1,975 matches
-
dimineața. După ce se spuse o rugăciune, Sourmelina Îi aduse preotului o lumânare arzând pe o farfurie. Suflă În ea, fumul se ridică și se Împrăștie, iar părintele Stylianopoulos rupse lumânarea În două. După aceea toată lumea ieși afară pentru a Începe procesiunea către biserică. Lefty Închiriase o limuzină pentru acea zi și deschise ușa ca să intre soția și verișoara sa. Când intră și el În mașină, Îi făcu discret cu mâna bărbatului care fusese desemnat să rămână acasă, blocând ușa, pentru ca spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus la păstrare până la primăvară. Încă mai exista posibilitatea să dea de cadavru la primăvară, o dată cu topirea ghețurilor. Deși făcuse toate ritualurile necesare, familia rămase În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o lume nouă. Desigur, nu puteam să nu simt că acea persoană eram eu, eu și toți cei asemeni mie. După slujbă, toată lumea s-a Întors la mașini ca să meargă spre cimitir. Agățate de antenele mașinilor, fluturau flamuri purpurii și procesiunea trecu Încet pe străzile din vechiul cartier de est, unde crescuse tatăl meu și unde Îi cântase cândva serenade mamei mele de la fereastra camerei lui. Cortegiul de automobile o luă apoi pe Mack Avenue și, când trecură pe Hurlbut, Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ceva mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex eu am rămas În ușa de la intrare. Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă și stinse cu lapte acru sau chișleag. Festinul se-ncheia cu procesiunea ghicitului în bobi de porumb sau fasole. Și mai niciodată bunica nu-și greșea prezicerile. Avea o istețime aparte când achiziționa lucruri ieftine pe care le revindea avantajos, pentru a supraviețui și a-și purta copiii în școli. După ce mezinul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de mers pe jos pe o platformă cu cărbuni încinși. În Little India, ca distracție, există în perioada ianuarie februarie, la o dată prestabilită, festivalul de Thaipusam, unde bărbați curajoși, ornați cu piercing-uri, denumite cârlige kavadi, umblă prin oraș într-o procesiune de o zi. Efervescența vieții de zi și de noapte a acestui cartier nu te poate lăsa indiferent. III. MACAU PENINSULA MACAU (SAU MACAO) Din Hong Kong poți ajunge într-o oră în Macao, evident cu pașaportul la tine. Feriboturile rapide
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese cosită, uscată și adunată în stoguri pe marginea fîneții. Stogurile aveau forma unor sofale pentru uriași și se aliniau într-o procesiune lungă. Otilia ceru lui Pascalopol să oprească și începu să alerge de la un stog la altul, chibzuind cum să se urce. - Pascalopol, imploră ea, hai sa ne urcăm, fă-mi plăcerea asta. Pascalopol, silit să alerge, își ștergea sudoarea de pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
contra hulitorilor lui Christos, contra ereticilor și schismaticilor". Episcopii din Ungaria primiră împuternicirea de a da absoluțiune tuturor carii vor porni la război cu regele în contra lui Asan și a romîno-bulgarilor; totodată fură avizați de a face rugăciuni solemne și procesiuni pentru izbânda armelor regelui, de a le repeta regulat și de-a recomanda și credincioșilor să facă și ei rugăciuni personale. Pe când regele, după cum se exprima papa, se-narma cu zel "cu o mărinimie promptă și cu o mărinimoasă promptitudine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dacă însumezi și înglobezi treptat formele de la care pleacă hermeneutica, obții, la limită, o teorie care lasă în urmă forma ca formă individuală și termină prin a elibera generalul. E o lentă trecere de la hermeneutică la logică și, invers, o procesiune în ambele direcții. Totul, în spirit, e drum de jos în sus și de sus în jos, și nu doar o scară a lui Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în spirit, e drum de jos în sus și de sus în jos, și nu doar o scară a lui Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul. Globalismul înfrînge această dublă procesiune din viziunea mea: îngeri care coboară și devin licurici, oameni urcători care devin îngeri. Globalismul care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o să le simtă. Lui Juan Lucas Îi plăcu grozav de mult ideea asta și spuse că În timpul cutremurului o să iasă la fereastră ca să vadă lumea fugind Înnebunită de spaimă și noi o să stăm și-o să ne uităm ca la o procesiune. Au rîs și au băut pentru a sărbători terminarea planurilor; apoi trecură imediat În sufragerie. Julius veni și el, fiindcă de cîteva zile Îl acceptaseră să stea la masă cu cei mari. Servitorii au rămas descumpăniți; de atunci Julius n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ale mamei lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii mei părinți s-au dus la Verona, unde se oprise Sfîntul Francisc la Întoarcerea de la Veneția. Au urmat o procesiune, ținînd mătănii În mîini, cu ochii ațintiți asupra flamurilor și stindardelor pestrițe care te făceau să te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
