: era spaima singurătății. M-am cutremurat și, cu precauție, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ploaie rece. Norii se lăsaseră jos, aproape până pe acoperișele caselor. Câte un vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două femei, hohotind de veselie, parcă toată lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea pășea tăcut și prudent. Vedea că Iuga n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de autoritate, însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât I-au impresionat. Din fericire la grădina publică reuși să scape de amândoi. Titu Herdelea numai atunci îndrăzni să-l consoleze fără convingere: ― Poate totuși să nu fie adevărat tot ce... ― E adevărat, dragă prietene, zise Grigore abătut. Am presimțit că are să se întîmple nenorocirea de când am fost deunăzi la Amara. Regret numai că atunci n-am rămas acasă, chiar împotriva voinței tatii. Dacă eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile! Între timp, Baloleanu sosi la prefectură, unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Paris, care, contrar voinței Divanurilor, a pretins să impună moldo-vlahilor o constituție arbitrară”, că alegerea lui Cuza la Iași semnifica „triumful micii proprietăți și al partidei unioniste avansate” și se datora „stimei generale”. Cu foarte puține excepții (Buol, de pildă, presimțise” dubla alegere), oamenii politici ai vremii au fost de acord că îndoita alegere „a cufundat Poarta și diplomația în stupoare”, dar ei aveau în vedere maniera în care s-a produs și nu puneau la îndoială dorința și hotărârea românilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
câteva decenii după episodul romanesc al consumării căsătoriei trăit de Jeanne și Julien. Ceea ce numim noi flirt nu era pe atunci decât un freamăt, un fior de senzualitate de-abia mărturisit. Însă el anunța iar moraliștii perioadei Belle Époque o presimțiseră fără greș sfârșitul unei lumi și intrarea într-o eră nouă. Educației discriminatorii și brutale pe care o primise Jeanne îi ia locul treptat, de-a lungul deceniilor, o inițiere sexuală mai egalitară și mai progresistă: flirtul. La începutul secolului
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât de rapidă. Două sărutări cuviincioase, câte una pe fiecare mână". Senzația de plăcere fusese atât de fugară, încât Marie simte nevoia de a o prelungi, de a o fixa prin intermediul scriiturii. Își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era "vânătorul" nostru, până la urmă prada îi scapă. Căci pe această mamă aflată pe punctul de a ceda o salvează in extremis, și în ciuda ei, copilul. Acesta, mâhnit că fusese abandonat de cel pe care îl credea prietenul său și presimțind, în nevinovăția lui de copil, că pe mamă și pe baron îi unește un "secret arzător", se interpune sistematic între cei doi. Nu lasă să-i scape nici cea mai mică mișcare a mamei sale, vrea să fie mereu cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
proviziilor. Când trupele intră în oraș în bătaia tobelor, o tânără drăguță pe nume Anna, fata care ținea registrele de casă la o presă de ulei, iese grăbită în stradă. La auzul tobelor, aceasta își simțise inima bătându-i năvalnic, presimțind că viitorul tată al copiilor ei se găsea printre acei soldați chipeși. În ziua următoare, când Basile se duce la fabrica de ulei pentru a face aprovizionarea, o întâlnește pe Anna. El are treizeci de ani. Ea, douăzeci și opt. E dragoste
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
restabilită; știința a făcut progrese considerabile; însă simți în gură un gust ca de cenușă, care nu este de la cenușa trecutului. Ceva greu de explicat: cenușa viitoare a unui incendiu care încă nu s-a aprins". Europa, și unii o presimt într-adevăr cu o luciditate dureroasă, se află în suspensie. Curând ea va fi din nou însângerată și incendiată, pradă celei mai sălbatice barbarii. Prima bătaie de clopot care anunță sfârșitul păcii și prosperității se face auzită pe 24 octombrie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
drama aceasta este și mai pătrunzătoare, și mai profundă decât Un Carnet de bal. Ea arată cât de mult coincide sfârșitul flirtului cu sfârșitul inocenței, cât de mult se insinuaseră bătrânețea și amenințarea morții în inima iubirii înseși. Hermie o presimte chiar de la cea dintâi înlănțuire amoroasă. El, care era așa de grăbit să devină bărbat, se simte lovit din plin, în timpul acestei primei aventuri, de absurditatea vieții: Dorothy, tânăra femeie care locuia pe colină și de care băiatul era îndrăgostit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
