1,870 matches
-
creșterii protestelor monarhicilor, aveau loc represalii sângeroase în Napoli unde 9 manifestanți și-au pierdut viața îar 150 au rămas teferi. În aceeași zi de 12 iunie o manifestație monarhică a fost dispersată în mod violent. Consiliul miniștrilor, care conform proclamării provizorii din 10 iunie a creat un regim tranzitar conform căruia atribuțiile șefului Statului treceau al președintele consiliului. Ministrul Trezoreriei Epicarmo Corbino îl întreba pe De Gasperi dacă își dădea seama ce responsabilitate mare își asuma din moment ce putea apărea ca
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
în cazul unui atac al Quirinalului susținut de adepții miniștrilor republicani, care doresc să evite orice posibilitate a declanșării unui război civil după faptele petrecute în Napoli, Umberto al-IIlea a hotărât să părăsească Italia. Plecarea regelui a dat undă verde proclamării republicii din moment ce Curtea de Casație nu avea decât să aprobe un fapt împlinit. Această declarație a fost inutilă, Republica a obținut majoritatea absolută din numărul total de votanți. În 1960 președintele Curții de Casație, Giuseppe Pagano, într-un interviu declarat
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
comanda trupelor aliate din Italia a fost numit generalul Mark Clark, care l-a înlocuit pe Harold Alexander. În perioada de la sfârșitul anului 1944 șin începutul lui 1945, mișcarea de partizani din nordul Italiei s-a extins foarte mult. După proclamarea Republicii Sociale Italiene, în peninsulă funcționau două guverne, fiecare cu pretenții de legitimitate, ceea ce a făcut ca atât de partea Aliaților, cât și de partea germanilor să lupte soldați italieni. Ofensiva aliată de la începutul anului 1945 a fost imposibilă datorită
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
Tratatului de prietenie greco-turc” din 1930 și a Pactului Balcanic din 1934, amenințarea din partea Turciei, inamicului tradițional al Greciei, a dispărut. Albania era prea slabă pentru a fi o amenințare, iar Regatul Iugoslaviei, deși a mai făcut periodic presiuni pentru proclamarea unei „zone libere” la Salonic, a păstrat relații bune cu Grecia. În plus, ambele țări se simțeau amenințate de Bulgaria și revizionismul ei. Pretențiile bulgare asupra Traciei apusene a fost o amenințare continuă la adresa securității Greciei în deceniile al treilea
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
multe ori gubernia Basarabia, călătorind prin Imperiul Rus, unde a fost arestat de mai multe ori pentru activitate sionistă. El a fost delegat la cel de-al 9-lea Congres Sionist din anul 1909, participând la toate congresele sioniste până la proclamarea independenței Israelului în anul 1948. În anul 1913, Maimon a emigrat în Palestina (pe atunci parte a Imperiului Otoman) și a avut un rol activ în organizarea sistemului de școli religioase evreiești de acolo, fiind expulzat de otomani în perioada
Yehuda Leib Maimon () [Corola-website/Science/312170_a_313499]
-
Locuitorii acestui ținut s-au bucurat de împroprietărirea clăcașilor, fiind izgoniți călugării greci care-i exploatau. De asemenea, locuitorii acestei zone a Basarabiei au fost martori la instaurarea lui Carol I de Hohenzollern în fruntea României în 1866, precum și la proclamarea independenței în 1877. Odată cu reinstaurarea administrației moldovenești a fost reintrodus sistemul legislativ moldovenesc. Acesta a fost păstrat de ruși chiar și după anexarea din 1878, făcând notă distinctă față de restul Basarabiei. În 1864 a fost reînființată vechea eparhie a Ismailului
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
cele mai mari victorii otomane din timpul războiului. În Turcia, ea este considerată un moment definitoriu al istoriei țării: o ultimă reușită în apărarea țării în timp ce Imperiul Otoman se prăbușea. Lupta a format baza Războiului Turc de Independență și a proclamării Republicii Turcia opt ani mai târziu sub conducerea lui Mustafa Kemal (Kemal Atatürk), care a ieșit în evidență drept comandant militar la Gallipoli. Campania este adesea considerată a fi momentul apariției conștiinței naționale în Australia și Noua Zeelandă, iar data debarcării
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cărui granițe nu au mai fost modificate din 1939. Majoritatea pietrelor din cimitir datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război mondial și ocazional după proclamarea independenței Ucrainei. În anul 1946 i s-a construit un zid de piatră de către autoritățile orășenești, cimitirul fiind vizitat ocazional de către grupuri de evrei imigrați, precum și de evreii locali .