discipolii săi ? Când au avut dreptate atenienii ? Când l-au condamnat sau când l-au revendicat pe Socrate, o dată ce, la puțină vreme după execuție, ei i-au exilat pe acuzatori și i-au ridicat filosofului o statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape pînă la pardoseală. Am mers pe urma lor și m-am oprit În josul scării. Poteca de lumînări urca pe trepte pînă la primul etaj. M-am aventurat pe scări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pînă cînd Întreg orașul, strălucind de tăcere, a rămas la picioarele noastre asemenea celui mai mare miraj al universului, Înălțîndu-se din lacul apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare, știi dumneata, Daniel? Ți se vîră pe sub piele și Îți răpește sufletul fără ca măcar să bagi de seamă. — Vorbești și dumneata ca Rociíto, Fermín. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Sf. Gheorghe cel Nou, spre cimitirul Bellu. Dricul era simplu, tras numai de doi căi. Regretatul Bărcănescu, unul dintre cei mai buni prieteni ai poetului, venise Însoțit de corul sau, si a cântat: ,,Mai am un singur dor”. În fruntea procesiunii se aflau: M. Kogălniceanu, domnul și doamna Maiorescu, Lascăr Catargi, etc. Au fost ținute discursuri de către dl. Grigore Ventura, August Laurian, St. Caluschi și dr. Neagoe. Te refereai, Maline, la foaia această unicat: să știi, contează foarte mult vizitatorii: Ministrul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a buzelor, după care oftează. Nu e vorba numai de bani. De mult timp a constatat că aristocrația nu se mai învoiește bucuroasă să și dea fetele pentru a fi preotese. Pe Augustus îl cunoaște din tinerețe. A condus doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de capete umane nu se poate zări decât partea superioară. N au avut însă cum să dispară de sub ele scenele războinice împrumutate din istoria Romei și a zeilor. De cum depășesc grilajul parcului, se izbesc de un zid compact de oameni. Procesiunea solemnă, care adună în jurul Marelui Altar al Păcii preoții, magistrații Cetății și poporul, este pe punctul să înceapă. — Să ne grăbim, spune Nero scurt. Distanța până la ziduri nu e mare, dar pare imposibil de stră bătut. Unii îl recunosc pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tele altarului se profilează deja fasciile lictorilor. Din fericire, sacrificiul nu a început încă. Ajung în sfârșit lângă incintă. Zidul lateral, împărțit orizontal în două panouri, are partea de jos acoperită cu spirale de acant, în timp ce friza superioară înfățișează o procesiune ceremonială. Tiberius răcnește la urechea tânărului: — Exact la fel s au petrecut lucrurile acum 24 de ani! Velleius pricepe. Privește atent cortegiul sculptural și, fără voia lui, se emoționează. Își imaginează cu ochii minții cum a intrat principele în Roma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înduioșat către Agrippina. Se îngrijește cu tandrețe de nepoata ei, fetița Vipsaniei, deși are și ea o liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură Velleius Paterculus. Tiberius tace încordat. Stau în continuare unul lângă altul, retrași, cu spatele lipit de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căci la trecerea flaminului lui Jupiter fiecare este dator să-și înceteze activitatea. Un personaj atât de sfânt ca el nu are voie să vadă pe cineva muncind. Șareta principelui pleacă a doua. În urma pretorienilor, se pune în mișcare și procesiunea celorlalți flamini. Unul după altul, cu martialul și quirinalul în frunte, poartă pe palma ridicată câte o mănușă fără degete, în semn că trebuie păstrată și păzită cu orice preț credința strămoșească și că locul ei consfințit se află în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plătește cinci sute de mii de livre de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit În triumf și iese să-l Întâmpine tot orașul În procesiune, cu clerul și doamnele și copiii. Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În contact cu Damascul. Ludovic află, nu suportă să se treacă peste el, se dezice Încă o dată de marele maestru În fața ambasadorilor musulmani, iar marele maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]