188,041 matches
-
Cluj se ocrotește în acest fel și dezvoltarea unei tradiții în interpretarea mozartiană. Laureații din București, Cluj, Brașov câștigă premii substanțiale. A fost și o operă de Mozart în repertoriul ales, aceea care arde totul în jurul ei: "Don Giovanni". O producție a clasei de operă pe care Ionel Pantea o conduce acum, ca pedagog și regizor, la Luxembourg unde s-a stabilit în 1984, în urma unui val de constrângeri care l-au determinat să părăsească Clujul și țara. Ar fi meritat
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
de literatură populară este în mare parte îndatorată contactelor cu Blajul. În această perioadă un dascăl blăjan, Ioan Micu Moldovan, își îndemna școlarii să culeagă folclor literar din satele ardelene, pe care Eminescu l-a citit în caietele acestora, iar producțiile folclorice care i-au plăcut în mod deosebit și le-a transcris în manuscrisele sale. O altă direcție tematică este cea a prieteniilor cu ardelenii, între marii lui prieteni fiind desigur Ioan Slavici, prozatorul care datorează intrarea sa în literatură
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
din imagini destul de disparate. Lista nu se încheie, foarte probabil, aici, dar titlurile citate o epuizează, înclin să cred, în cea mai mare parte. Nu sunt printre cei care să decidă pe loc, la aflarea unui asemenea gingaș număr de producții, că Eminescu trebuia să se bucure de o mai mare atenție în planurile regizorilor. În ceea ce mă privește, trei filme foarte bine realizate aproape că m-ar fi mulțumit, iar absența celorlalte doar m-ar fi mirat sincer (ar fi
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
o explic în primul rând prin timpul relativ scurt dintre apariția, perfecționarea și mai ales răspândirea cinematografului și instalarea cenzurii partinice în țara noastră. Prins ca într-o menghină între aceste două termene istorice, cineastul este întrucâtva scuzabil pentru debilitatea producțiilor sale. Explicația de mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne amintim de observațiile similare ale lui Ion Vianu, care decela în oniric originile metaforei, altfel zicînd sorgintea operei de artă. Dar - fapt remarcabil - Simona Popescu înțelege a-și traduce teoria în producție poetica, nu subordonînd-o, nici supraordonînd-o acesteia, ci aliniindu-le într-o coerentă intelectuală și sensibilă în aceeași măsură. În așa fel încît nici nu-ți poți da seama (și nici n-ar avea importantă) dacă doctrina a premers discursul liric
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
adăugat, pentru ochii lumii, doar cîteva citate din clasicii marxism-leninismului sau ale conducătorilor Partidului Muncitoresc Român" (78). Instructive sînt ilustrările concrete: una din ele permite analogii cu excesele anumitor militantisme feministe ulterioare: "În țara noastră șunt astăzi nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
cîntăretele au răspuns candid "La Kosice". De acum înainte vor adăuga probabil și "la București". Elenă Zottoviceanu Kallen Esperian Întâmplarea a făcut să privesc (și să ascult) pe ecranele televiziunii franceze, cu ceva vreme în urmă, cateva episoade dintr-o producție mult comentată. O premieră la "Opéra Bastille": "Otello" de Verdi. Atunci, am citit pentru prima oara numele sopranei americane Kallen Esperian, aleasă pentru a cânta rolul Desdemona, alături de Placido Domingo. Statura și frumusețea celor doi crea un cuplu ideal pentru
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
o celebra arie de operă cântată în versiunea originală și nu într-un aranjament la trei voci, spre exemplu. Deși spectacolul - să-l numim astfel - "întreit" al evoluției vocale este mai atractiv, mai spectaculos. Acesta este principalul atribut al acestei producții, anume o spectaculozitate vocală și scenica, un spectacol bine pus la punct, o formulă ce rezista - iată! - de câțiva ani pe diferitele meridiane americane și europene. Evident, este vorba de voci valabile, de voci bune, de un spirit de echipă
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
Adică însotind-o în Bahamas, în extrasezon, pe Jennifer Love Hewitt, texana de nici 20 de ani în ascensiune și în muzică (trei albume personale deja), nu doar în cinema unde, ca și colega ei Neve Campbell, se implică și în producție, cu toate că este mulțumită de încrederea pe care potentații hollywoodieni o acordă astăzi noii generații. Noii generații de vedete îi aparține și seducătorul Will Smith, și el cu o dublă carieră de rapper laureat și actor solicitat. Regizorul Jerry Bruckheimer declară
