12,874 matches
-
o poartă. Sandei se uită de departe la satul pe care îl pândește de la distanță, ghicind doar ce se întâmplă acolo din foșgăiala oamenilor, din sunetele acelea înfundate care vin spre ea ca din altă lume. Când a început să priceapă ce se întâmplă în jurul ei, mama ei a făcut-o să înțeleagă că o călătorie în satul ce se vede la poalele acestei păduri ar echivala cu moartea. Nu a înțeles rosturile acestei interdicții decât târziu, când și-a descoperit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu această creatură", și niciuna, nici alta îl face să priceapă ce se întâmplă în jurul lui, îi deschide ochii la minciuni, la manipulări, la spălarea creierului. Cu cât îi deschide mai tare ochii, cu atât îi cade fata mai cu tronc. Alunecă amândoi pe o cărare neumblată, fiecare simte ce îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gândea la ziua de luni, se va duce acolo, în acel sat, va vorbi cu cei de la C.A.P: să o lase în pace, ea nu voia să-și bage nasul în treburile lor, nici nu s-ar fi priceput. O să le spună verde în față. "Eu am să stau cu burta la soare, undeva după un răzor, mă mulțumesc cu o bucată de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rebelă. "'Neața", o întâmpină cu un aer vesel. "'Neața", răspunde Zinzin. Are ochii neverosimil de verzi în aerul de dimineață. "Mă bucur să vă cunosc. Sunt activista de la județ, trimisă să-mi bag nasul în treburi la care nu mă pricep", spune Zinzin strângând mâna celeilalte femei. "Sunt bucuroasă să cunosc o activistă atât de distinsă. Sunt inginera agronom". În fond, nici nu am nimerit atât de rău", își spune Zinzin. Putem face o mică vizită la grajduri până femeile vor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele tale. Dacă le plătești bine, le mai duci și într-o excursie în Grecia, te-ai asigurat de devotamentul lor pe viață. Dacă ești om de afaceri serios, artileria grea trebuie construită din demnitari vicioși și fetițe vulnerabile. Dacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
copii pentru a-i vinde celor care îi dezmembrează. Aceștia, la rândul lor, îi vând la bucată. Un picior, o mână, un ficat, o splină, o inimă, un ochi. Brrrrr! Pentru asta trebuie să fii mare ticălos. La asta se pricep vecinii de la răsărit, sunt doar la o zvârlitură de băț, dacă te bagi pe afacerea lor te taie în bucăți și ajungi mâncare la pești. Același lucru se întâmplă și pe piața de droguri. Acolo mafia este organizată la scară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ți se face rușine de propriile tale pretenții, devin atât de ridicole, urăște lenea lui de a-i vorbi, are nevoie de cuvinte, de gesturi care să o asigure de sentimentele lui, el o citește ca pe o carte deschisă, pricepe zbaterea ei, o are la mână, ar fi bine să îl părăsească, dar nu poate să-l părăsească, are sentimentul că-l lasă ca pe un copil în preajma focului, el îi întinde mâna, dar în clipa următoare îi întoarce spatele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șatră mare! Cea despre care vorbiți trebuie să fie a cumnatului meu; e și el bulibașă, și e adevărat, are o șatră mai mare! - Așaaaa!? Înseamnă că n-am nimerit-o! - De ce nu? Și noi primim comenzi și avem meșteri pricepuți la de toate! Ce v-ar interesa? - Nu m-am gândit la ceva anume! Bulibașa strigă o fată din cort: - Zițo, ia adă tu pentru domnu’ o pernă din acelea frumoase! Poate dacă stăm de vorbă mai mult, vom negustori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
buze un zâmbet plin de înțelesuri. - Dacă altă cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta era departe de a pricepe legile lor. În sinea sa avocatul gândi: țiganii sunt ca un cântec misterios, îl asculți, te răscolește, dar nu-l poți pătrunde până în miezul lui. - Multe și întortocheate sunt căile Domnului, nu-i așa?, reflectă cu glas tare starostele. - Bulibașă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de emoție: Draga mea Rafira, o femeie rea, cu inima otrăvită, ne-a schimbat copiii în maternitate. Înțelegi? Și, nemaisuportând lacrimile care-i podidiseră obrajii, încercă să le șteargă, apoi repetă: Înțelegi!? Rafira nu putea înțelege, nu avea puterea să priceapă cum fusese posibil să se întâmple un asemenea lucru. Cu toate insistențele Inei, Rafira nu era convinsă dacă avusese loc cu adevărat ceea ce Ina îi spusese nu numai prin cuvinte, ci și prin lacrimile ce-i curgeau din belșug. Reuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am crescut? - Rafiro, Rafiro, tu nu pricepi că lucrurile sunt tare încâlcite!? Nu mai plânge, femeie, plânsul nu ajută la nimic!? În acest timp Rafira, ca și cum n-ar fi auzit spusele soțului ei, rămase cu ochii țintă la Mihăiță. Plângea cu ochii, cu sufletul cu întreaga ființă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
