1,651 matches
-
nu există un Minister al Culturiiă. Cât despre galerii versus case de licitații (discuție neaplicabilă în context românescă există o frontieră clară între galeriile comerciale și casele de licitații din Franța, în timp ce în Anglia casele de licitații încep să devină proprietare ale lucrărilor, să cumpere stocuri etc. Practic, actorii pieței românești de artă tind spre modelul francez, doresc protecție din partea statului, facilități fiscale etc., dar realitatea politică românească face acest lucru dificil. La colocviu, Mihai Oroveanu, directorul MNAC, a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
intenții. Pe când fuma o țigară de foi oferită de saftea ele mister Whip, deși strict interzisă în incinta grajdurilor, se trezise, pe la spate, cu Ada, prin surprindere. De la poarta mare, Ada văzuse un străin "bine- și, cum avea obsesii de proprietară de cai, se temuse de vreo vizită clandestină, de vreun spion de curse. Se apropiase nesimțită și gata pe scandal. Abia ajunsă în spatele lui, recunoscuse că e Lică al clomniei-sale, în contravenție de fumat, dar foarte nostim. I se învîrtise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mașcate. Totul este mașcat, în afară de cartea însăși care, ca valoare literară, este foarte slabă, aproape scheletică. Scenele de dragoste fierbinți sunt descrise într-un stil stângaci-pretențios care le face hilare. Iat-o pe Rita stând cu capul în „poala“ bărbatului: „Proprietara buchetului de oase și cărnuri - unele părți calde, altele fierbinți, să nu mai zicem de cele în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi din secolul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Renoir din La grande illusion, Pratt recuperează umbrele pe care discursul patriotard le ignoră, ca emblemă a defetismului. Reveria lui Pratt, ca și parcursul lui Koinski, sunt impreg nate de briza marină pe care o aduce în spațiul ficțiunii proprietara miticului bordel din Djibouti. Italiancă, dar ostilă fascismului, prostituată al cărei curaj o face pandantul natural al amazoanei Ghula, ea este fereastra prin care povestea lui Koisnki se deschide către melodramă cinematografică. Sunetul și culorile sunt re cog noscibile fără
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acelui misterios teleecran din perete, zise el în cele din urmă căutînd să cîștige timp. Făcu un semn către desenul tapetului de pe perete, iar apoi spuse brusc cu multă intensitate în glas: ― Împărăteasa e la spatele nostru? Casa Isher e proprietara acestei afaceri? ― Nu. Triner păru dezamăgit, dar zise: ― Sînt gata să cred asta și știi de ce? Casa are mereu nevoie de bani, atît de gravă nevoie încît n-ar lăsa o comoară cum e firma noastră să vegeteze ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ei care decedaseră. Și în care domnul Radu Brădescu crescuse. Doamna Angela Ulmeanu simțea nevoia să fie însoțită, ea fiind acum bolnavă de o boală de inimă iar din cauza tensiunii arteriale prea ridicate avea dese amețeli și tulburări de vedere. Proprietara casei ceru un preț detul de mic, după cum consideră doamna Angela și după suma pe care o avea, ea nu se mai târgui și plăti după cum i se ceru. în termen de două ore intră în posesia contractului. Noaptea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fie adevărate, aidoma reclamelor la soluții pentru crescut părul de pe tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și jurîndu-se că, dacă va intra cineva, el se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și Îndeplinea serviciul militar ca sublocotenent la Murcia, un falangist spilcuit pe nume Pablo Cascos Buendía, care provenea dintr-o familie veche, proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi putut fi folositoare. De pildă, de la ea auzise Mma Ramotswe că un funcționar de nivel mediu din departamentul de sistematizare al orașului o ceruse de nevastă pe sora femeii care era proprietara curățătoriei chimice Gata pe Loc. Informația ar fi putut părea lipsită de importanță, dar când Mma Ramotswe a fost angajată de proprietarul unui supermarket să afle de ce nu i s-a dat autorizația de construcție a unei curățătorii chimice lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Greșeala, rezultat al unei impresii grăbite a naratorului, al unei analize care nu a depășit stadiul superficialului, trebuie, din respect pentru adevăr, corectată imediat. O familie de țărani săracă, din cele cu adevărat sărace, n-ar ajunge niciodată să fie proprietara unei căruțe, nici n-ar avea cu ce să Întrețină un animal care mănâncă atât de mult cum este catârca. Era vorba de o familie de mici agricultori, oameni Îndestulați În modestia mediului În care trăiau, persoane cu educație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-ți admiri lucrul manual? Da, domnule, zise Becker. Atunci hai să mergem. Ne-am întors la mașină. — Unde mergem? mă întrebă. — Aș vrea să verificăm câteva dintre saloanele astea de masaj. — Evona Wylezynska este cea cu care trebuie vorbit. E proprietara câtorva saloane. Ia 25% din tot ce fac fetele. Cel mai probabil e la ea acasă pe Richard Wagner Strasse. — Richard Wagner Strasse? am repetat eu. Unde dracu’ e asta? — Se numea Sesenheimerstrasse, se întinde către Spreestrasse. Știți, unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ta nu era pe motorină? Auzi, da` asta a ta nu era pe