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
ale sionismului revizionist „Etzel” (Irgun) și Lehi (Grupul Stern). Ulterior, a devenit secretarul Departamentului Politic al Agenției Evreiești (1945-1947). Zeev Sherf a fost numit în anul 1947 secretar al comisiei provizorii (Vaadat matzav) care a fost însărcinată cu pregătirile în vederea proclamării Statului Israel și organizarea viitorului aparat administrativ. Sherf este autorul celei de-a două versiuni a declarației de independență a Israelului și, în mod natural, unul din semnatarii ei la 14 mai 1948. În anul 1948 el a fost desemnat
Zeev Sherf () [Corola-website/Science/311039_a_312368]
-
slovaci au proclamat independența iar guvernul cehoslovac de la Praga a încercat să rezolve conflictul printr-o intervenție armată pe 9 martie 1939. Jozef Tiso, premierul guvernului Slovaciei autonome, a fost răsturnat de la putere. Chiar mai înainte de invadarea Cehoslovaciei și de proclamarea Protectoratului Boemiei și Moraviei, Hitler l-a invitat pe Tiso la Berlin și l-a sfătuit să proclame independența Slovaciei, în caz contrar, această regiune urmând să fie împărțită între Polonia și Ungaria. Tiso a convocat Dieta (Parlamentul) slovacă care
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Alexander Mach. Cele două facțiuni erau unite în principal de anticomunismul lor declarat. Populația Slovaciei a suportat cu stoicism regimul lui Tiso, în condițiile de relativă prosperitate din țară, comparativ cu restul Europei distrusă de război. La scurtă vreme după proclamarea independenței, guvernul slovac a promovat o serie de legi împotriva celor 88.951 de evrei slovaci, cât stabilise recensământul populație din 15 decembrie 1940. Primele măsuri antievreiești datau din 18 aprilie 1939, la o lună după proclamarea independenței. Au fost
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
scurtă vreme după proclamarea independenței, guvernul slovac a promovat o serie de legi împotriva celor 88.951 de evrei slovaci, cât stabilise recensământul populație din 15 decembrie 1940. Primele măsuri antievreiești datau din 18 aprilie 1939, la o lună după proclamarea independenței. Au fost deposedați de avere 12.300 evrei care aveau o firmă, iar funcționarii publici evrei au fost concediați. Gărzile lui Hlinka au început atacurile împotriva evreilor. A fost emisă Legea nr. 105 pe 9 septembrie 1941, așa-numitul
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovac. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovac. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit prim-ministru al noii republici. Pe 23 martie 1939, Ungaria, după ce ocupase deja Rutenia Subcarpatică, și-a atacat vecinul slovac de pe poziții din această regiune. Slovacia a fost nevoită să cedeze 1.697 km²
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Slovace). A mai fost autorizată funcționarea partidelor unor minorități naționale - ale germanilor și maghiarilor), în vreme ce toate celelalte partide politice au fost interzise. (Ar mai trebui spus că acțiunea de interzicere a partidelor politice a avut loc de fapt mai înainte de proclamarea independenței țării). Guvernul a emis o serie de legi antisemite, iar mai târziu a sprijinit deportarea evreilor în lagărele de concentrare germane. Pe de altă parte, nu a fost pronunțată nicio condamnare la moarte în perioada de existență a republicii
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Științe. Au fost înființate mai multe licee și universități cu limba de predare slovaca, iar arta a înflorit în republică. Republica Slovacă era împărțită începând cu 1 ianuarie 1940 în șase regiuni și 58 de districte: La scurtă vreme după proclamarea independenței, Republica Slovacă a început să ia anumite măsuri antisemite. Gărzile lui Hlinka au început să atace evreii, iar în septembrie 1941 a fost pus în practică un „Cod evreiesc”. Acest cod era inspirat de Legile de la Nürnberg și cerea
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
DJ 208H, ieromonahul Pimen Chirilă a construit o capelă-troiță cu hramul "Sf. Prooroc Ilie". În anul 1991, prin decizia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Schitul Sihăstria Voronei a fost ridicat la rangul de mănăstire. În iulie 1992, cu prilejul Proclamării canonizării Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, mănăstirea a primit vizita patriarhului Teoctist, însoțit de mai multi ierarhi: mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, episcopul Calinic Argatu al Argeșului și episcopul Gherasim Cristea al Râmnicului. După ridicarea sa
