2,499 matches
-
a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede se convinge de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce hărmălaie ! Ce zaveră ! N-am închis un ochi pân-la ziuă, și dimineața m-am închinat la toate icoanele și-am zis bodaproste că am scăpat, și io, și omu meu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
datorie !... Uite, vezi, asta poți să mă tai, că n-am habar... Păi, și ce i-o fi pățit lui pielea p-ormă, asta numai el știe ! Unii zicea că-i împușcă, alții zicea că-i bate cu curelele de la puști... Cu ceasurile, pe vremea rușilor, a rămas de poveste... Nu-l ții minte pe bietul Tănase, cu toate ceasurile atârnate de mâini și de gât, și el : Tiiic !, Taaac !, cu degetul la buze ! Și pe urmă : Greu a fost cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de firesc pe scaun și se uită la el. — Nu prea cred, zice În cele din urmă, Întorcîndu-se. Dar ce părere ai de tipul ăla cu tricou gri ? zic, arătînd spre el, plină de speranță. E Într-o bandă de puști sau ceva de genul ăsta ? — Mmm... nu. Nu prea cred. Ne privim una pe alta Într-o tăcere absolută. — E măcar o singură vedetă aici ? zic Într-un final. — Ți-am zis că nu avem nici o garanție că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Violeta, i-a prezentat-o. Face și ea liceul, tot la fe-fe." "Ești nebun?! a auzit-o Mihai mai tîrziu pe femeie șușotind cu Liuță în camera alăturată, care ținea loc de bucătărie. Doar nu vrei să mă lași cu puștiul ăsta?!..." Mihai s-a retras dintr-o dată în sine, ca după o lovitură. S-a întins leneș pe pat și s-a preocupat de cartea găsită în apropiere, pe colțul unei noptiere. Cei doi, Liuță și Violeta, intrînd în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre ea. Ca să nu-i tulbure vorbele, ba chiar să-i întărească senzația de atmosferă calmă, aprinde el, într-un mod cît se poate de firesc, două țigări și-i oferă una. Liliana continuă: M-am dus direct la Fana. Puștiul era la plimbare cu menajera. Doru, soțul ei, își luase cîteva hîrtii de rezolvat acasă, și lucra sus, la etaj. Ea stătea singură la televizor. Se transmitea un balet de Saint-Saëns. Deși m-a observat cînd am intrat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dar, tot mai des, în ultimul timp, Doamna Ana știe să vină cînd este nevoie de ea. Mihai o simte. Cu cît trece timpul, cu atît mai puțin dă crezare vorbelor celui ascuns după reflector. La mansardă a urcat un puști debusolat și a coborît un tînăr care știa ce are de făcut în viață... I-ar fi plăcut s-o aibă pe Doamna Ana alături în seara aceasta, să discute cu ea, ca pe vremuri. Pentru prima oară simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
grabă și se oprește o clipă în fața lui Mihai, cu privirea mai tulbure ca niciodată. Ar vrea să-i spună ceva, dar renunță și urcă scara pînă dincolo de jumătate: Daniela, îmbracă-te repede! Nenea Doru te roagă să dormi cu puștiul, strigă spre camerele de sus. Mai stă așa, parcă să se convingă că fetița a început să se pregătească, după care se întoarce cîteva trepte, pînă în fața lui Mihai. Îl privește deschis, fără să-i pese că are ochii umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și mă-ntorsei. Nu cumva era sor-sa? întreabă Mihai. Are o soră ca un polițai... Tot un drac! face Liuță un gest de lehamite. Acu' fii sincer! Uite, ai aproape patruzeci de ani. Eu te știu de cînd erai puști... Ești fericit? Dar tu? Nu cerui multe de la viață, Mihai. Și nici nu mă ostenii ca tine. Cînd îmi spuseși că stai nopți întregi și înveți mi se păru de necrezut, dar mă convinsei cît locuiși la mine. Vezi, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deja antrenamentul să facă față unei astfel de comportări; Doamna Ana clădise în el un anume eșafodaj. Chiar și cînd simțea că se