2,680 matches
-
este relevant sprijinul Prof.dr. C.I. Parhon, îndrumătorul lucrării de licență privind mișcarea religioasă din Basarabia a sectei inochentiste care revendica folosirea limbii române în biserică. Autoritățile rusești reprimau folosirea limbii române prin măsuri sângeroase și au definit mișcarea drept o psihoză antistatală și anticreștină. Lucrarea studentei Alistar Elena aduce dovezi concludente din mai multe județe ale Basarabiei că protestele populare revendicau, în principal, ca serviciile religioase din Basarabia și Transnistria să fie îndeplinite în moldovenește, fapt de care țarismul se temea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
le caut pripit o semnificație liniștitoare și negăsind-o le pun fără să vreau în legătură cu zona terifiantului. Importanța lor, a acestor zgomote nocturne a crescut, crește nemăsurat. Devin sclavul până și al celui mai mărunt dintre ele. Stăpânit de această psihoză, chiar explicațiile cele mai sigure se dovedesc aproape inutile. Știu, de pildă, că în fața ferestrei se află un gutui bătrân (care mai rodește încă, deși de multă vreme roadele sale nu sunt comestibile), aud cum afară s-a stârnit vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
geniului, un psihiatru de o valoare utilă chiar specialiștilor. * Cazul scriitorilor bolnavi care au reușit să creeze opere în care, în nici o pagină, nu se ghicește fondul afectat al autorului reprezintă o a doua alternativă. Eminescu consumat de nenorocul unei psihoze maniaco-depresive, (indiscutabile din punctul de vedere al diagnosticului), și-a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru catastrofă). Nici instituția în care lucrez, nici altele nu au nici un fel de practici coerente de pregătire pentru dezastre. Reacțiile noastre sunt pompieristice, pur impresioniste. Mi-am petrecut vara într-un sat din Transilvania. Satul era dominat de o psihoză maniacală: pe 11 august vine apocalipsa odată cu eclipsa. Televiziunile își combinau mesajele comercial-turistice cu cele științifice, dar și cu tot soiul de cauzalități magico-fenomeniste (chiar și șeful statului, Emil Constantinescu, făcea o infernță optimistă între momentul eclipsei și acordul cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
secundară", susținută la Societatea de psihiatrie din Berlin în 1883 (publicată apoi în Archiv für Psychiatrie, 1884), Emanuel Mendel readuce în atenția cercurilor științifice termenul de "paranoia" vorbind de "paranoia periodică", diferită de "paranoia adevărată" (delirul cronic sistematizat) și de psihozele afective. Ca o complicație "secundară" a melancoliei, observă psihiatrul, pacientul paranoid pune greșala pe seama celor din jur și nu pe seama sa, așa cum se întâmplă în cazul melancoliei (cf. Shorter 2005: 207). Într-o prelegere prezentată la Societatea medico-psihilogică (Société médico-psychologique
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoides), caracterizată prin "persistența multor deliruri incoerente și schimbătoare, de natură persecutorie sau expansivă, dimpreună cu un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre "procesele psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era considerată o psihoză unitară se transformă, în ediția a VI-a din 1899, în două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și tulburarea bipolară) și "demența paranoidă" (dementia paranoides), numită și paraphrenia, văzută acum ca o
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și tulburarea bipolară) și "demența paranoidă" (dementia paranoides), numită și paraphrenia, văzută acum ca o formă de "demență precoce" (dementia præcox). Paranoia este definită drept "o psihoză cronică progresivă, ce apare mai ales la vârsta adultă, caracterizată printr-o dezvoltare graduală a unui sistem stabil și insidios de deliruri, fără o deteriorare mintală marcantă, încețoșarea conștiinței, ori dereglare a gândirii, voinței sau conduitei" (1902: 423) - ea este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
dovedește o exagerată stimă de sine. Ca factori favorizanți ar fi 1) predispoziția constituțională a personalității, efect al unor anomalii de dezvoltare (cum este impotența) și 2) intervenția unor factori negativi ce acționează pe terenul endogen fragilizat, care favorizează apariția psihozei. Dacă, inițial, Kraepelin credea că paranoia este incurabilă, mai târziu observațiile sale clinice l-au condus la ideea că, cel puțin în cazul unor forme mai ușoare, prognoza este pozitivă. În 1909, psihiatrii Paul Sérieux și Joseph Capgras, discipoli ai
