18,499 matches
-
un delict. Abia adolescența i-a prilejuit unele corective, după ce a beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cîte un biscuit. Adică... ce spun eu? Nu chiar cîte unul! Și nu la toți la fel! Nimeni n-a observat că singurul care a primit nu doi biscuiți, ci trei! a fost Virgil. Ce altă dovadă mai grozavă de prietenie îi putea arăta în acele momente? Și, dacă atunci a existat pe întregul pămînt un om cu adevărat fericit, desigur că omul acela nu putea să se cheme decît Virgil Năsturel! Iar pentru a le dovedi celorlalți că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad e mult mai înalt ca ea... e prea slab și strîmb... Iar cînd merge, picioarele lui parcă s-ar împleti... Și nici nu scrie poezii!... Nu, hotărît lucru, pe Vlad trebuia să-l scoată cu desăvîrșire din competiția pentru prietenia Ilincăi... Iar la altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei, începu să rîdă odată cu ceilalți (adevărul e însă că s-a forțat cumplit să rîdă în acel moment) și se apropie de Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe amîndoi să-i tragă o chelfăneală zdravănă lui Nuțu și să-i hotărască, odată pentru totdeauna, interdicția totală de a mai veni în satul lor. Propriu-zis pe Tomiță îl interesa să-l îndepărteze cu desăvîrșire din rîndul pretendenților la prietenia Ilincăi. Numai că intenția sa n-a putut fi pusă în practică nici cu ajutorul lui Vlad, nici cu al lui Virgil. Amîndoi s-au arătat așa de indiferenți și față de ilustrata trimisă Ilincăi și față de pumnul încasat de Tomiță, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sentimental. Este o zodie unică, ciudată. Trecutul este mereu prezentul iar viitorul are ceva... veșnic. Lucrați la ceva foarte important pentru oameni și pentru Pămănt. Asta-i tot. Asistența aplaudă în picioare. Evelin: Vă mulțumesc. Veșnice vor rămăne respectul și prietenia pe care v-o datorez. Aplauze, asistența în picioare. în aceste zile am făcut împreună o călătorie de peste 15 miliarde de ani lumină în istoria Universului și o călătorie de peste patru miliarde de ani în istoria trecută, prezentă și, mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Neînțelegând acest lucru este ca și cum "ai constrânge stelele să nu graviteze în jurul tău". Dar dacă ieși din tine, caută un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un prieten. Un prieten care "să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea să trăiesc/ Acum când văd în ochii tăi/ Licărirea dimineții și a victoriei,/ Tu, cea mai îndrăgită dintre zeițe !" * Conștiința noutății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să fie pentru tine sărbătoarea pământului și presimțirea supraomului". Este, poate, cea mai înaltă concepție despre prietenie. "Căci Tu este mai vechi decât Eu; Tu trece drept sfânt. Eu nu încă". Într-un poem dedicat prieteniei, Nietzsche scrie: "Slăvire ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea să trăiesc/ Acum când văd în ochii tăi/ Licărirea dimineții și a victoriei,/ Tu, cea mai îndrăgită dintre zeițe !" * Conștiința noutății revelațiilor sale, a singularității l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi făcut nemuritor. Extraordinar simbol cu multiple implicații! Enkidu preferă moartea unei îndumnezeiri imorale! Și ce semnificație devine perenă în această capodoperă timpurie a umanității ? Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu. Omul rămâne valoarea superioară în lume prin înariparea sufletului său, iar divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a morții în Miorița. Deși aici moartea constituie nu o problemă filozofică, de perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ghilgameș, care întrunește ideea ratării de către erou a nemurii printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase milenii Martin Heidegger. Considerându-se de aceeași natură cu zeii, pentru egiptean, precum scrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pentru totdeauna " Viața e-o enigmă. Să-ncerci o dezlegare/ e pură vanitate și auto'nșelare". Deziluzia în comunicarea umană îl poartă pe poet către astfel de gânduri profund amare: Azi suverană-n lume e nestatornicia Cine păstrează pure credința, prietenia ? ...Hafiz, bolnav e duhul acestei vremi. Cum oare Un înțelept sau doctor să-i afle vindecare ? Cei drept siliți sunt astăzi, când vremea e hapsână, La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar rezultatul era, de fiecare dată, cel așteptat. Și cum altfel decît așa, încercînd iar și iar, greșind, de multe ori, dar corectînd de fiecare dată, înveți atîtea cîte sînt de învățat în viață? Și cum altfel se clădește o prietenie adevărată? Pentru că, înainte de toate, asta îi unea pe Hana și pe Lupino: cea mai trainică prietenie care legase vreodată doi lupi. Așadar, degeaba încercau lupii tineri să-i capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
