3,620 matches
-
de mână și am ținut-o strâns până a venit trenul. Șinele se întindeau în depărtare ca niște copci pe o rană mare. Eram în pantaloni scurți când luasem trenul de la Osnabrück spre Amsterdam. Plușul aspru al scaunelor îmi zgâriase pulpele. Nu te mai foi, răbufnise tata. Avea nervii întinși la maximum. Fusese înțelept să își asume astfel de riscuri și să își ia soția, care nu voia să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele se ridicau și se coborau în ritmul sforăiturilor. Coada toporului se potrivea mâinilor mele, de parcă fusese făcută pentru ele. Am ridicat toporul cu amândouă mâinile, dar de căzut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o fetiță de la tine», a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
reuși să o așeze lângă el, pe covor. La picioarele mesei se declanșă o luptă stângace cu hainele lui și ale ei. Reuși cu greu să scape de ochelarii ei și de țigara aprinsă, În timp ce se freca fără Încetare de pulpa ei și Îi acoperea fața cu sărutări, de parcă Încerca să-i distragă atenția de la fricțiunea continuă. Până când ea reuși să-l Îndepărteze și să se elibereze, mai Întâi pe ea și apoi pe el, de haine, murmurând: — Încet, Fima. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el Începu să-și frece organul Întărit de coapsa ei. Fima se Împăcase pe deplin cu dorința ei de-a părea cufundată În durere, până Într-atât Încât nu simțea că lenjeria Îi fusese scoasă, trupul ei răspundea În continuare, pulpele ei Începeau să-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi mângâia ceafa. Dar chiar În clipa În care hotărî că venise momentul său și vru să Înlocuiască mâna cu trupul, corpul se arcui și scoase un strigăt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fața atriului, situată într-un cartier de clădiri modeste, chiar în mijlocul câmpurilor semănate cu grâu, și această reprezentare mă făcu să călătoresc printr-o priveliște care nu semăna decât foarte vag cu aceea prin care tata și Hans își clătinau pulpele, vorbind despre o mai bună stabilitate pe teren a unui Mercedes, în comparație cu „americancele“. În spatele meu, doamna Saner vorbea cu mama despre Paris și București, orașele în care își petrecuseră tinerețea, trasau bulevarde în ziua de vară timpurie din munții Jura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc cum era cel a lui W. de sub arțar ar fi numai potrivit pentru un grătar și era gata să-i dăruiască tatei, cu prilejul inaugurării casei, unul cu hotă și cu motor electric, pentru ca mușchiulețul - el recomanda jigot-ul sau pulpa de miel - să se poată rumeni uniform. Deși casa construită din cărămizi refractare, lemn și plăci de beton, emanând un vag aer nordic, era modestă, Erich Hackler - care fusese, bineînțeles, și el invitat și stătea mai retras - a simțit aprecierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a fi fost forțați de „cuvântul de ordine“ al bunicului să părăsim B.-ul ca să ne mutăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine, ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o singură mișcare râpâită, ca ploaia scurtă de mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de un farmec aproape feminin, fără cusur. Ochii lui mari și verzi mi-au trimis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică, zburlită - în unghiul ascuțit al pulpelor ai albe, netede și nervoase. Egon îi indica mișcările cu glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca pe scara mobilă ca să șteargă praful de pe polița cu vase colorate, din tablă smălțuită, îmi prezenta două pulpe zdravene, în genul acelora pe care Egon le-a fixat de atâtea ori cu cărbunele său genial pe albul hârtiei. Într-o după amiază fierbinte, n-am mai putut rezista. - Matilda, să-ți fie rușine! începui, coborând privirile, cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
flageoletă, ce-și bate pe pântec obada pornită din gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc întind mâna și iau de pe masă carafa cu vin galben. Câteva secunde se aude numai gâlgâitul vinului ce-mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi alunecă prin gâtlej. Eva știe să surâdă îngerește. În tresăririle dintre leșinurile scurte, primește aiurând, ritmica bătaie a catapultului. Alunec apoi binișor, întinzându-mp sub masă, cu spinarea pe covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crede că are un sistem nervos care nu-i permite să muncească... Abia atunci când foamea îl supără, Rudolf se desparte de o mucava mânjită cu sânge, măduvă și creier, chinuit la gândul că trebuie să renunțe la o femeie, cu pulpa mulată parcă din carne adevărată, ce apare de sub o cămașă strânsă ghemotoc în poală, operă mâzgălită pe un carton într-un spasm de un sfert de oră. Cu banii destinați pentru vopsele, Rudolf își umple damigeana... De când medicii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și fruntea înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îmi râs Rudolf, cu limba împiedicată din cauza băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crupa, până când mâna mi se întinde singură să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]