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aproximativă, prin organizarea unui ansamblu mai mult sau mai puțin coerent de concepții delirante, un fel de formă fantezistă sau absurdă care devine, pentru autorul său, expresia indiscutabilă a realității". Autorii apreciază criteriul ca fiind "superficial", argumentând împotriva stabilirii unei psihoze doar după ,,culoarea delirantă" și susținând necesitatea grupării simptomelor în funcție de evoluția completă a erupțiilor morbide și, în măsura posibilităților, a cauzelor și genezei lor" (pp. 1-2), pentru simplul motiv că delirurile sistematizate pot apărea fie la începutul, fie în cursul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fie în cursul diverselor boli mintale. Cei doi autori francezi disting între "delirurile secundare", caracterizate prin polimorfismul și lipsa de coordonare a ideilor delirante - semne ale degenerării mintale ce conduc la demență -, "delirurile sistematizate cronice" (délires systématisées chroniques), grupate în psihoze dobândite (psychoses acquises) și "psihoze constituționale" (psychoses constitutionnelles), care nu modifică personalitatea și sunt doar o exagerare a acesteia. Între acestea, ei identifică un tip nosografic pe care îl denumesc ,,psihoză cronică cu bază de interpretare delirantă" (psychose chronique à
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mintale. Cei doi autori francezi disting între "delirurile secundare", caracterizate prin polimorfismul și lipsa de coordonare a ideilor delirante - semne ale degenerării mintale ce conduc la demență -, "delirurile sistematizate cronice" (délires systématisées chroniques), grupate în psihoze dobândite (psychoses acquises) și "psihoze constituționale" (psychoses constitutionnelles), care nu modifică personalitatea și sunt doar o exagerare a acesteia. Între acestea, ei identifică un tip nosografic pe care îl denumesc ,,psihoză cronică cu bază de interpretare delirantă" (psychose chronique à base d'interprétations délirantes) sau
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
demență -, "delirurile sistematizate cronice" (délires systématisées chroniques), grupate în psihoze dobândite (psychoses acquises) și "psihoze constituționale" (psychoses constitutionnelles), care nu modifică personalitatea și sunt doar o exagerare a acesteia. Între acestea, ei identifică un tip nosografic pe care îl denumesc ,,psihoză cronică cu bază de interpretare delirantă" (psychose chronique à base d'interprétations délirantes) sau, mai pe scurt, "delir de interpretare" (délire d'interprétation). În timp ce primele se bazează pe tulburări senzoriale dominante și cvasi-permanente, celelalte au la bază, aproape exclusiv, ceea ce
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
senzație reală, un fapt exact care, în virtutea asociației unor idei legate de porniri și de afectivitate, dobândește, cu ajutorul deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul astfel încurajat să raporteze totul la propria persoană". Delirul de interpretare este o psihoză sistematizată cronică caracterizată prin: "1) multiplicitatea organizării interpretărilor delirante; 2) absența sau prezenta puțin semnificativă a halucinațiilor, contingența lor; 3) persistența lucidității și activității psihice; 4 ) evoluția prin extindere progresivă a interpretărilor delirante; 5) incurabilitate, dar fără a conduce la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
literare, motivând astfel demersul lor: Descrierea pe care am făcut-o delirului de interpretare ar rămâne incompletă dacă am încheia această carte fără a menționa analiza psihologică perspicace pe care un mare autor contemporan, August Strindberg, a dat-o acestei psihoze. Analiza sa este cu atât mai interesantă cu cât, printre tipurile anormale sau morbide studiate de romancieri sau de autori dramatici, este improbabil să găsim interpreți veritabili. Cu un deliciu deloc secret, el face să trăiască sub ochii noștri un
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Persönlichkeit" oder "Prozess"?, publicat în Zeitschrift für die Gesamte Neurologie und Psychiatrie în anul 1910, Karl Jaspers avansează ideea că "delirul de gelozie" (Eifersuchtswahn) este rezultatul unei dezvoltări lente "înăuntrul" personalității pacientului, nu o erupție, subită și inexplicabilă a unei psihoze, cu alte cuvinte, un "proces". Paranoia devine astfel un fel de dereglare a personalității mai mult decât o boală patologică a creierului, astfel încât savantul poate clama: "Poți reconstrui întreaga viață a unui pacient pe baza trăsăturilor lui de personalitate" (1990
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
publicată în 1913, sub titlul Allgemeine Psychopatholgie. Cele două volume care o alcătuiesc au devenit clasice pentru literatura psihiatrică și multe dintre criteriile moderne de diagnostic izvorăsc de aici. De importantă specială este ideea că simptomele (în special cele ale psihozei) pot fi diagnosticate mai curând prin forma, nu prin conținutul lor, punând la îndoială atât metodele, cât și criteriile curente de diagnostic. Credința fermă a cuiva nu poate fi considerată delirantă bazându-ne doar pe conținutul acesteia, ci numai prin
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
conținutul lor, punând la îndoială atât metodele, cât și criteriile curente de diagnostic. Credința fermă a cuiva nu poate fi considerată delirantă bazându-ne doar pe conținutul acesteia, ci numai prin felul în care este susținută. Filosoful german explorează fenomenul psihozei pe două axe, cea a dezvoltării personalității, în care unele reacții la experiența trăită se pot înscrie ușor, și cea a proceselor psihice, unde intervine ceva nou, un factor a cărui origine poate fi ori organică ori psihică, și care
