1,529 matches
-
milion să emigreze spre Statele Unite va slăbi aici considerabil resorturile naționalismului. Cît privește lipsa de implicare a guvernului britanic în urmările acestei catastrofe, nimic nu ne împiedică să credem că "unii englezi au vă-zut în aceasta un semn al Sfintei Providențe trimis împotriva irlandezilor"270. În aceste condiții, agitația Fenians-ului și a altor societăți secrete nu va putea împiedica amînarea de către Parlamentul de la Westminster a votului Home Rule pentru autonomie internă, decît pînă în 1914. Cazul Norvegiei este mai reconfortant fiindcă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se situează în continuitatea tradiției neoplatonice. Numele divine sunt împărțite în funcție de distincția fundamentală între „numele care se cuvin realităților divine înlăuntru: Unitatea și Treimea” (cap. ÎI); și în afara: „purcederea”, pe de o parte, și „numele care se deduc din lucrarea providenței divine”, pe de altă parte. Numele divine sunt Binele, Frumosul, Lumina și Iubirea (cap. III-IV), Ființa (cap. V), Viața (cap. VI), Înțelepciunea (cap. VII), Puterea, Dreptatea, Mântuirea, Inegalitatea (cap. VIII), Măreția, Micimea, Identitatea, Diversitatea, Asemănarea, Neasemănarea, Repaosul, Mișcarea, Egalitatea (cap
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tematic, după cum se referă la unitatea (cap. III), transcendență (dar și proximitatea) lui Dumnezeu (cap. IV), imutabilitatea (cap. V), veșnicia (cap. VI), atotputernicia (cap. VII), bunătatea (aici intra și „Dumnezeu, Principiu Creator și Scop, precum și Dumnezeu, Domn și Rege Preaînalt, Providența, Milostivire, Iubirea și Fidelitatea lui Dumnezeu - cap. VIII), adevărul și atotștiința (cap. IX), Dumnezeu - Judecătorul cel drept (cap. X), sfințenia lui Dumnezeu, înțeleasă că desăvârșire, dar și ca separare (cap. XI). De fiecare dată, sunt evocate ideile similare din Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poziție de predicat, grupează numele din lista lui Wald pe următoarele teme: unicitate (1 nume), transcendență/sfințenie (5 nume), suveranitate (15 nume), veșnicie (5 nume), adevăr/lumină (2 nume), atotputernicie (17 nume), creație: origine și destinație finală (9 nume), providența (9 nume), milostivire (13 nume), știința (9 nume), dreptate în răsplătire (8 nume). Sugerează, de asemenea, studierea grupării numelor divine ce apar în perechi în textul coranic. Astfel de grupări tematice sunt prezente îndeosebi în lucrările cu orientare spirituală. Că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-Mu’min, al-Sal"m, al-Ghaff"r, al-Ghafór, al-Taww"b, al-‘Afów, al-Mumb, al-Waliyy, al-M"ni‘, al-H"d, al-Œabbór); 7. suveranitate: 10 nume (al-Q"dir, al-Muqtadir, al-Muhaiman, al-W"gid, al-Œamad, al-Wakl, al-W"l, al-Malik, M"liku-l-Mulk, al-Muntaqim); 8. providența: 11 nume (al-Muqț, al-′așb, al-Q"bið, al-R"fi‘, al-′"fið, al-Mu‘izz, al-Mu:ill, al-Muqaddim, al-Mu’aƒƒir, al-′af:, al-Ð"rr); 9. generozitate: 8 nume (al-Wahh"b, al-W"si‘, al-Karm, al-Razz"q, al-B"si”, al-N
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sugerând revenirea la starea inițială: Turtureanu: Apropos, Mitică... era să uit o chestie de mare importanță pentru tine. Am auzit că Daraban și Harambașa au trecut în noul guvern... Mitică, cu explozoie de bucurie: Destul, Guță!... Doamne, Guță, ești omul providenței! (îl îmbrățișează) O depeșă extraurgentă la București: În urma defecțiunii fostului prefect Daraban, îmi asum reorganizarea cadrelor partidului nostru pentru a putea lupta cu cinste în alegerile generale iminente". Apoi propun lista candidaților... Turtureanu: În frunte cu tine... Mitică: Cu mine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și acceptat astfel de ceilalți. Al treilea efect se referă la afirmarea celui de-al patrulea om: „primul om” a aparținut lumii grecești, orientat de ordinea cosmosului unit cu „al doilea om” al credinței, produs al revelației ebraico-creștine, orientat spre providență și înclinat spre un scop escatologic. Împreună au format o sinteză armonică de credință și rațiune, de istorie și meta-istorie. „Al treilea om” a rupt această sinteză întorcând spatele științei religioase și științei filosofice pentru a privilegia doctrina științifică ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și științei filosofice pentru a privilegia doctrina științifică ca instrument de dominare a lumii. „Al patrulea om” este fără tradiție și fără viitor. Acesta din urmă a apărut când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să aplice un principiu la un caz particular, din cauza concupiscenței sau, în general, din cauza pasiunii”. Rațiunea umană nu are pretenția absolutistă de a fonda în mod autonom doctrina morală, deoarece presupune două adevăruri: omul este guvernat de Dumnezeu cu o providență specială, care îl distinge de toate celelalte creaturi și îl face solidar cu ele; omul își realizează vocația în fidelitate față de Dumnezeu, care domnește și guvernează peste toate creaturile, fiecare după condiția proprie, și toate converg spre realizarea planului său
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
1981, Înflăcărata Eglé, București, 1983; André Maurois, Cei trei Dumas, București, 1982; Honoré de Balzac, Adio, Massimilia Dom. Sarrosine. Secretele prințesei de Cadignon, București 1985; Henri de Regnier, Văpaia, 1988; Regine Andry, O fată singură, București, 1990; Al. Dumas, Mâna providenței, București, 1993; Pamfil Șeicaru, România în Marele Război, pref. Ion Gh. I. Brătianu, București, 1994 (în colaborare). T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