stil, ci mai degrabă consolidează impresia veridicității. Zonele mai puțin dense ale romanului se conturează în zona articulării cuplului Laura-Gabriel, în încercarea de a conferi măsura justă a profunzimii unei relații aproximativ ideale. Cei doi sunt compatibili și complementari, se presimt și se confundă într-un extaz prelungit al corpului, însă durata compactă a romanului focalizează mai mult metamorfozele protagonistului și nu permite concentrarea coerentă a unei expuneri substanțiale a conexiunii dintre cele două individualități. Om al cuvintelor și explorator al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contururi precise și tonalități dramatice, focalizarea fiind din nou asupra unui eu pribeag, rătăcind în natură și în ținuturi străine: "Pribegesc, încă, zvelt, cu arcul de-argint,/ florile de cireș, din pândă, le seduc,/ dar deja, peste munți, baștina o presimt,/ unde râsul, sub plopi solitari, mă duc/ să-l astruc". În ediția de față, volumul include, pe lângă textele poetice, două manifeste literare esențiale pentru literatura sârbă modernă - Explicație la Sumatra (1920) și Pentru versul liber (1922). Aici sunt exprimate, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în Statele Unite ca pe o colecție înfiorătoare de "scene din viața viitoare". Surprinde acolo, cu oroare, premisele societății conduse de automobil, cu femei la volan (oroare!). Trage concluzia că indivizii din Statele Unite au devenit simple "ideograme" într-un furnicar. Duhamel presimte că acest model va ajunge în Europa câțiva ani mai târziu: viitorul Europei oglindindu-se în prezentul Statelor Unite. " Această Americă reprezintă, deci, pentru noi, viitorul [...] toate stigmatele acestei civilizații devoratoare le putem descoperi printre statele membre ale Europei înainte să
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o cameră într-un han, el nu izbutise să doarmă; de jos se-auzeau sunete de armonică și glasul unui străin care cânta. Ar fi vrut să coboare pe furiș în cârciumă și să-l privească în ochi pe muzicant: presimțea în acele note și în acele cuvinte doar pe jumătate înțelese senzația confuză pe care o încerca în fața broderiilor lucrate de maică-sa, amestecată cu o dorință de a pleca departe; și totuși cu aproape o jumătate de oră în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pricep intențiile, se pitesc în poziții strategice ca să poată vedea și, mâncând roșcove, își tot închipuie tot felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
text plin de dramatism este Descompunerea patriei în particule elementare, unde tabloul aproape apocaliptic al unei Românii aflate sub asediul așa-numitei Armate de Eliberare Socială, trăirile unui ziarist care, în așteptarea execuției, încearcă să redacteze documentul propriei drame, deznodământul presimțit de personaj, dar derutant pentru cititor, conferă fiecărei secvențe densitate și tensiune. Lumea recompusă din flashuri intră în rezonanță cu spectacolul umbrelor și al memoriei. Comentariul, atunci când iese din subsidiar, funcționează ca un contrapunct al observației realiste și facilitează întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
acum pentru promovarea relațiilor pașnice între societăți care-și valorizează diferențele și independența. Cât despre Bull (1977: 317), acesta credea într-adevăr că un cosmopolitism al elitelor era pe cale să apară și observatorii ar putea adăuga acum că el a presimțit impactul globalizării asupra societății de state -, dar el s-a grăbit să adauge că această " cultură cosmopolită emergentă... înclină în favoarea culturilor dominante ale occidentului". Încorporarea unor idei non-occidentale în dreptul internațional ar putea contribui la depășirea acestei probleme, dar, argumenta Bull
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se otrăvește singură, exact În măsura În care, insistând să sfideze interdicția decretată de Jorge, continuă să citească. De ce să Îi execuți Însă În mod sistematic pe cei interesați de al doilea volum din Poetica lui Aristotel? Interogat de Guglielmo, Jorge confirmă ceea ce presimțise călugărul-anchetator. Crimele au fost comise pentru a-i Împiedica pe călugări să afle conținutul cărții. Căci aceasta se ocupă de râs, pe care nu-l condamnă din moment ce Îl consacră ca obiect de studiu, iar râsul e pentru Jorge Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și-n nevăzut cu slavă și lumină.". Timpul este concretizat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile ca șomoioage
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 445. 3 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 224. 4 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Rom. Literară, nr. 49. 5 Una care a fost teribilă, dar plină de îndoială și neîmplinită și cea de astăzi, care presimte misterul, substratul perpetuat al nerealizării. 6 I. C. Chițimia ("Cântece funerare") din "Studii și cercetări de istorie literară și folclor", VIII, 1958. 7 Eugen Simion, "Orientări în literatura de azi", Editura Cartea Românească, 1974, pag. 184. 1 care, conform ideii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vârfurile, ce sunt tentate a imagina noi forme de legitimitate, dorind să "se pună" astfel la începuturile puterii. O mamă tinde să deformeze realitatea astfel încât aceasta să se potrivească pe modul de a fi al copilului ei. Dacă nu aș presimți doza de instinct existentă în această dragoste aș considera-o cea mai puternică imagine a iubirii necondiționate. Indiferent de sursele sale rămâne arhetipul ce ne bântuie toate formele de iubire. * Din perspectivă evoluționistă lumea viului se dezvoltă în funcție de un anumit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]