2,436 matches
-
surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
naică șansă ― zise încordat ― să pot învăța să cuplez acest nou creier în ora următoare? Dr. Kair negă din cap și adăugă: ― Nici într-o oră, nici într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să-mi scot pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
blițuri ori se ridicau voci ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe loc. Când ajunseră lângă stânci, un bărbat îi și spuse maică- sii: — Pot să îl ridic eu pe puști, ca sa vadă mai bine. Maică-sa îi dădu cinci tomani și-l privi pe Omar în aer. Dintr-odată se însuflețise, parcă pumnul de litere risipit pe granitul muntelui i-ar fi spus numai lui secretul. Avea un răspuns pregătit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl găsească. Mergând, îl zări sub un felinar cum stătea aplecat pe o carte, ca și cum nimic nu se întâmplase: — Puteai să vii mai devreme, îi zisese, în loc de salut. Se îmbrățișară și-atunci Omar începu să plângă în hohote, ca un puști, așa cum nu mai plânsese nici la despărțirea de Yazd și nici la plecarea din templu. Prietenia lor continuă câtva timp ca povestea cea mai frumoasă scrisă vreodată de doi bărbați, unul - tânăr de însurat, altul - orfan de religie și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar nu mai conta, regăsi o nevinovăție în el egală cu copilăria și moartea. Zâmbi singur spre nori și spre soarele de aprilie. Un vânt îndulcit îi trecu pe deasupra, dar nu se mișcă, se simțea ca atunci când era doar un puști și pândea în deșert șopârlele. O pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl pomenea decât rar, ca și cum era mort. — Taică-tu și rudele voastre mi-au adus doar încurcături, auzea Armin Caryan de pe când era doar un puști pe o tricicletă. Pe atunci, bătrânul pasdar se credea un rich-e sefid pentru tot cartierul, dar acum se modernizase: locuiau într-o vilă împrejmuită, iar din dormitorul de sus vedeai Turnul Milad, ca Eiffel-ul, când erai la Paris, și versanți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu-l mai văzu pe infirm ieșind. Nu găsea nicăieri niciun sprijin pentru bacha adus de Nazir. Minorul afgan n-avea acte, n- avea haine, nici bani și vorbea un dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai limba muiată în lapte, când vrei. Poate, în felul ăsta, îmi vei da ce mi-ai luat cât ai stat departe cu nepotul și fiul meu. Ghazal făcu iarăși o pauză: — Dar, baba, e mai bine să-ți spun, puștiul nu va trăi... Însă el nu-i îngădui să-i mai spună: — Parcă, ce? E vreunul dintre noi veșnic? Nora nu mai zise decât: — Qhorbané shoma... Iar el îi dădu replica tot ca în taruf: — E destul că m-ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din „Teheranul meu, de vânzare“, o producție persano-australiană, vehement criticată în cercurile conservatoare. Filmul fusese interzis în Iran, dar în campus studenții îl proiectau peste tot, iar copiile circulau repede, din mână în mână. Apoi, în joia aceleiași săptămâni, un puști de șaisprezece ani și opt luni atârnase în ștreang fiindcă martorii dovediseră că era un kouny știut al cartierului Shush. — Mai multe execuții ca niciodată, îi spuse Ghazal colegului ei Sharoudi, destul de speriată. Mahmoud Sharoudi, avocat de aproape șaizeci de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Se simțea nemulțumit de el. Se despărțiră în pasajul subteran de la Universitate. În jurul lor, lumea mișuna, studenți gălăgioși, cu câte o mapă sub braț și mâinile încrucișate jos, la poalele canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse Cristescu pe gânduri. Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă mâna cu puștiul care trăgea la fit și tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă știu, prima ninsoare m-a scos din minți... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca și mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui sistem electronic și atomic de control care a facilitat construirea unor Arsenale indestructibile și fabricarea unor arme ce nu pot fi folosite decît în scopuri defensive. Această din urmă invenție a eliminat orice posibilitate de folosire a pistoalelor și puștilor din Arsenale de către gangsteri și criminali, justificînd deci pe plan moral punerea acestor instrumente periculoase în mîinile oricăror persoane care aveau nevoie de ocrotire. La început oamenii s-au gîndit că Arsenalele ar fi un soi de organizație antiguvernamentală clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase "ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamnă Battaglia, îmi pare rău c-am întârziat puțin, dar a trebuit să merg cu nepoții prin cartier. Au scos la licitație niște mătănii de-ale maicilor. Știu, spuse Santa. Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu’ trecut. Doamna Reilly stătea țeapănă pe sofa, privind lung în paharul din mână, de parcă tocmai descoperise plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mijlocu’ străzii. — Sfinte Dumnezeule! tună Ignatius. Ce soartă blestemată. Ce zi promițătoare se pare că mă așteaptă. Urmează să fiu călcat de un tramvai și jefuit în același timp, reușind astfel să stabilesc un record al Paradisului. Pleacă de aici, puști depravat ce ești. — Apucă de capătu’ ăsta și eu apuc de dincolo. Tramvaiul dăngăni înspre ei. — Fie și așa, acceptă în cele din urmă Ignatius. În ce mă privește, aș fi bucuros să las responsabilitatea asta ridicolă să zacă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
filmului, Ignatius strigă: — Sub chipul ei clasic american e de fapt un trandafir din Tokio. Ar fi vrut să mai rămână la un spectacol, dar își aminti de haimana. Ignatius nu voia să strice o combinație bună. Avea nevoie de puștiul acela. Fără tragere de inimă, trecu peste cele patru cutii goale de floricele care se strânseseră în fața scaunului său în timpul filmului. Era enervat la culme. Nu mai simțea nici o emoție. Cu respirația întretăiată, merse împiedicându-se pe culoarul dintre scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al vremurilor noastre. Bietul om a căzut victimă. Și acum dă o fugă la ușa din față și vezi dacă nu mi-a venit taxiul. — De unde ai bani pentru taxi? Țin câțiva gologani ascunși în saltea, răspunse Ignatius. Mai șantajase puștiul de alți zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Odată ajuns în Lima, am descoperit că aveam o oarecare problemă. Forțele grupării Calea Luminoasă Maoistă înconjuraseră aeroportul și se desfășurau schimburi de focuri agresive cu armata. Gruparea era dură, înfruntând un guvern latino-american și mai agresiv. Răpăitul asurzitor al puștilor și exploziile pornite din țevile de 55 mm m-au întâmpinat imediat ce am coborât din avion. Ar trebui în acest caz să apreciem complexitatea culturală. Vorbim aici despre un grup terorist maoist de inspirație chineză care funcționează în interiorul unei națiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un motiv ca Tolman să fie nervos. Pentru că Vasco știa că tânărul ascunsese undeva un termos din oțel inoxidabil, cu nitrogen lichid, în care ținea embrionii. Nu era în camera puștiului. Vasco o percheziționase deja. Și trecuseră cinci zile de când Tolman părăsise Cambridge-ul. Agentul de răcire nu avea să dureze la nesfârșit. Iar dacă embrionii se dezghețau, deveneau inutili. Așa că acum, cu excepția cazului în care Tolman avea un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca un candidat, își spuse Vasco. Oare ăsta era scopul lui? Tipul avea în mod sigur suficienți bani ca să fie ales. În prezent, în viața politică a Americii era esențial să fii bogat. Destul de curând... Se uită și văzu că puștiul Tolman dispăruse. Scaunul era gol. Dar-ar dracii! — Progresul este misiunea noastră, chemarea noastră sacră, strigă Watson. Progresul în învingerea bolilor! Progresul în oprirea îmbătrânirii, în eradicarea demenței, în prelungirea vieții! O viață fără boli, degradare, dureri și teamă! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lateral, examinând ușile de ieșire. Două persoane plecau, nici una dintre ele nu semăna cu Tolman. Tipul nu avea cum să plece, erau ... Se uită în spate exact la timp ca să îl vadă pe Tolman înaintând încet pe culoarul din mijloc. Puștiul se uita din nou la celular. — Șaizeci de miliarde în acest an. Două sute de miliarde, la anul. Cinci sute de miliarde, în cinci ani! Acesta este viitorul industriei noastre și aceasta este perspectiva pe care o oferim întregii umanități! Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]