iar, greșind, de multe ori, dar corectînd de fiecare dată, înveți atîtea cîte sînt de învățat în viață? Și cum altfel se clădește o prietenie adevărată? Pentru că, înainte de toate, asta îi unea pe Hana și pe Lupino: cea mai trainică prietenie care legase vreodată doi lupi. Așadar, degeaba încercau lupii tineri să-i capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu i-ar împărtăși prietenei lui radicala hotărîre. Era, poate, ultima confidență pe care avea să i-o facă vreodată. Și, decis, Lupino rupse tăcerea. Mă voi destăinui ție, minunată prietenă a mea. Îmi încalc promisiunea făcută lui Arus, dar prietenia noastră merită acest sacrificiu. Tu, Hana, ai dreptul să știi, trebuie să știi. Voi pleca departe, în lume, să-mi caut familia. Trecutul meu nu începe aici, și trebuie să aflu de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu tovarășu'. Înseamnă că nu vrea nici acum (rămâne consecvent!) să mă prevalez, eventual, de faptul că am fost colegi de clasă, ca să nu-i știrbesc în vreun fel autoritatea. Banalul apelativ îl scoate din jocul obișnuit, uneori neplăcut, al prieteniei, compătimirii. A exersat ani în șir tonul alb al conversației. Ar trebui să-i spun ceva, indiferent ce, ori măcar să-l întreb de sănătate. Dar tac. Nu mai sunt la vârsta ... întrebărilor, interogațiilor, da, a interogațiilor retorice, ce presupun un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aceștia. Scopul: dezvoltarea și practicarea abilităților de întreprinzător la copiii preșcolari, dezvoltarea capacităților de comunicare cu persoane diferite din medii diferite. Obiective generale: Dezvoltarea unui comportament bazat pe respect, înțelegere, cooperare și purtare civilizată. Stabilirea unor relații de colaborare și prietenie cu ceilalți parteneri de afacere. Dezvoltarea spiritului de negociator. Dezvoltarea unor aptitudini și talente prin intermediul activității desfășurate. Dezvoltarea respectului pentru ceilalți din jurul nostru. Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de propria muncă. Dezvoltarea capacității de operare cu bani. Obiective specifice: O1
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
să fie protejate împotriva vecinilor lor francezi, coloniile engleze se vor detașa de patria mamă. Ca urmare, el a luat în propriile mâini cauza insurgenților. Ne-a răzbunat astfel pentru dezastrele din "Războiul de șapte ani"* și ne-a asigurat prietenia unui mare popor. Pe bună dreptate, America și Franța au ridicat monumente în cinstea lui La Fayette și a lui Rochambeau (generali francezi care s-au distins în războiul revoluționar american n.tr.). Era firesc, deci, ca ele să onoreze
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în care nu întâlnise decât emigranți. S-a îmbarcat pentru S.U.A, spre o lume nouă, iar el nu se temea de ideile noi. De îndată ce o guvernare "normală", echilibrată, s-a instaurat în Franța, el a revenit, aflând aici prietenia doamnei de Staël. Datorită acesteia, el a ajuns ministrul Afacerilor Străine. Începea astfel marele său destin. Și-a legat norocul de acel tânăr erou care străbătea Egiptul, aducând cu el speranța; a fost alături de acesta (la 18 Brumar) și astfel
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să îl amintesc doar pe acela care, după ce va fi organiziat Protectoratul tunisian, și-a marcat trecerea prin Constantinopol, apărându-i pe creștinii supuși masacrului. Transferat la Londra, el va rămâne acolo mai bine de 20 de ani; cucerise deja prietenia suveranilor, încrederea guvernului, respectul națiunii britanice. Loialitatea sa a risipit toate neînțelegerile care existau, atunci, între țara noastră și Anglia. Înțelepciunea sfaturilor sale nu le diminua forța. Distincția spiritului ca și, nu mai puțin, discreția și eleganța limbajului său, i-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]