procesului, fiind convins că instanța va găsi calea de a face dreptate în acest caz fără precedent. Făcu apel la mai multe articole din Codul civil, spicui fragmente din câteva paragrafe, ca apoi să apeleze la Codul Familiei. Asistența nu pricepu mare lucru din prezentarea destul de alambicată a procurorului. În sală se iscară fel de fel de discuții întreținute de gruparea rromilor, care nu vedea ca justificată târârea lor într-un proces în care nu aveau nici o vină. Auzind vociferările, care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Mihăiță schimbară câteva priviri semnificative. Putea oare numi această atitudine a lui Mihăiță ca fiind un prim pas? Alungă în mod voit pentru un moment nedumeririle, ce încolțeau în mintea ei. Ea dorea cu toată ființa ca Mihăiță să priceapă că prezența lui Vișinel nu impieta cu nimic atmosfera din familia lor și că el nu va fi pus niciodată pe planul al doilea. Oare putea el să înțeleagă acest lucru!? se întreba ea cu spaima ce o urmărea ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe măsură, consemn în cazarmă, fără întâlnirile cu băieții de cartier cărora le dădeam lecții, și noaptea, la fotbal pe asfaltul străzii. Din hainele militare pe care nanu Mișu le înlocuia o dată la un an sau doi, mama, care se pricepea și la croitorie, mi-a confecționat pantaloni, veste și haine de culoare kaki, căci țesătura materialului era de o calitate impecabilă, ce nu se găsea nicăieri în comerțul popular, astfel că arătam îmbrăcat ca un copil de trupă. O singură
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput în specialitatea tinichigerie, lipind prin cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor și un fier înroșit în foc, învățând mai mulți ucenici arta tăblăritului, cei mai apropiați fiindu-i Mașinuță și Miți-Mihai Lupuleac zis Paulencu, colegul de clasă pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl depășească și o văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
liniștit, descoperindu-și dinții mari ca niște lopeți, Între care găseai mai tot timpul un firicel de iarbă verde. Accepta totul cu o bucurie neînțeleasă. Spun aproape orice, pentru că exista un lucru la care nu renunța niciodată, făcându-mă să pricep că „nu se poate”. Pe unul dintre degetele sale groase de la mâna stângă avea un inel delicat, un inel sidefiu, cu reflexe de ametist. A refuzat să-mi spună de unde-l avea, schimbând cu diplomație subiectul. Și, pentru că Îmi plăcea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de foame. Mormântul l-am făcut să arate ca și cum nici n-ar fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Refuză. Cum păși dincolo de pragul casei lui Alex, Olga se simți pustiită, golită de tot ce crezuse că acumulase ca zestre a dragostei ei. Ea dorise să-i arate că îl iubea cu adevărat și nu înțelegea de ce el nu pricepea acest lucru. Epuizase toate argumentele în măsură să-l convingă. Așa gândea ea... Total absent, el refuzase cu indiferență dovezile ce voiau să-i demonstreze cât de mult îl iubea, considerându-le mai mult decât facile. În stradă, ploaia o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mama nu suportă să afle că ginerele nu se simte bine în casa ei. Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
folos ai tu de la mine când, mai toată ziua, și eu și Alex, în ultimul timp și Mihăiță, cu grădinița lui, suntem plecați de acasă? - Mă simt fericită când vă văd seara în jurul mesei. Așa formăm o familie, asta nu pricepi tu! - Dar Alex ar vrea... - Eram sigură că Alex ți-a inoculat ideea asta. Discut eu cu domnul Alex, am să-l întreb ce anume nu-i convine!? - Ar fi mai bine să n-o faci. Discută mai întâi cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aici. Ascultă-mă, Victore, te implor...! Ești într-un hal...! El, având probleme cu stabilitatea, își muta greutatea corpului când pe un picior când pe celălalt. Fără a scoate vreun sunet, își privea soția cu o nedumerire de străin. Nu pricepea de ce un bărbat, la un eveniment ca acesta, nu are voie să fie într-o stare euforică!? Deși Olga îl sfătuia cu calm să plece acasă, el ținea cu tot dinadinsul să-și vadă copilul, să se bucure și el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de vii. Sub beton. Acum ce facem? Nu știu, nu mă pricep, dar, auzi-i cum se vaietă, pe-acolo, pe dedesupt. Să facem cumva ca să fie scoși la lumina zilei. Administratorul a auzit alarma. A venit la fața locului însuși Tolomacu. Cu o întreagă droaie de specialiști. Acum, vă ordon, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sărbătorește. Închisă cu un gard provizoriu, din materiale plastice, combinate și înfrumusețate ca la o sărbătoare cu adevărat deosebită: mese și veselă așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]