1,588 matches
-
până unde?“ „E foarte logic!“ O privesc și simt că am lovit În plin. (joi) Mă trezesc, În somn am avut revelația unui poem genial; Îl văd cum crește, are un corp al său viu, se mișcă odată cu mine, palpită, pulsează, Îi aud bătaia oceanică a sensurilor, Întind mâna pe Întuneric, pipăi până ajung la hârtie și creion; la primul contact cu aceste obiecte străine, corporalitatea poemului s-a estompat pe jumătate; mă cramponez de resturile mutilate ce mi-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci când o suspectez de minciună, i se colorează intens amândoi obrajii; ce spun, se pătează de un roșu Însângerat, sângele se aglomerează sub pielea fină a feței; o comprimă, parcă ar obliga-o să se retragă, să lase globulele acelea pulsând să irumpă-n afară și să spună ele povestea adevărată a cărnii. Ea nu are cum să știe că În acel moment se autotrădează, corpul ei mă respectă, se simte ofensat de avatarurile imunde ce trebuie să traverseze, Împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a dat notă maximă și mi-a prezis, pornind de la unele mărci stilistice, că „voi deveni scriitor“. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 24 martie 1964 Am Întâlnit astăzi o veche iubire de-a mea. Ei bine, am simțit primăvara, am simțit pulsând În mine sevele pământului nebun de soare. Ce contează că anii mulți ți-au săpat răbdător fruntea până ți-au Încrețit-o? Ce contează că tâmplele ți s-au adâncit și că părul tău a uitat să se onduleze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păcat. Iar păcatul, nesăvârșit la timpul său, nu va mai avea niciodată farmec. Teamă... dorință... nesiguranță... pluteam și Încercam să știu unde sunt. Vedeam cerul, simțeam vântul, auzeam vorbele, dar eu, eu mă risipisem În toate sevele pământului. Și simțeam pulsând, gata să-mi spargă trupul, toate sevele pământului. Acum, sunt ciudat de stingherită atunci când, cu gesturi mecanice, moarte, repet mersul de atunci al dragostei. Ce iute mă Împotmolesc! Adică trec direct la păcat, fără a mai da măcar binețe sublimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se umple de viață, vibrează, pulsează, Îmi umple imaginea scrisului. Nu mă Întrerup din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putem spune că a scăpat. Spre deosebire de naștere, renașterea are loc în trepte. Până una-alta, Ionuț Penescu al tău nu există decât prin priviri. Îți imaginezi, nemișcat de o săptămână încoace și, dintr-odată, bulbii ochilor închiși încep să-i pulseze, ca cineva care se zbate sub cear șaf. I-am ridicat pleoapele și ce să vezi... Pe cât de chioară e lumina asta din salon, pe atât de încordate îi erau pupilele, de parcă totul în jur ar fi fost poleit în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
data asta, lumina era cea care vorbea, pâlpâind în ritmul silabelor. Nu din nou... șopti bătrânul, pierdut. Își strânse și mai tare palmele peste urechi și se ghemui în fotoliu, închizând ochii, pentru a opri corpusculii de lumină să-i pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui și îi împinse capul, strângându-se în jurul gâtului, ca o pungă de plastic în care aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce ? întrebă iarăși Jenică, lăsând să se înțeleagă că așteptase mai mult de la acel răspuns. Bătrânul se mută de pe un picior pe altul, iar căciula i se lăsă pe-o ureche. — Vreau să cumpăr titluri de stat, spuse, cu nasul pulsându-i ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
manciurian, gura în formă de barcă, buzele ferme. N-am mai văzut niciodată un bărbat cu trăsături atât de perfecte și o piele atât de delicată. Continuăm să ne fixăm unul pe celălalt cu privirea, și simt cum sângele îmi pulsează în vene. — Fie ca Majestatea Voastră să trăiască mulți, mulți ani și fie să aveți urmași cu sutele! recit eu ceea ce am fost instruită să spun. Încă un papagal! Se întoarce și își freacă fața cu ambele mâini. Papagali antrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de entuziasm. — Unde este sigiliul lui Hsien Feng? a cerut el să afle. Sub pretextul că brusc mi s-a făcut rău, Nuharoo a cerut ca audiența să ia sfârșit. Su Shun a insistat. A continuat până când am mărturisit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care emana de după ușa impunătoare de oțel și cei mai mulți păreau extrem de entuziasmați de ceea ce noaptea aceasta avea să le ofere: senzația acelui prim martini care-ți intră În sânge, senzația muzicii care-ți pulsează prin șolduri, fumul de țigară, arzător dar delicios, șansa de a-ți lipi pielea aceea perfectă de o alta. Nimic nu e mai amețitor decât o seară de sâmbătă la New York, dacă stai În fața celui mai nou și mai șic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am mai auzit răspunsul lui Sammy. Sala VIP se golise total până când mi-am croit drum printre cohortele de muritori de rând. Rap-ul și hip-hop-ul american