înfurie, pentru că refuzul doamnei Ella îl nemulțumea profund, mai ales cînd îl întîmpina la telefon cu "bonjur, puștiule!", păstra o anume distanță care deruta întotdeauna femeia pe care-și propusese s-o cucerească, "s-o faci să vină singură; niciodată să nu insiști; femeia trebuie să ți se ofere, să vă bucurați deopotrivă, nu numai tu, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în sală și privește fără nici un chef la cele de pe scenă. Atunci, cînd l-a întîmpinat femeia aceea lovită cumplit de bătrînețe, a avut prima dată revelația că timpul trece și pentru el, nu doar pentru alții. Nu mai era puștiul de odinioară, ci bărbatul matur, privit cu admirație de bătrînă și cu surprindere de tînără. Mama-mi vorbea mereu ca de-un puști... Iar eu m-am gîndit că găsesc o fetiță, dovadă dulciurile... a arătat Mihai spre cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
avut prima dată revelația că timpul trece și pentru el, nu doar pentru alții. Nu mai era puștiul de odinioară, ci bărbatul matur, privit cu admirație de bătrînă și cu surprindere de tînără. Mama-mi vorbea mereu ca de-un puști... Iar eu m-am gîndit că găsesc o fetiță, dovadă dulciurile... a arătat Mihai spre cutia cu bomboane luată de la Ambasador. De curînd, în biroul Violetei, meseriașa cu numele de Teona, apariția aceea apocaliptică, l-a făcut să se cutremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
telefon să vină la noi, să rămînă mereu. Mi-l închipuiam înalt și puternic, în stare să-i bată pe toți ceilalți... Odată, într-un moment de mare afecțiune a mamei, i-am spus ce visam. A rîs: "E un puști, nu se poate!..." Mihai soarbe încet paharul cu băutură. Ochii lui, de un calm surprinzător, cum știe că și-i are în momentele de mare tensiune, cînd își impune să se abțină, caută cu un aer de indiferență în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
i-a prins înghețul. Tac apoi amîndoi, gustînd cîte puțin din cafele. Cum poate o femeie să-ți zdruncine destinul! surîde amar Vlad. Eu am mai fost cu circul pe aici, în urmă cu un sfert de secol. Eram un puști, care dădea spectacole pe motocicletă. Ziua cutreieram orașul. Pe unde-s vilele acum, era o livadă. Aparținuse celui care stăpînise pădurile din jur. Atunci, în conacul din livadă locuia secretarul raional Ilie Dima. Avea niște cireși încărcați de rod!... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întoarce la hotel. Pune cumpărăturile toate într-un sac de hîrtie, pe care îl leagă cu sfoară, ca un pachet și traversează strada spre gară. După ce-și cumpără bilet, merge pe peron, să-l sune pe Liuță. Ce scuze, puștiule, ce scuze! rîde acesta. Între noi nu încape supărare, deși, să stai tu în București atîtea zile și să nu dai un telefon... Măcar veneai la noi să mănînci, sau trăgeam eu o fugă să-ți aduc ceva... Nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud Își făcu loc ca să ajungă acolo. Dick tocmai se ocupa de un pachuco slăbănog, aplicîndu-i niște bastoane În cap. Puștiul era În genunchi și-și ținea dinții cu mîna. Bud Îl Înșfăcă pe Stensland. Pachuco scuipa sînge. — Hei, domnu’ White, te șșștiiiuuu eu, pui de curvă! L-ai caftit pe pretenu’ meu Caldo pen’ c-o ciomăgea pe puta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Un subofițer În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii. Puștiul se năpusti afară din celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i facă o propunere: Jack să-i prindă În plasă pe drogații celebri, Hush-Hush să fie de față la arestări, iar niște bani Își vor schimba discret posesorul. Jack a spus da și s-a Întrebat cît știe și Hudgens. Puștii nu au cerut nici o autopsie: era o familie formată din adventiști de ziua a șaptea, pentru care autopsiile sînt o profanare. Întrucît legistul știa foarte bine