11,078 matches
-
lucruri îngropate sub preșul istoriei după ceea ce a fost la 23 august 1944. Chiar, știe cineva ce a fost, de fapt, atunci ? Gheorghiu-Dej n-a scos un cuvânt despre răpirea unor teritorii românești sau despre situația zecile de mii de prizonieri de război, duși prin Siberiile sovietice. Are circumstanța situației în care se afla România. Colonie sovietică pe cel puțin 50 de ani, în urma Tratatului de la Yalta. În acele condiții, regimul Dej are, totuși, două reușite pe care nimeni nu le
TABLETA DE WEEKEND (170): REUNIRE ORI RENUNŢARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368650_a_369979]
-
au fost relatate prin intermediul mai multor interlocutori. Mitul peșterii constituie unul dintre dialoguri, în care s-a folosit o imagine alegorică a lumii și a modului cum poate fi cunoscută această lume, alegoria fiind: Peștera - lumea sensibilă, lumea noastră obișnuită, prizonierii din peșteră - noi oamenii, cărora ni se pare că aceasta este singura lume reală. În Republica - cartea a VII, Platon arată în ce sens trebuie înțeleasă lumea cu ajutorul gândirii logice: prizonierii dintr-o peșteră nu văd niciodată lumina soarelui; ei
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
lume, alegoria fiind: Peștera - lumea sensibilă, lumea noastră obișnuită, prizonierii din peșteră - noi oamenii, cărora ni se pare că aceasta este singura lume reală. În Republica - cartea a VII, Platon arată în ce sens trebuie înțeleasă lumea cu ajutorul gândirii logice: prizonierii dintr-o peșteră nu văd niciodată lumina soarelui; ei văd doar umbrele obiectelor din afară, proiectate pe pereții peșterii de către un foc; între prizonieri sunt unii care disting trecerea umbrelor cu mai multă perspicacitate, fiind mai ageri la minte, memoria
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
În Republica - cartea a VII, Platon arată în ce sens trebuie înțeleasă lumea cu ajutorul gândirii logice: prizonierii dintr-o peșteră nu văd niciodată lumina soarelui; ei văd doar umbrele obiectelor din afară, proiectate pe pereții peșterii de către un foc; între prizonieri sunt unii care disting trecerea umbrelor cu mai multă perspicacitate, fiind mai ageri la minte, memoria ajutându-i să recunoască ordinea în care se perindă obiectele. Lipsiți de „lumina soarelui”, cunosc numai lucrurile, fără a-și putea da seama de
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
vom privi acțiunile virtuoase, nu le vom înțelege sensul adânc, până ce nu ne vom ridica la ideea de frumos în sine sau la ideea de dreptate.” Ne despărțim greu din lumea sensibilă pentru a ne ridica la contemplarea ideilor. Un prizonier smuls din peșteră și adus cu forța la lumina soarelui, refuză mai întâi să vadă lumina, fiindcă îl dor ochii. Platon pune întrebarea: „Dacă smuls din peșteră cu forța, dacă este pus să urce urcușul greu și prăpăstios și dacă
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
regiunea superioară”. Și după ce se obișnuiește, are o revelație și nu mai dorește a se întoarce în „peșteră”. De ce? Pentru că apare profunda înțelegere. Contemplarea ideilor, a esențelor cere, deci, o obișnuință progresivă, dar, odată ce a văzut lumina și lucrurile adevărate, prizonierul nu mai vrea să se întoarcă în peșteră. Este dialectica ascendentă a spiritului uman. Să ne punem întrebarea, ce s-ar întâmpla dacă ar fi trimis din nou în peșteră să povestească cele văzute (experiența)? Nu ar putea fi considerat
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
luptă a omului cu întunericul, dorind lumina, s-au născut ideile, idei care, pentru Platon, sunt însăși existența. Deși nu sunt materiale, sunt mai reale decât lucrurile. Lucrurile sunt umbre palide, ideile fiind adevărata realitate. Repet, peștera este lumea sensibilă, prizonierii suntem noi oamenii. Omului îi vine foarte greu să se desprindă de cunoașterea superficială a lucrurilor și să se adâncească până la cunoașterea esențelor, dar până la urmă, mulți o fac. Platon pornește de la ideea că statul este un individ de proporții
MORALA ŞI DEMOCRAŢIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363658_a_364987]
-