lăsaseră locul unui fel de muzică psihedelică turcească și Întregul spațiu părea să pulseze de trupuri aproape dezgolite. Camilla, Alessandra și Monica Își găsiseră toate bărbați - un jucător de fotbal de la Real Madrid, un prezentator de la CNN International și un playboy englez care pretindea că-l cunoaște pe Philip de la internat - și se Înghesuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așezări daco-romane, ca Alba Iulia, Cluj, Turda, Dinogetia, Isaccea. Alte orașe se constituie, în secolele X-XI, în urma revenirii Imperiului în zonă, în Dobrogea și pe linia Dunării, și prin cucerirea arpadiană a Transilvaniei, în secolele XI-XII. În aceste "urbs" medievale pulsa o vie activitate economică, meșteșugurile și negoțul înfloreau. În ceea ce privește dezvoltarea meșteșugurilor, la Păcuiul lui Soare și Dinogetia-Garvăn existau ateliere de fierărie, olărie, prelucrarea lemnulu, a osului, iar la Capidava, obiecte de podoabă: cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sugerând și alte atingeri, mai intime. Alunecă spre partea interioară a mâinii cum ar aluneca pe pielea, pe carnea ei... Femeia înțelege gestul, și este pe loc cuprinsă "de un val de căldură care o paralizează". Tâmplele încep să-i pulseze "îngrozitor". Își simte capul "înfierbântat" și "o neliniște, o neliniște năucitoare vibrează acum de-a lungul întregului său corp". Își trage brusc mâna. Baronul încearcă din nou să o oprească. "Mai stai", îi șoptește. "Însă ea fugise deja, cu o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pînă la Madona. 5 Această poziție antihermeneutică a fost susținută mai înainte de Sontag, 1969, și Barthes, 1975. 6 Publicul și criticii au atacat imediat utilizarea muzicii rock în coloana sonoră a serialului. O recenzie nota: "Folosind o mișcare a camerei pulsînd de rock-and-rhythmic, serialul săptămînal se află în avangarda serialelor de televiziune prin cablu care au început să se încadreze într-un curent care se folosește din plin de nume de marcă ale muzicii. Eroii acestor seriale, respectivii detectivi, se îmbracă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fi mai apropiate de adevărurile vieții? Pentru că sunt mai libere În determinările lor: cunoașterile științifice, fiind prea mult ancorate În rigorile seci ale unor formulări abstracte, nu pot surprinde și explica decât În mică măsură vibrațiile afective complexe cu care pulsează evenimentele vieții. Μ Credem că adevăratul stil al personalității nu ține de un proces de ameliorare sau de perfecționare a disponibilităților proprii: el ne exprimă așa cum suntem acum, În prezent, și nu cum am putea fi după un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vinde sufletul"58. Învestite, în mod aproape miraculos, cu o aură specială, pe care Marco Cugno o numește, umbră, adică o inimă ascunsă, aflată în stare latentă, pe care doar dibăcia artistului o poate readuce la viață, făcând-o să pulseze, în ritmul propriu, cuvintele nu pot fi transpuse în idei, fără intervenția sensibilului. În lipsa emoției, simpla lor formă, oricât de frumoasă, devine aridă de sens, de aceea "tocmai utilizarea cuvântului poetic, în scopuri etice, "morale", este simțită ca un risc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Suflete în ceață O alegorie glisînd între tragic și grotesc, cu o tematică departe de a se fi perimat (cum le convine unora să creadă!), este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine, obsesivă, provocatoare și tămăduitoare deopotrivă, prefirînd vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
il est besoin de ce grand effet tragique pour donner au film son ampleur. Efectul de realitate este hiperbolizat, mai puternic neîndoielnic decât realitatea atâta timp cât nici o logică n-o poate conține. Realitatea, repetă Viel, este un construct convențional Între nervurile căreia pulsează viața. Milo deghizat Îninspector nu mai este Milo Tindle, iar răzbunarea este aceea a unui mort, pentru că, deghizat În inspectorul Doppler, nume el Însuși anagramat după numele personajului principal al polarurilor lui Andrew, Milo-inspectorul Doppler nu mai poate fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poetului au venit din Ardeal sub umbra penelor de cocoș la clop: "neamul meu veni din praf stârnit de turmă/ să sfâșie bărăganul în galop". Dragostea față de țărână este teribilă, îl ține pe poet în mrejele ei, ca o vrăjitoare, pulsând în dragostea "păgână" a părinților; de aceea, cere țărânei dragostea tatălui pentru maică. Pământul este dulce, bucuria este ostentativă și un anume convenționalism simțim în încadrarea omului în sat. Obsesia neîmplinirii erotice sensibilizează însă poezia. Feciorul a rămas cu regretul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede sticloase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e noaptea cu mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]