4,117 matches
-
Cox, care-mi spune că ești un tânăr editor de succes. Eu sunt în căutare de așa ceva. Probabil că te plictisești de moarte acolo, la P și P. Sună la mine, la birou. Ciao. Am luat un gât de cafea. Pulsul mi se accelerase. Randall nu pierduse deloc timpul - probabil că dăduse telefonul respectiv la prima oră! Ce incredibil de atent era! Iar acum Vivian Grant voia să discute cu mine? În ciuda câtorva idei preconcepute privind nivelul nu prea ridicat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum noi mesaje făceau ding în computerul din spatele meu și am aruncat o privire pe ecran. Subiect: știi ce faci? Subiect: VG e o nebună cu patalama. Subiect: Nuuuuu... Subiect: Spune-mi că nu e adevărat! și așa mai departe. Pulsul mi s-a accelerat când am deschis câteva dintre mesaje. Nici unul dintre colegi nu-mi răspunsese cu obișnuitul „Mult noroc, o să-ți simțim lipsa“. În loc de asta, toată lumea părea îngrozită de veste. Când m-am întors către Marie-Therese, am descoperit în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea de telefon, iar pe asistentul ei îl mințisem și-i spusesem că nu am decât telefon mobil. Îl rugasem până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Întâmplat și că n-a vrut să spună toate lucrurile alea la televizor și că relația noastră a fost... Oricum. Ideea e că a zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sunt mai importante decât ale mele. Lissy și Jemima rămân cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și ritmul vieții de aici e, sincer, cu totul altul decât la Londra. Mă uit la el iritată. — Și crezi că n‑am să fac față, da? — N‑am zis asta. Spun doar să o iei încet. Încearcă să simți pulsul orașului; imaginează‑ți cum ar fi să trăiești aici. Poate o să‑l urăști! Poate o să‑ți dai seama că‑ți e imposibil să locuiești aici. Firește, eu sper din suflet să nu se întâmple asta... dar nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe să se topească. După ora patru după-amiaza, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte. Era prezent. Viu. Îl dorea cu adevărat. Și ceva se petrecuse și înlăuntrul lui. Scăpa de indiferență. Ieșea din neclintire. Se vindeca de tristețe. Mijea un puls armonios, senzația de comuniune, de autentic, de viață. În timp, „cartofii” dispăruseră fără urmă. Substanța ei feminină înflorise an de an în forme din ce în ce mai apropiate de perfecțiune. Împreună descoperiseră tărâmul de liniște ascuns în adâncul ființei lor și tot împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
El revenea mereu la un oraș deosebit, un fel de port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune sau alta, dar și cele mai noi invenții ale începutului de secol, pulsul puternic al progresului: vapoare mânate de forța aburului, trenuri, șine de fier, macarale puternice... Mariam se așeză lângă domnița Ecaterina. Asculta povestea unor încurcături dintr-un proces mai vechi, dar era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
serate, mai ales în prezența femeilor. Ce limbă! Anume făcută ca să apropie, ca să stârnească dorințele. Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de culori, de ritm, de logic și absurd, chiar adierea acelui mister oriental care transfigura dintr-odată realitatea, rupea frâiele rațiunii, elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cazul partenerilor de viață? — Într-adevăr. Nick părea mulțumit de analogia Fionei. Preț de câteva clipe nici unul dintre ei n-a mai scos nici un cuvânt. Singurul sunet care se mai auzea în cameră era acela produs de mașinăria care monitoriza pulsul lui Susan. Presupun că n-am apreciat-o destul, a adăugat, într-un final, Nick. Adică nu i-am arătat cât de mult apreciez tot ce face pentru Milly și pentru mine. Bingo, s-a gândit Fiona. Acum că Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spate și încrucișându-și picioarele. Omul părea șocat. — Nu vreau să te împing de la spate, dar vreau să știu dacă ăsta o să fie un motiv care să ne strice viața. —Să ne strice viața? Julia a simțit că-i crește pulsul. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, dacă avem opinii diferite pe un subiect atât de fundamental, atunci avem și o problemă uriașă. Julia s-a gândit la vorbele lui preț de câteva secunde. —O problemă insurmontabilă? James a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în aseptica mare de dune până și mirosurile dispăruseră cu o mie de ani în urmă. începuse să dea primele semne de neliniște, prăbușindu-se în fața nesfârșitei imensități a mării de nisip, când problemele nici nu începuseră să se ivească. Pulsul lui bătea acum cu putere când ajungea pe culmile celor mai înalte dune, bătrânele ghourde roșietice și tari ca bazaltul, și nu zărea de cealaltă parte decât repetarea exactă a peisajului lăsat în urmă o dată și de mii