motorină? Televizorul prezintă chefliilor reclama În care două fătuci vor să meargă la o nuntă, În creierii munților, se opresc la o benzinărie, iar deșteapta de la volan, proprietara mașinii, pune benzină În loc de motorină. Apoi, când aude Întrebarea pusă de prietenă, se fâstâcește și lasă benzina să curgă pe jos. Noroc că nu aprinde și vreo țigară. Pe urmă Își iau modem de la vodafone și văd nunta live, cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-și cere scuze. Era, după cum spunea el, profund afectat; Eugenia nu știuse să-i interpreteze adevăratele intenții. El, în ce-l privea, anulase formal ipoteca pe casă și aceasta apărea legalmente liberă de orice sarcină și în deplina posesie a proprietarei ei. Și dacă ea se încăpățâna să nu accepte veniturile, cu atât mai puțin o putea face el; astfel încât totul s-ar pierde fără ca nimeni să profite sau, mai bine zis, ele ar fi depuse pe numele proprietarei de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
posesie a proprietarei ei. Și dacă ea se încăpățâna să nu accepte veniturile, cu atât mai puțin o putea face el; astfel încât totul s-ar pierde fără ca nimeni să profite sau, mai bine zis, ele ar fi depuse pe numele proprietarei de drept. În plus, el renunța să mai ceară mâna Eugeniei și nu-și dorea decât ca ea să fie fericită; se arăta chiar dispus să-i caute un loc de muncă bun lui Mauricio, ca să nu fie nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A dispărut. — Cine e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și atunci, cum a fost furată? — Onorată Instanță, avem dovezi că domnul Burnet a conspirat pentru eliminarea liniilor celulare aflate în posesiunea BioGen. Dar, indiferent dacă asta este adevărat sau nu, BioGen are dreptul să refacă liniile celulare a căror proprietară este. — Le poate reface de la domnul Burnet. — Da, Onorată Instanță. Așa ar trebui, deoarece tribunalul a decis că celulele domnului Burnet aparțin lui BioGen, care poate oricând să ia mai multe. Dacă proprietatea se află sau nu efectiv în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Burnet. — Da, Onorată Instanță. Așa ar trebui, deoarece tribunalul a decis că celulele domnului Burnet aparțin lui BioGen, care poate oricând să ia mai multe. Dacă proprietatea se află sau nu efectiv în corpul domnului Burnet este irelevant. BioGen este proprietara celulelor. — Negați dreptul domnului Burnet la integritatea sa corporală? zise judecătorul, ridicând o sprânceană. — Cu tot respectul, Onorată Instanță, nu există un astfel de drept. Să presupunem că cineva ia inelul cu diamant al soției dumneavoastră și îl înghite. Inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Onorată Instanță, toate analogiile sunt inexacte. — În acest caz, voi cere curții să se limiteze strict la problema de față, spuse Rodriguez, și să ia în considerare deciziile judecătorești precedente, relevante pentru această problemă. Tribunalul a stabilit că BioGen este proprietara acestor celule. Ele provin din corpul domnului Burnet, dar sunt proprietatea lui BioGen. Noi susținem că avem dreptul să recuperăm aceste celule, în orice moment. — Onorată Instanță, această pledoarie intră în conflict direct cu Amendamentul al treisprezecelea, cel împotriva sclaviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
provin din corpul domnului Burnet, dar sunt proprietatea lui BioGen. Noi susținem că avem dreptul să recuperăm aceste celule, în orice moment. — Onorată Instanță, această pledoarie intră în conflict direct cu Amendamentul al treisprezecelea, cel împotriva sclaviei. BioGen poate fi proprietara celulelor domnului Burnet. Dar nu poate fi proprietara domnului Burnet. Asta nu se poate. — Nu am pretins niciodată o proprietate asupra domnului Burnet, ci doar asupra celulelor lui. Și asta este tot ce cerem în momentul de față, spuse Rodriguez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui BioGen. Noi susținem că avem dreptul să recuperăm aceste celule, în orice moment. — Onorată Instanță, această pledoarie intră în conflict direct cu Amendamentul al treisprezecelea, cel împotriva sclaviei. BioGen poate fi proprietara celulelor domnului Burnet. Dar nu poate fi proprietara domnului Burnet. Asta nu se poate. — Nu am pretins niciodată o proprietate asupra domnului Burnet, ci doar asupra celulelor lui. Și asta este tot ce cerem în momentul de față, spuse Rodriguez. — Însă consecința practică a cererii dumneavoastră este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vă rog ... — Este simplu, aprobă Bob. Cu excepția cazului în care BioGen încheie o înțelegere de vânzare cu Duke, nu are dreptul să folosească enzima produsă de gena Duke. Enzima și produsele ei sunt proprietatea altcuiva. — Dar aceasta este ... — BioGen este proprietara unei celule, Onorată Instanță, zise Bob. Dar nu și a tuturor genelor din interiorul acelei celule. Judecătorul se uită din nou la ceas. — Voi lua toate acestea în considerarea și voi decide mâine, zise el. — Dar, Onorată Instanță ... — Mulțumesc, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Artemis. Și, ca să știu o treabă, și puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză. Dar proprietara ta e pur și simplu o vacă Încălțată. Lucru pe care nu mă Îndoiesc că-l știi deja. Vorbești cu tipul tău cel misterios ? aud o voce sarcastică În spatele meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]