1,727 matches
-
atunci a Început, Eram atît de aproape de țintă. Tu știi că eu trebuia să fiu În locul lui? Nu mai găsea nici o ieșire, era Încolțită. Cine vorbea cu vocea acestui individ? Radu? Albu? Sau poate căzuse În capcana propriilor remușcări. Era primejdioasă această nebunie, opera cu Înseși argumentele ei. Nu mai putea să deosebească ficțiunea de realitate. Nici nu mai exista. Anna Negrea nu mai exista, era doar una din vocile acestui schizofrenic. Trebuia să se desprindă. Vrei să spui că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o prezență omenească primejdioasă, dar Rowe avea mîinile prinse. Avem un dușman printre noi, urmă glasul. Cineva care nu crede și care vrea răul... Rowe simți degetele lui Cost Încleștate pe ale lui și se Întrebă dacă Hilfe continua să nu-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător și primejdios.“ Micul duce 1 Rowe avea senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți - care au intenții bune, dar nu se pricep să apuce - transformându‑se într‑o plantă carnivoră primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist transparent și sfios. — Junele, Umbra Balaurului, să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apăr de interesul ce-l poate trezi întâlnirea acestui om. Să mă feresc să accept ideea că nu e decât o convorbire normală, între doi oameni normali, cum vrea el să mă convingă. Nu sunt singurele capcane, nici cele mai primejdioase. Trebuie să mă feresc mereu, de orice. Într- atât, încât nu mai știu de ce anume. Iată, primul punct pe care l-ar putea câștiga...“ — Să recapitulăm câte ceva. Sunteți, prin urmare, de câteva luni aici. În prima perioadă, ați fost bătută
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative în care Sia și iubitul ei visaseră insurecția Utopiei. Desenele Simonei Sia Strihan, rămase în celulă, în arhiva anchetatorului, ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Destul de indiferent. Manole pare satisfăcut cu acest sumar indiciu, cei doi colegi încep să manevreze cu plăcere riglele, mai discută despre una, alta, hipodrom, cecuri, competiții, dar și despre dificultățile amplasamentului construcției, argumente pro-contra, despre incertitudinea terenului macroporic, ale cărui primejdioase slăbiciuni și surprize nu pot fi cu totul anticipate și evitate nici prin măsurile cele mai severe. Sâmbăta e scurtă și lunecoasă ; când crezi că te-ai prins cât de cât, ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzeau picăturile scuturăndu-se pe acoperișul de scânduri al șopronului. "Mă crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e mai primejdioasă decât forța. 22. Sinucigașii provin, probabil, nu dintre cei scârbiți de viață, ci dintre cei cu vitalitate excesivă. Dar de ce va fi vrut Dumnezeu să amestece ceea ce emoționează și ceea ce ne distruge? 23. Uitîndu-mă la oțetari, îmi amintesc că aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sabia lui Mihai 2 februarie Un domn? O doamnă? În zi de iarnă? Da, când gheața și troienele din viscolul trecut au început să se topească, țurțurii sunt primejdioși și femeile se duc la ghicitoare la Plumbuita, pe ulița din dreapta lacului de viplă în parcul unde umblă cai morți. La ora amiezii, călduță și însorită, la care se plimbă prin parcul rectiliniu mămici cu bebeluși. Sub prelatele lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea vindeca o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial pentru abilitățile comportamentului princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu este necesar ca el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
l-am socoti mai puțin valoros decît oricare alt excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre a convinge că machiavelismul nu e totuna cu gîndirea lui Machiavelli, că etica
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor locuitori, care sînt însă o foarte mică parte din noul stat; aceia cărora le-ai făcut rău nu vor fi niciodată primejdioși 14, deoarece sînt răzleți și săraci, iar toți ceilalți, întrucît nu au avut nimic de suferit, pe de o parte, vor trebui să fie supuși și cuminți, iar pe de altă parte, vor trebui să se ferească de a nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