Autorului of Doamne plutonul acesta de execuție s-a oprit tocmai în fața mea poate analizează perimetrul în care au ars flamurile zdrențuite și pun la cale un atac asupra celor care nu mor prin moarte oi fi împrumutat umbra vreunui prizonier parcă simt pe umeri o voce căzută din ștreang mi-e teamă s-a pornit vântul să numere gândurile din rândul întâi prea se uită la mine toți de parcă ar vrea să-mi smulgă inima și s-o învețe să
PENTRU O RUGĂCIUNE CĂZUTĂ DIN PALME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363689_a_365018]
-
Doina Drăguț, Lucian Gruia, Florina Zaharia, Ionel Marin, Doina Popescu Brăila, Dorina Șișu, George Pașa, Vasile Sevastre Ghican, Ion Lazăr da Coza, Elena Toma, Daniel Dăian, Viorela Codreanu-Tiron. Cartea este structurată în două părți: “Sub ploile albastre ale poeziei” și „Prizonier al prozei - oglinzi paralele -”. Cronicile și recenziile, scrise în perioada februarie - iulie 2011, au fost publicate în prestigioase reviste literare și culturale, precum: Boema, Constelații Diamantine, Climate Literare, Vatra Veche, Moldova Literară, Plumb, Dunărea de Jos, Der Underwald, Revista Nouă
COLECŢIA EXEGESIS, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: GHEORGHE A. STROIA [Corola-blog/BlogPost/364647_a_365976]
-
mii de vizitatori, Dar uitați cu totul de urmași Chiar dacă ne reprezintă pe noi. Chipuri de daci, care ne privesc, De peste mări și țări, departe, Sunt monumentele care vorbesc De-acele secole îndepărtare. Nu au fost hoți, nu au fost prizonieri, Nu este nicio singură statuie De dac cu mâinile în lanțuri Și asta ce credeți că spune? Ochii lor mari ascund enigma, Expresia-i de înțelepți, De ce au vrut romanii să îi aibă În mijlocul Romei cu orice preț? Și-acolo
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
adrese, promisiuni de întâlniri după încheierea păcii... dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un aprins joc de fotbal, mult evocat după terminarea războiului. Mai mult incă, au căzut de acord să facă schimb de prizonieri și, ca într-un gest de profundă umanitate, au creat și momente solemne, înmormântându-și în comun morții. Abia acolo, în bestiala violență a frontului, am găsit superba manifestare a simbolului Crăciunului: creație întru Bine.. Și abia atunci creștinii din
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
Radu Mareș, Când ne vom întoarce Horea Porumb, Ca spițele unei roți. Povestiri aproape adevărate Lumina Liviu Popescu, Universul ca teatru - romanesc Marineasa Aquilina Birăescu, Tovarăși, cultura Ștefan Ehling, Profesor Hübner Cornelia Fodor, Scrisoare fără răspuns Doina Megheți, Căpitan Lili, prizonier de lux Dan Negrescu, Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători Mircea Pora, Ani de pasaj Mirador Horia Ștefan Simon, Întreprinderi (scrise) mici și mijlocii Modernă Olivia Sgarbură, Jocul orb Niculescu Constantin Novac,Văduva neagră Paralela 45 Bianca Predoi, Varanasi
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
Lui, nu acceptă ceea ce ni s-a oferit din Israel, din Bethleem... tocmai în țările care ar fi trebuit să-l prețuiască. După ce a cotropit și desfigurat Pământul, el, ’omul modern’, crede că va cuceri Universul, când, de fapt, este prizonierul nimicniciei și vremelniciei și înstrăinării și urii lui. Prăpădul făcut de recentul incendiu de pe Muntele Carmel, ravagiile pe care acum le face iarna în Europa și în America... sunt semne apocaliptice, dar cine vrea să le privească, să le înțeleagă
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
de o sublimă melancolie, nu este totuși o ficțiune, cum înclină să creadă Aleoșa. „Conștient și îndurerat de eroarea acțiunii sale Marele inchizitor rabdă povara suferinței și își asumă perspectiva damnării în numele iubirii de oameni.”( 12). Reacția cardinalului față de „răspunsul” prizonierului său (un sărut pentru un rug) este surprinzătoare: el tresare și o puternică emoție i se trădează în tremurul colțului gurii, după care îl eliberează pe captiv. Reacția arată că urma vechii învățături nu s-a șters cu totul în
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