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
chiar atat de evidente. Căci era încă aproape amintirea celor două decenii anterioare, când, în același spațiu lingvistic și cultural, prezența dinamică a românului hispano-american (ai cărui autori fuseseră lansați în majoritate de către industria editorială spaniolă) umbrea de-a binelea producția literară a ămetropoleiă. Mendoza - ca și Cămilo José Cela, care în ordinea de idei respectivă poate fi considerat drept un precursor al înnoirilor înregistrate de românul spaniol - reactivează și consideră cu un ochi actual o formulă narativa ăclasică și specifică
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
precizare a lui Aron Densusianu este cu desăvîrșire izolată în acest context: " Dacă am zis că istoria literaturii române este în fond istoria culturii și a desteptărei noastre, de aici nu urmează că ne putem dispensa de a aplica asupra producțiilor noastre literare măsură severă a criticei". Atît de necruțător cu precursorul sau, mai cu seamă din pricina capitolului despre Eminescu din Istorie, G. Călinescu n-a băgat de seamă că Aron Densusianu a legat, cu cincizeci de ani înaintea Principiilor de
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
intelighenției" "progresiste" franceze, care făcea legea în anii ^60-^70, în general. Poveștile cu "Țel Quel" ni-l dezvăluie pe Călinescu revoltat nu atât din cauza faptului că, "pe cât de inteligenți", țel quelistii erau "pe atât de plicticoși, până la ilizibili în producțiile lor", cât de fascinația (morbida, am spune noi azi) a grupului față de odioasa revoluție culturală chineză și de gândirea maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
Alex. Leo Șerban O dată pe an, în mica localitate Solothurn (Soleure, Soletta) din nord-vestul Elveției, cinefilii cantoanelor reunite iau cu asalt cele cîteva săli ale orașului (unele, improvizate) ca să fie à la page cu producția autohtonă de film. Cînd vezi cîtă lume se adună să vadă ba documentare, ba scurt-metraje, ba lungmetraje de ficțiune, pelicule nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu poți să nu te gîndești cu jale la ce se-ntîmplă acasă... După ce te gîndești, pac
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
ăsaepe venit magno fenore tardus Amor.ă O știu:/ăvine adesea cu grea camăta amorul tîrziu.ă// Astăzi, cînd toate se șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să fie, cu vremea, desi potolit, tot mai viu?" (Intertextualism). Aspirația acestei producții nu e disjuncția, ci conjuncția. Nu analiza (separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Pe modelul premiilor Oscar, Căzar, Moliăre, si la UNITER se fac cîte trei nominalizări pentru fiecare categorie artistică fără de care teatrul, n-ar fi posibil. Selecția se aplică pe o stagiune, timpul teatral de evaluare. Sita cerne din zeci de producții, regii, interpretări și așa mai departe, pe cei trei - doar trei - care au lăsat o urmă vizibilă în stagiunea încheiată. Un al doilea juriu hotărăște cine este cel mai bun și asta se întîmplă doar cu cîteva ore înaintea începerii
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
Cluj și Teibele și demonul ei după Isaac Bashevis Singer, o montare a lui Alexander Hausvater la Teatrul Național din Iași. Ca să concureze la Cel mai bun spectacol, trebuie să aibă mai multe elemente care au condus la această împlinire. Producția de la Iași nu mai figurează la nici o altă categorie. Te intrebi atunci, cum a ajuns la această performanță, daca nu se regăsește la nici o altă nominalizare. Apoi, Livadă de vișini este, cred eu, în primul rînd, o superbă rezolvare regizorala
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
lor conferind filmului o aparte noblețe. Prin jocurile minții și ale senzualității, prin stilizarea ritualurilor și a idealurilor. într-o aspirație trufașa spre autoîmplinire. De unde și titlul original: A Destiny of Her Own/Un destin după propria voința. Frumoasă venețiana. Producție SUA Regency Enterprise - Twentieth Century Fox, 1998 * Regia: Marshall Herskovitz * Scenariul: Jeannine Dominy (după biografia "The Nonest Courtesan" de Margaret Rosenthal) * Imaginea: Bojan Bazelli *Scenografia: Norman Garwood *costumele: Gabriella Pescucci *Muzică: George Fenton * Cu: Catherine McCormack, Rufus Sewell, Oliver Platt