cine trăsese, i-a trimis pe domnul și doamna Scoggins În Iowa, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ață și cu un cuțit. Începe să cerceteze lumea deviaților, a maniacilor și a nebunilor ieșiți de la zdup cu eliberare condiționată. Se Întreabă de unde o să-și procure criminalul o față... și află peste doar o săptămînă. Wee Willie Wennerholm, un puști vedetă din liota lui Raymond Dieterling, este răpit de la școala aflată lîngă studiouri. A doua zi trupul lui este găsit pe șinele de cale ferată de la Glendale, decapitat. Apoi, o revelație: administratorii de la Spitalul de Stat pentru Boli Mintale Glenhaven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
domniță proaspătă... — Adică ți-a spus Joan Morrow. — Da. Și, pe bune, ea și părinții ei sînt Împotrivă. Ești cu cinșpe ani mai În vîrstă decît fata și ai un trecut cam bălțat. Băiat de mingi, instructor de schi... un puști de orfelinat, bun să le facă servicii celor bogați. — Joanie ți-a furnizat detalii? — Doar că fata a făcut o pasiune nebunească pentru tine și că ia de bune ce scriu ziarele despre tine. Am asigurat-o pe Joan că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încredințat cazul. 11 aprilie 1953: o infracțiune repetată de cîteva ori În ultimele două săptămîni - a fost văzută o mașină plină cu tineri de culoare, care au tras În aer cu arme de foc, În zona dealurilor din Griffith Park. Puștii mergeau Într-un Mercury coupé mov din anii ’48-’50, și nu au fost identificați. 11-13 aprilie 1953: cinci jafuri În plină zi la case particulare din partea de nord a Bulevardului. S-au furat bijuterii. Cazul nu a fost Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știe. Simțea cum se pune de o soluție rapidă. Bobby Inge Îi dă În gît pe comercianții de material pornografic, depune mărturie Împotriva complicilor său, iar el și Daryl Bergeron se aleg cu o acuzație de Încălcare a bunelor moravuri: puștiul minor, iar Bobby și-așa era un poponar notoriu, cu un ditamai cazierul, plin de acuzații de codoșlîc homo. Deci pachetul era complet: mărturisiri, localizarea suspecților și o grămadă de hîrțoage care să-l satisfacă pe Millard. Marele V distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gunoi, aproape de limita de umplere. Poate așa marele Jack Tomberon reușea să mai identifice vreunul dintre protagoniștii din reviste. Jack ieși pe trotuar și se Înfipse În tomberoanele de gunoi, Însoțit de hohotele de rîs ale unui cîrd de puști. Unul, două, trei, patru, cinci. Au mai rămas două pînă-n colț. Ultimul tomberon n-avea capac. Din el se ițea o hîrtie neagră, lucioasă. Jack se duse glonț acolo. Chiar deasupra: trei reviste cu futaiuri. Jack le Înhăță, se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
două pînă-n colț. Ultimul tomberon n-avea capac. Din el se ițea o hîrtie neagră, lucioasă. Jack se duse glonț acolo. Chiar deasupra: trei reviste cu futaiuri. Jack le Înhăță, se repezi la mașina lui și Începu să le frunzărească. Puștii se strîmbau la el prin parbriz. Același fundal cu Hollywoodul, Bobby Inge cu băieți și fete, niște frumuseți necunoscute și bine regulate. Pe la jumătatea celui de-al treilea exemplar, pozele o luau razna. Orgii, lanțuri umane În care legătura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
calibrul 38 și altul semiautomat, scos de la gleznă. Luară camerele pe rînd și ajunseră la 114. Denton se trase În spate. Jack se dădu și el Înapoi. Izbiră În aceeași clipă. Ușa zbură din balamale pentru un instantaneu clar: un puști de culoare sărind din pat. Puștiul ridică mîinile deasupra capului. Denton zîmbi și Îl ochi cu arma. Jack Îl blocă. Două gloanțe trase din reflex zguduiră tavanul. Jack intră În goană. Puștiul Încercă să fugă. Jack Îl ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]