celor care au fost jefuiți de bunuri. Concluzia mea este, așadar, că aceste colonii nu costă bani, că ele sînt credincioase statului și fac prea puțin rău cuiva; iar cei care au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sînt săraci și răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care nu greșește niciodată sau numai rareori: anume că acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși; în adevăr, puterea celuilalt, el a făcut-o fie prin viclenie, fie prin violență, și atît una cît și cealaltă sînt primejdioase pentru cel care a devenit puternic. CAPITOLUL IV De ce regatul lui Darius, care a fost ocupat de Alexandru, nu s-a răsculat după moartea acestuia, împotriva urmașilor lui Date fiind greutățile care se ivesc în stăpînirea unui teritoriu de curînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a devenit principe, nu prin favoarea cuiva, ci prin gradele pe care le atinsese în cariera militară și pe care și le cîștigase cu mii de osteneli și de primejdii, păstrîndu-și apoi locul de principe prin nenumărate fapte curajoase și primejdioase. Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-și ucide cetățenii, de a-și trăda prietenii, de a nu avea nici o credință, de a fi lipsit de milă și de religie, deoarece toate acestea îți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la grea încercare atunci cînd trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atîrnă în totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia pot să le ia cu ușurință puterea, mai ales în împrejurări grele, fie împotrivindu-li-se, fie refuzînd să se supună ordinelor lor. Iar într-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gata să moară pentru stat, atunci cînd moartea este departe, dar în momente de restriște, cînd statul are nevoie de cetățeni, el găsește prea puțini care să vrea să-l slujească. Și experiența de acest fel este cu atît mai primejdioasă, cu cît n-o poți face decît o singură dată. Deci, un principe înțelept trebuie să se gîndească și să găsească un mod de guvernare prin care cetățenii lui, oricînd și în orice împrejurare, să aibă nevoie de stat și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Spun, așadar, că armatele cu care un principe își apără statul sînt ale lui proprii, sau mercenare, sau aliate, sau amestecate din aceste feluri diferite, putînd fi numite în acest caz mixte. Armatele mercenare și cele aliate sînt nefolositoare și primejdioase; iar dacă un principe își întemeiază puterea pe armatele mercenare, el nu va avea niciodată o situație stabilă și sigură, deoarece armatele de acest fel sînt lipsite de unitate între ele, sînt ambițioase, fără disciplină și necredincioase; ele sînt pline
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-a sfîrșit, ei n-au mai vrut să plece de aici, și astfel a început înrobirea Greciei de către necredincioși. Prin urmare, acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sînt cu mult mai primejdioase decît cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sînt strîns unite între ele și deprinse să asculte întotdeauna de altul, iar nu de tine; armatele mercenare, în schimb, atunci cînd vor să-ți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tot și au fost chemate și plătite de tine; și chiar dacă ai pune în fruntea lor pe un al treilea, el nu va putea să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care le primise în ajutor, aducînd cu el numai soldați francezi și cu ei a cucerit Imola și Forli. Dar mai pe urmă, armatele acestea nemaipărîndu-i-se sigure, a recurs la trupele mercenare, întrucît a crezut că ar fi mai puțin primejdioase și astfel a angajat în slujba lui pe oamenii lui Orsini și ai lui Vitelli. Mai apoi însă, cînd a început să aibă de-a face cu trupele acestea, i s-a părut că dau de bănuit, că sînt necredincioase
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
astfel a angajat în slujba lui pe oamenii lui Orsini și ai lui Vitelli. Mai apoi însă, cînd a început să aibă de-a face cu trupele acestea, i s-a părut că dau de bănuit, că sînt necredincioase și primejdioase, așa încît le-a distrus, rămînînd doar cu armatele lui proprii. Și nu este greu de observat deosebirea care există între cele două feluri de armate, dacă ne gîndim că faima militară a ducelui, atunci cînd avea alături numai pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]