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
frumoși, stele, fluturi, despre chemarea mării și despre epuizanta solicitare a iubirii abandonate și reînnoite într-un refren repetitiv până la obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării concurează strivitor producțiile de circumstanță, cu o lirica siropos-greoaie. Vehiculul acestei schimbări este textul. Cuvintele spun în sfârșit ceva - indică, punctează, acuză, dor. Se "discuta", în melodie - și aceasta pentru că există, în primul rând, un discurs. Se discută despre drame sentimentale reale, despre
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia cu care își compunea opera literară. Tot scriind corespondență, repet, cu aceeași artă că și în bucățile literare, cheltuind, deci, enormă energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară? Ce altă este decît mare literatura scrisoarea către Alecu Urechia în care descria vizita
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi trimis, la vreme, producția Junimii putea să fie publicat, cum se și cuvenea, în Convorbiri literare. Dar nu, Hogaș o publică într-o revistă obscură, Asachi, de el întemeiata la Piatră Neamț, trimitîndu-si astfel scrierile în neant. Mai tîrziu, în ultimul deceniu al secolului
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
o publică într-o revistă obscură, Asachi, de el întemeiata la Piatră Neamț, trimitîndu-si astfel scrierile în neant. Mai tîrziu, în ultimul deceniu al secolului trecut, ajuns profesor la Iași, îl descoperă fostul său coleg A.D. Xenopol, care îi publică producția în bizară să revista Arhiva, mai mult științifică și compromisă, în secțiunea ei literară, de poezia ridicolei Riria (soția istoricului), prezentată, pur și simplu, drept egală lui Eminescu. Încît, și prin Arhiva, izbutise performanță de a fi un necunoscut. De
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
de luni seara cu lumea scenei s-a reluat, a reintrat în obișnuință. Strategia acestui departament cu titulatura sonoră, si care, de altfel, obligă foarte tare, Teatrul Național de Televiziune era onorabilă și posibila: douăsprezece spectacole într-o stagiune, cinci producții originale și șapte preluări ale unor montări importante, producții ale teatrelor din București și din țară. Am înțeles că se va organiza un concurs serios pentru selectarea proiectelor regizorilor angajați sau invitați, interesați de acest gen de teatru. În principiu
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
a reintrat în obișnuință. Strategia acestui departament cu titulatura sonoră, si care, de altfel, obligă foarte tare, Teatrul Național de Televiziune era onorabilă și posibila: douăsprezece spectacole într-o stagiune, cinci producții originale și șapte preluări ale unor montări importante, producții ale teatrelor din București și din țară. Am înțeles că se va organiza un concurs serios pentru selectarea proiectelor regizorilor angajați sau invitați, interesați de acest gen de teatru. În principiu, piesele de teatru TV sînt și un fel de
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
D.R.Popescu, în regia lui Ion Cojar la Teatrul Național din București, Hamlet-ul lui Tompa Gabor de la Teatrul Național din Craiova și Cabala bigoților pusă în scenă de Horea Popescu la Teatrul Național din Iași. Acestea, la secțiunea preluări. În ceea ce privește producțiile proprii, nu mai înțeleg nimic. Am crezut ca teleplay-ul (adică ceea ce se filmează și în afara platoului Televiziunii) Sub clar de luna, scenariul lui Dominic Dembinski, după Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu și regia tot a domniei-sale va
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
de algoritmi și uituci în privința unei politici de perspectivă a sacadat diminuarea nivelului de trai, într-o lume tot mai plină de ispite și deci natural înclinată să se întindă mai mult decât îi este plapuma. Peste toate, capacitatea de producție a țării a scăzut din an în an, condamnând orice program de redresare. Insul de-sine-stătător a mai înțeles și tristul adevăr că îi revine să se descurce singur sau să piară cu adevarat. Enormă îmbogățire a unora, în mod cert
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]