95,170 matches
-
mic!” - Dar cum? - a tresărit Elena. - Uite, fâță mică! Păi, nu? - Hai, mă! ... Cum, , fâță?'” ...Că sunt prea mică? - Ești și nu prea! Cum Dumnezeu să-ți spun... Și totuși, ești! - m-am bâlbâit și mi-am aruncat din nou privirea pe fereastră. Urcam cu greu dealul Șimnicului, pe lângă releele televiziunii. Motorul mașinii gemea. De sus, am privit Înapoi, spre vale. Orașul părea un mic platou. Dincolo de el, țara, marele platou! Pe el, În acel moment, istoria, o penibilă figurație. În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tăbăceau și pe noi! - Mai știi? Pe la Canal, pe la Gherla sau Poarta Albă... Am scăpat că aveau nevoie de slugi, altfel... O viață, 50 de ani, slugi! - E, ăștia, vorba ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
când scăpați din cazarma de fier soldații ceasului pornesc să cucerească orașul. Când merg pe străzi, deodată mă trezesc Înconjurat de soldați, de acești războinici care cred că totul li se cuvine. De acești războinici care Își ascut săbiile de privirile mele. Totul Începe Înspre seară, când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, prin sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe care stau. M-am așezat pe nisip și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și el mi-a tras o palmă peste obrazul stâng, Încă o palmă peste obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l i t a t e e x a g
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vin parcă de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână cu admirație, cu satisfacție pentru că am ajuns În sfârșit la ea. Dar privirea aceea demonică apare din nou cu Învelișul de piatră, de ură, de bătrânețe șimi este din nou teamă, teama mă cuprinde din nou și pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc mâncarea la gură, dar dintr-o dată, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Fluviului Saint Laurent permanent, grațios și plin de mistere. Am fost Întâmpinați de la intrare, cu o multitudine de flori, ierburi și pomi de o mare varietate, diversitate și foarte interesante. Curățenia și „design-ul” impecabile, firești În Canada, ne Încântă privirea la orice pas. Nu pot trece cu vederea, grija deosebită pe care statul Canadian o acorda „environementului” alocând sume Însemnate pentru protecția acestuia, dar și amenzi destul de piperate pentru cei ce nu respectă acest ecosistem. Animalele datorită acestei protecții, nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din teamă!) Nu pot să nu amintesc pescarii, mereu prezenți, cu tolbă plină, dar nu și cu peste! La mică distanță de la intrare, observăm, o mulțime de aparate captatoare de imagini, pe trepied, cu obiectivul Îndreptat spre apă ca și privirile celor grupați În spatele lor care discutau aprins, dar În liniște. Firesc ne-am alăturat grupului respectiv. Astfel am putut observa cu ușurință, pe o creangă uscată a unui arbore prăvălit de ani și vânt, o pasăre specifică apelor, care cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit: - Sunt ale Mariei... Plutonierul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
căzute pe frunte, nu mai rosti nici un cuvânt. - La Herculane? Îngână ca un ecou civilul așteptând de la bătrân confirmarea. După un timp acesta-și clătină capul afirmativ. - Păi atunci ce căuta la Făurei? se Întrebă plutonierul nedumerit. Bătrânul Își ridică privirile. Ochii prinseră a-i străluci. Apoi, de parcă brusc i s-ar fi aprins În suflet o speranță, Îi privi pe cei doi rostind: - Poate nu e ea. Dacă astea le-ați găsit În Făurei, nu e ea. N-avea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu-și revenise pe deplin. Unde este? - Tot ce a mai rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
drag, ne-a adus și am văzut, pentru prima dată, cartea de vizită a lui Eminescu, din vremea când era prim-redactor al ziarului Timpul. Aceasta făcea parte din colecția sa personală. Ne-a lăsat s-o atingem numai cu privirea. Fiecare dintre cei 36 de elevi ai clasei, au simțit emoția acestei atingeri. Spre norocul nostru, din cei patru ani de școală, ne-au mai rămas Încă 11 trimestre În care să fim Îndrumați de profesorul Augustin Z. N. Pop
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Îl acordase direct, odată chiar cu mine de față: „Când ai de gând să scrii și despre Comandantul Suprem!? Ai termen o săptămână să scrii niște Ode cu Tovarășul, sarcină de la Consiliul Politic!” Am rămas perplex, dar i-am văzut privirea goală și am vrut măcar să-l Îmbunez, dar nu am avut timp deoarece după câțiva pași politrucul s-a Întors zbierând: „N-am auzit nici un am Înțeles! Ești surd!?” Căpitanul bâigui ceva ce părea să Însemne că a Înțeles și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sa viață nu îi produce decât o imensă scârbă. E drept, aceasta trebuie pusă în relație și cu deznodământul absolut surprinzător: divorțul femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul spovedaniei din Luminița, mon amour vede lumea cu privirea lipsită de iluzii a scriitorilor generației 2000. Titlul, încărcat de sugestii romanțioase, este cinic pentru un roman care își propune să demitizeze violent dragostea, scris de un autor care citește Romeo și Julieta ca pe un rod al emanației în
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
acordat atenție și similarităților dintre științific și poetic. O fază intermediară este aceea din "Artă și știință" (1986). Literatura și matematica, fiice ale miturilor La ce similarități vă referiți? De obicei, nu prea se vorbește despre ele. Să încercăm o privire istorică asupra culturii, așa cum se prezintă ea în tradiția vechilor greci. Atât literatura cât și matematica sunt fiice ale miturilor. Cunoașterea mitică se pierde în negura timpurilor, dar literatura apare abia cu Homer iar, câteva secole mai târziu, apare și
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
atare oratoriu îl prezintă pe compozitor într-o ținută impecabilă, de gală. Nu numai haina face pe om, ci și circumstanțele, căci ele te pot îmbrăca și dezbrăca după cum le este pofta. Și, bineînțeles, interesul. Două chipuri, aceiași ochi. Două priviri, același orizont. Două inimi, aceeași arteră. Sus, impunătoare, etalându-și voluntar și categoric, solent și cu bun gust bogăția, măreția, catedrala e ca o gară enormă în care călătorii așteaptă, în sunetele orgii, cuvântul preotului. Jos, într-o încăpere de la
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-o comuniune situată dincolo de orgolii și sensibilități. Numai atunci Saint-Sulpice va deveni catedrala tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se sting speranțele omeniei; din turnul ce străjuiește falnic biserica Saint-Germaine l^Auxerrois, imensul clopot anunță invazia naturii oarbe în mijlocul civilizației orbite; noaptea "Sfântului Bartolomeu" consacră a la long acute
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a privirii. Barbu Brezianu, cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
veți avea mereu pentru mine farmecul acestui portret pe care v-ați hotărât atât de greu să mi-l dați. Nu veți pierde niciodată această figură luminoasă și care nu știe să ascundă nimic, cu spâncenele ca niște aripi deasupra privirii ca o carte deschisă, pe lângă care am trecut în ziua aceea de august 1790, se împlinesc astăzi douăzeci și trei de ani de atunci. Libertatea încă mă zăpăcea. Eliberat din aprilie, după treisprezece ani de întemnițare atroce, clipeam des în
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]