de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sultanul, inconștient, dar Încă viu. Se grăbește să Îndepărteze toți curioșii, n-o păstrează alături decât pe Djahane, două-trei apropiate, și un medic al curții care ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se străduiește să ascundă este dezvăluit aici cu atât de multă ușurință, probabil atunci când și-a făcut timp să-i introducă tubulețul acela s-a creat această intimitate între ei, acum îl ține de mână și îi verifică tensiunea și pulsul, îi ascultă bătăile regulate, dar iată că ia sfârșit consultația și îl părăsește, notează concluziile și îi întoarce spatele, medicul va sosi peste puțin timp, spune ea, pașii ei se aud tot mai înfundat, nu observă zâmbetul servil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și se pare că și el exersează cele învățate și e mai liniștit, iar eu întreb, cum te simți, și el spune simplu, mai bine. Ce ți-a făcut, întreb eu, iar el spune, nu știu exact, mi-a verificat pulsul în tot corpul, limba, mi-a pus ace și magneți în diverse locuri, apoi își atinge creștetul capului, iar bețișorul acela m-a liniștit foarte tare, și eu mă gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
insistând asupra încheieturilor mele, fiecare pe rând, apoi amândouă odată, își încrucișează mâinile, inversând stânga cu dreapta, după care îmi atinge locul din spatele pavilioanelor urechilor, apasă, apoi slăbește strânsoarea. Ce faci, întreb eu, iar ea îmi explică serioasă, îți ascult pulsul, sângele gonește în tot trupul și povestește prin intermediul pulsului tot ceea ce se întâmplă înăuntru, iar eu protestez, bine, dar eu sunt sănătoasă, mă simt bine, ai venit să îl consulți pe el, iar ea spune, pulsul femeii dezvăluie și starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
odată, își încrucișează mâinile, inversând stânga cu dreapta, după care îmi atinge locul din spatele pavilioanelor urechilor, apasă, apoi slăbește strânsoarea. Ce faci, întreb eu, iar ea îmi explică serioasă, îți ascult pulsul, sângele gonește în tot trupul și povestește prin intermediul pulsului tot ceea ce se întâmplă înăuntru, iar eu protestez, bine, dar eu sunt sănătoasă, mă simt bine, ai venit să îl consulți pe el, iar ea spune, pulsul femeii dezvăluie și starea soțului ei, tibetanii cred că în funcție de bătăile inimii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
explică serioasă, îți ascult pulsul, sângele gonește în tot trupul și povestește prin intermediul pulsului tot ceea ce se întâmplă înăuntru, iar eu protestez, bine, dar eu sunt sănătoasă, mă simt bine, ai venit să îl consulți pe el, iar ea spune, pulsul femeii dezvăluie și starea soțului ei, tibetanii cred că în funcție de bătăile inimii femeii se poate ști dacă bărbatul ei va trăi sau va muri. Serios, legătura poate fi chiar atât de strânsă? mă cutremur eu, iar ea îmi răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
buzele ei frumoase flutură zâmbetul acela misterios, acum că sunt aproape de ele, le pot observa frumusețea, ieri fusese și el la fel de aproape, aproape de mirosul ei, un miros foarte ciudat, nu plăcut, de interior, la fel ca mirosul fetiței. Ce are pulsul meu, ce spune, întreb eu iritată, dar ea mă ignoră, îmi apasă degetele și ascultă, ai dormit bine în timpul nopții? întreabă ea deodată, iar eu sunt surprinsă, de multă vreme nu mi se mai pusese o întrebare atât de prietenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuie să stăm cu ochii pe ea, mă ridic repede, merg la maternitate, spun eu, dar el stă încă în picioare în fața mea, blocându-mi drumul, trupul său emană un miros plăcut, nu pleca, spune, trebuie să îți vorbesc. Simt pulsul unei fericiri vibrante care mă ia pe nepregătite, apropiindu-se de mine cu pași ezitanți, trebuie să îmi vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună, mă simțisem atât de inutilă în fiecare seară, stând în fața ușii închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
roșu, deși din câte se pare nu am nici un motiv pentru a sărbători, renunțasem la soțul meu, apoi la slujbă, ani întregi de eforturi se duseseră pe apa sâmbetei, dar cu toate acestea simt cum fiori de bucurie mă traversează, pulsul fericit al libertății, mai comand un pahar, capul mi se învârte pe umeri, dincolo de peretele din sticlă lumea pare să mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu reușea. Încerca să suporte totul așa cum auzise el că trebuie. Claude a luat tunicile de pe două cadavre și i-a făcut o pernă. După care l-a mîngîiat pe păr și l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că eu Îl Împușcasem, așa că nu-i era frică de mine - i-am luat și eu pulsul și am Înțeles de ce făcuse Claude ceea ce făcuse. Dac-aș fi fost bun de ceva, ar fi trebuit să-l sărut și eu. E unul din lucrurile pe care nu le faci și care te urmăresc după aia toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]