Natură, esti zeița mea, doar ție Și legii tale îmi închin viață" (Regele Lear, I, 2) Russell A. Fraser în Shakespeare's Poetics în Relation to King Lear ("Poetica lui Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ziarul este catolic, trebuie să fie și militant". Pentru a fi militant, ziarul catolic trebuia să stabilescă ce intenționa să apere și să identifice "pozițiile inamice pe care vrea să le cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
București. La scurt timp însă, Cisar și-a schimbat punctul de vedere privitor la această mutare, fapt ce l-a făcut pe Gabor să-i trimită o scrisoare în care își exterioriza dezamăgirea: Nu face nimic. Cine știe ce i-a păstrat providența acestei Sentinele. De aceea se primesc toate din mâna lui Dumnezeu, care îmi dă putere să continui mai departe pe calea începută. De nu va merge, mă voi întoarce la ce a fost, așteptând timpuri mai bune"898. Cu nouă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la dânsul ori să mai stau pe pământ, aș alege să mai stau aici, să desăvârșesc tot mai mult opera presei catolice și să conlucrez din răsputeri pentru apropierea Bisericilor și pentru unirea în credință a Românilor cu Biserica Romei. Providența pare a-mi pregăti cale prin deslipirea de Presa Bună din Iași. Oricum, mă pun cu desăvârșire la dispoziția acestei Providențe, pe care o rog să-mi conducă pașii în așa fel ca să pot face cât mai mult pentru aceste
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice și să conlucrez din răsputeri pentru apropierea Bisericilor și pentru unirea în credință a Românilor cu Biserica Romei. Providența pare a-mi pregăti cale prin deslipirea de Presa Bună din Iași. Oricum, mă pun cu desăvârșire la dispoziția acestei Providențe, pe care o rog să-mi conducă pașii în așa fel ca să pot face cât mai mult pentru aceste două mari opere: propășirea presei catolice și unirea în credință" (Lumina creștinului, nr. 3, 1935, p. 237). 1001 Pr. Petru Pal
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții incontestabile a providenței, căci autorul dramatic ar părăsi domeniul verosimilului pentru a intra în cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe orice picior. Să încrucișezi unitatea de timp cu unitatea de loc ca barele unei cuști, și să faci să intre acolo într-un mod pedant, spus de Aristotel, toate aceste fapte, toate aceste popoare, toate aceste figuri pe care providența le desfășoară în mase atât de mari în realitate! Asta înseamnă să mutilezi oameni și lucruri, să faci strâmbă istoria. Ca să fie mai clar: toate astea vor muri la operație; și astfel mutilatorii dogmatici ajung la rezultatul lor obișnuit: ceea ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei noi religiozități care vede divinitatea cu ochi mai puțin teologici, simte că aceasta participă mai mult la viața măruntă din lume. Într-un imn adresat lui Amonxe "Amon", păstrat pe un papirus la Cairo, zeul este privit În lumina providenței universale, marcată de o admirație minuțioasă 1: Tu ești singurul care a creat, soarele care a creat tot ce există. Celxe "Cel" ai cărui ochi sunt venerați de oameni, din a cărui gură se nasc zeii. Cel care a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cauză, supuși schimbării și vremelniciei; prin urmare, sunt supuși morții, deși faptul de a fi „ne-muritor” (im-mortalis) este chiar cel dintâi atribut religios care Îi desparte pe zei de muritori. De aceea chiar și grija zeilor (cura deorum) și providența lor sunt suspecte din punct de vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată, mai ales când la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epicureică - să le amintim doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epicurei și cinici, al căror purtător de cuvânt se face Însuși biograful, Îi contestă creația oraculară (Alexandru, 25, 43-44 și 47), convinși fiind de imposibilitatea unei intervenții divine În evenimentele cosmice și umane, În timp ce platonicienii, stoicii și pitagoreicii, având premisa providenței universale, recunoscându-le practicilor divinatorii veridicitatea și utilitatea, Îi proclamă sub diferite titluri eficacitatea (Alexandru, 25). În această polemică se inserează acel tip nou de oameni religioși, creștinii, care, Înfățișați de Lucian drept dușmani ai lui Alexandru, reprezintă de acum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dualismului cosmic al creștinilor gnostici care frecventau și școala sa de la Roma (Enneade, II, 9), Întrucât era considerată ca blasfematoare pentru noțiunea greacă, În general, și platonică, În special, a bunătății substanțiale a cosmosului, kosmos, lume ordonată, semn al divinei providențe și imagine sensibilă ale realităților inteligibile. Tot de instanțe ideologice și religioase este inspirată și polemica deschisă a lui Porphyrios Împotriva creștinilor și Încercarea lui de a propune, În tratatul Despre abstinență, o formă purificată a cultului tradițional, cu refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de unele trăsături gnostice evidente și ezoterice, care privesc eficacitatea și valoarea simbolică a literelor, cuvintelor și numerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului istoriografic și al mesianismului național românesc, istoria devine însuflețită nu atât de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui Leopold von Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870, p. 176), astfel că amorul patriei devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic al lui Bălcescu, în care națiunile erau creația providenței, este secularizat în naționalismul primordialist al lui Bărnuțiu, în care națiunile sunt opera exclusivă a naturii. Noua paradigmă a naționalismului etnic exclusivist ale cărei articulații critice au fost enunțate în Pedagogi'a lui Simion Bărnuțiu va fi așezată ca temelie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]