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Prooroc Ghedeon" (construită în perioada 1993-1997). În anii 2004-2005, înainte de canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, s-au efectuat importante lucrări de restaurare și modernizare a bisericii și anume: La 9 septembrie 2005, la Mănăstirea Sihăstria Voronei a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sf. Cuvios Onufrie de către un sobor de înalți ierarhi (PF Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Pimen Zainea, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Calinic Argatu, episcopul Argeșului, Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
de cult în limba română scrise cu litere chirilice tipărite în perioada anilor 1830 - 1865, actul original ce atestă dezgroparea moaștelor Cuviosului Onufrie pe 9 mai 1846, în prezența domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, o copie după Tomosul Sfântului Sinod pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Onufrie. Printre egumenii și stareții acestei mănăstiri s-au aflat următorii: Aici și-a început viața monahală Teoctist Arăpașu (1915-2007), viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007). El a plecat în 1928 din satul natal Tocileni și
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
majoritară cehă. Protectoratul a fost înființat de Germania Nazistă pe 15 martie 1939 în zonele centrale ale Boemiei, Moraviei și Sileziei Cehe din regiunea care este azi Republica Cehă. Adolf Hitler a proclamat înființarea protectoratului la Castelul din Praga, după proclamarea independenței Slovaciei de pe 14 martie. Boemia și Moravia erau teritorii cu un anumit grad de autonomie administrat de naziști, (la fel precum Guvernoratul General al Poloniei), care erau considerate părți ale „Germaniei Mari”. Protectoratul a încetat să existe din punct
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
împărțirea ei în două state, unul arab și altul evreiesc. Această rezoluție a ONU a fost respinsă în unanimitate de către țările arabe, fapt care a declanșat războiul arabo-israelian din 1948 (Războiul de Independență a Israelului). În anul 1947, anul de dinaintea proclamării statului Israel, posibilitatea unui război cu statele arabe devenea din ce în ce mai plauzibilă, iar Agenția Evreiască, guvernul neoficial al evreilor din Palestina, s-a lansat într-o campanie de achiziție de arme și de recrutări de soldați. David Ben Gurion, care va
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
1, or. Chișinău (actualmente Liceul “Gheorghe Asachi”) urmează Facultatea de Drept la Universitatea de Stat din Moldova. Din 1978 activează în calitate de jurist (ajungând chiar șeful secției juridice) la diferite întreprinderi și ca judecător al sectorului Râșcani din municipiul Chișinău. Odată cu proclamarea restructurării, se încadrează în Mișcarea de renaștere națională, iar în 1989 devine unul din fondatorii Frontului Popular. Între anii 1990-1998 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova și deține funcția de vicepreședinte al Comisiei Juridice. Din 1998 este avocat, șeful biroului asociat
Mihai Ghimpu () [Corola-website/Science/311836_a_313165]
-
fost răpit Moldovei prin Tratatul de la București, care a urmat războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Teritorial regiunea s-a învecinat cu Regatul României (în vest) și guberniile Herson (est) și Podolia (nord-est). Gubernia a fost desființată în octombrie 1917, odată cu proclamarea Republicii Democratice Moldovenești. În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au fost încheiați prin
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
aducă sclavi din Africa. De la începutul perioadelor de colonizare și cucerire, au fost câteva mișcări rebele sub dominația spaniolă, majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situația în general. Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independenței față de Spania, a izbucnit în jurul anului 1810. Condusă de Simón Bolívar și Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul 1819, cănd teritoriul Viceregatului Nouă Granada a devenit Republică Columbia Mare. A fost organizată că o confederație
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]