n căpitan! Uitat’, am prins un inamic, zace că ie român, da’ ieu zac să nu-l credeț’, o fi vr’un spion, ca tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul, un bărbat bine făcut, puțin mai în vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el: - Mai, soldat Teșcuț, da, știi că nu ești prost deloc? Eu m-aș putea supără pe tine că am ajuns să mă învețe diplomație militară taman un cioban din Loviște
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Si zici că ești român, soldat, nu-i așa? - Da, să trăiți, sunt român din satu’ Ip - răspunse prizonierul în poziție regulamentara. - Și poți dovedi asta? - îl întreba căpitanul. Fără să mai răspundă, Toader Baciu îi întinse căpitanului român cele două certificate, al lui și al lui taică-său. - Ce-i cu astea? - mai întreba căpitanul, iar Toader Baciu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
ofițerului român ce și cum era cu acele certificate. - Înțelept tata ai, soldat - i-a răspuns căpitanul după care a continuat: - Problema e că chiar dacă ești român, regulamenele militare îmi interzic să te tratez altfel decât că pe orice alt prizonier de război. Toader Baciu a ajuns într-un lagăr de prizonieri din Ungheni, lângă Iași, iar după război a fost eliberat. În vara anului 1919, trupele maghiare au atacat trupele române, la ordinul lui Bela Kun, care, finanțat de Moscova
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
ai, soldat - i-a răspuns căpitanul după care a continuat: - Problema e că chiar dacă ești român, regulamenele militare îmi interzic să te tratez altfel decât că pe orice alt prizonier de război. Toader Baciu a ajuns într-un lagăr de prizonieri din Ungheni, lângă Iași, iar după război a fost eliberat. În vara anului 1919, trupele maghiare au atacat trupele române, la ordinul lui Bela Kun, care, finanțat de Moscova, instalase în martie 1919, la Budapesta, un guvern bolșevic și voia
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
o putere nebănuită zace tocmai în acea oglindă. Apoi o văd pe vrăjitoare ridicându-se pe un covor fermecat undeva, mult deasupra mea și râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă trezesc din cauza unui hurducăit puternic, amortizat doar de învelișul din burete al
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
întregime din piatră. ”O, ba da, e adevărat... te asigur că e cât se poate de adevărat...”, rosti Hira, apoi se îndepărtă grăbită. * Într-o oglindă magică, bătrânul vrăjitor Ji Yan mă vede pe mine, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. A pus în balanță toate acestea, prietenul Iepure care murise în masacrul din
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
noaptea aceea. Cred că am visat că polițistul cu ochi roz mă spânzurase într-o celulă și mă ardea cu fierul, pentru a mă pedepsi pentru ceea ce-i făcusem fetei. Mâine va începe o lungă și chinuitoare zi... Din nou. Prizonier al propriilor halucinații. * Notă. Referirea la cunoscuta firmă de telefonie mobilă este aleatoare (aveam nevoie și de un personaj neutru în intrigă) și întâmplările legate de ea au rol de divertisment, poate de ușoară parodie, dar nu implică în niciun
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
nu a fost un ucigaș. Iar romanul său, “Crimă și pedeapsă”, deși tratează subiectul crimei, îndeamnă la reflecție profundă și la căință, la meditație adâncă asupra sensurilor vieții, și nu la ucidere). În același timp, te poți trezi, ca scriitor, prizonier al propriului univers, rătăcit în propriul labirint. Fiindcă, deși ești conștient că totul e o ficțiune (ce poate, e drept, să conțină elemente cu caracter autobiografic, fapte sau evenimente care te-au marcat profund, experiențe pe care le-ai trăit
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
I. REÎNTOARCERE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mișcat, că ai noștri n-au putut să fugă prea departe. I-au luat ca din oală și i-au măcelărit pe toți. Unii s-au aruncat în apă, dar n-au ajuns prea departe. N-au luat nici măcar un prizonier și n-au lăsat pe nici unul să scape. Și eu vedeam de sus toată operațiunea. - Și nu ți-a fost frică? - Ba bine că nu! Stăteam pe o cracă sus, unde era frunzișul mai des și mă rugam Maicii Domnului
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]