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
esențialmente un simptom. Într-o conferință susținută în fața Asociației Psihiatrice Germane în anul 1908, Die Prognose der Dementia præcox (Schizophreniegruppe), Paul Eugen Bleuler scoate în evidență fundamentele pur psihogene ale paranoiei. Descriind-o ca o "reacție psihică" sau ca o "psihoză situațională", psihiatrul elvețian lărgea definiția afecțiunii pentru a include și cazuri ce reprezentau halucinații, o formă paranoidă de ,,demență precoce" (dementia præcox) pe care a denumit-o "schizofrenie", de la cuvintele grecești schizein (σχίζειν, "separă-desface-sparge") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-, "minte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o anomalie evolutivă ori un proces organic. Conceptul de psihogeneză se leagă, de asemenea, de noțiunea de proces psihic elaborată de Karl Jaspers, de la care Lacan preia și abordarea monografică, ca modalitate de acces la procesele mintale. Psihiatrul francez interpretează psihozele ca dereglare a ceea ce el numește "sinteză psihică", prin care se înțelege personalitatea individului; conștient de limitele unei astfel de înțelegeri, el încearcă să le depășească invocând, pentru a-și justifica diagnosticul de "paranoia auto-persecutorie", teoria psihanalitică a lui Sigmund
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
era niciodată de partea mea. Totdeauna era de partea soțului meu"; ,,Responsabilitățile asumate de sora mea în educația copilului erau intolerabile"), în incapacitatea ei de a răspunde intervenției acesteia din urmă în propria viață prin "agresiune": Pentru geneza istorică a psihozei... ni s-au dat elementele esențiale privind cheia conflictului dintre Aimée și sora sa. Oare acest fapt nu pune în lumină teoria care leagă fixitățile afective de complexul fratricid?" (1975:261) Dar impulsul delirant dispare în momentul în care Aimée
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai menționează o serie de tulburări psihotice a căror trăsătură fundamentală rămâne "un delir, în general de persecuție sau de grandomanie" din care derivă un anumit tip de afectivitate, de comportament sau de gândire, esențial pentru boală - deosebind-o de psihozele afective ori de schizofrenii. Alături de "starea paranoidă involutivă" (numită și "parafrenia involutivă"), clasa cuprinde și paranoia, despre care se spune că este "o stare extrem de rară", caracterizată "prin dezvoltarea graduală a unui sistem paranoic, complex și elaborat, de regulă bazat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ele nu au schimbat deocamdată, în mod decisiv, viziunea asupra bolii materializată în scrierile lui Kraepelin ori Kretschmer. Cu toate acestea, se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi și false sensuri. Caracteristică bolii este anosognoza, căci lipsește conștiința stării patologice. Paranoia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
false sensuri. Caracteristică bolii este anosognoza, căci lipsește conștiința stării patologice. Paranoia este un termen generic căruia cu greutate i se atașează o definiție precisă, fără a avea în vedere ansamblul accepțiunilor curente și al clasificărilor care le corespund. Tema psihozei este reluată de mulți autori, în înțelesuri uneori total diferite, alteori parțial împărtășite. În 1992, Organizația Mondială a Sănătății distingea sub apelativul de "tulburare delirantă persistentă" (persistent delusional disorder) un grup de afecțiuni psihice ce include paranoia, psihoza paranoidă, parafrenia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
corespund. Tema psihozei este reluată de mulți autori, în înțelesuri uneori total diferite, alteori parțial împărtășite. În 1992, Organizația Mondială a Sănătății distingea sub apelativul de "tulburare delirantă persistentă" (persistent delusional disorder) un grup de afecțiuni psihice ce include paranoia, psihoza paranoidă, parafrenia (tardivă) și delirul senzitiv de relație (sensitiver Beziehungswahn) - un întreg sumar caracterizat prin dezvoltarea fie a unei monomanii, fie a unui ansamblu de deliruri îndelungate, cu un conținut variabil, dar frecvent persecutoriu, hipocondric, grandoman ori gelozic, neînsoțit de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în funcție de interacțiuni și trăiri, dar nici una dintre aceste diferențieri nu e satisfăcătoare, întrucât se bazează doar pe criterii subiective. Cel mai des, delirurile sunt clasificate după conținutul lor, pe baza temei delirante specifice (DSM-IV), astfel: Cunoscută și sub numele de "psihoză pasională", "sindrom Clérambault" sau "nebunia fetei bătrâne" (Kraepelin 1921), erotomania este un delir cu structură paranoidă și expresie personală, pacientul său tipic fiind o femeie de vârstă mijlocie, dezamăgită în dragoste și acum amorezată - tipologia a fost apoi dezvoltată (Kretschmer
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]