2,674 matches
-
care i se atribuie, cu precauția de a nu-i exagera sau diminua rolul în cazul situației avute în vedere. V. coverbal, oral, pragmatică, proxemică. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN GHILIMELE. Ca semn de punctuație, ghilimelele pot avea funcții diferite în scrierea limbilor, iar uneori pot exista diferențe în istoria scrierii aceleiași limbi sau chiar într-un anumit moment al ei. De aceea, pentru a n a l i z a d i s c
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o netă distincție grafică între planul narativ și cel al vorbirii directe. În discursul lingvistic, ghilimelele separă în mod obișnuit explicațiile despre conținutul cuvintelor, morfemelor, sintagmelor etc., de forma unor definiții, unor sinonime sau lanțuri de sinonime. Acest semn de punctuație se poate folosi și pentru a marca un cuvînt, o sintagmă sau un enunț care nu este luat în înțeles propriu, fenomenul fiind uneori și oralizat (Spun așa, între ghilimele, desigur!) sau pentru a semnala utilizarea ironică a unor segmente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se pune în cazul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i conversațional și, uneori, a celui narativ, fiind remarcată fonic în cazul redării orale și prin semne de punctuație dacă discursul este scris. V. prozodie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN INTRADISCURS. Intradiscursul este articulat cu interdiscursul și, împreună cu conceptul de "preconstruct", formează un adevărat sistem operațional în a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un exponent al vorbirii obișnuite. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, oralitatea poate prezenta mai multe dimensiuni ce țin de fonetică, morfologie, lexic, structurare discursivă, punctuație etc. Aceasta presupune că metoda de analiză trebuie adaptată situațiilor concrete, iar mijloacele identificabile permit în mică măsură concluzii general valabile. V. conversație, discurs. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001. RN ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ. Teoria despre "orientarea argumentativă" a fost inițiată și dezvoltată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO PARANTEZĂ. Ca semn de punctuație, paranteza (denumită uneori cu forma de plural) introduce și delimitează un element incident (un adaos sau o explicație) într-un text, fiind alcătuite, de cele mai multe ori, din două arcuri de cerc. Dar, dacă acesta este tipul reprezentativ al parantezei (cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s u l u i, cele două moduri de existență ale parantezei pun probleme deosebite. Paranteza retorică implică axa sintagmatică și se înscrie într-o perspectivă normativă care privește folosirea limbii în conversație, în vreme ce paranteza tipografică este un semn de punctuație care presupune întreruperea continuității enunțiative și sintactice. În ambele cazuri însă, analiza trebuie să facă față cel puțin unei contradicții: pe de o parte, paranteza se prezintă ca un adaos contingent, iar, pe de altă parte, orice adaos este semnificativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chestiuni, indiferent de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manifestate la nivelul propoziției sau frazei (coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul secolului al XX-lea, cînd s-a propus o clasificare a semnelor în două categorii: cele care indică pauzele (virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele care indică pauzele (virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, ghilimelele, parantezele rotunde și drepte, linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
virgulă, punct și virgulă, punct) și cele care indică "melodia" (două puncte, semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, ghilimelele, parantezele rotunde și drepte, linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
linioara); uneori însă aceste două funcții sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt cumulate de același semn de punctuație. Discuția teoretică despre punctuație s-a desfășurat deseori din perspectiva relației ei cu oralitatea, concluzia fiind că trebuie admisă o anumită autonomie a sistemului grafic reprezentat de punctuație. S-a stabilit astfel că punctuația are două aspecte, pe de o parte, ea reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-o anumită măsură că este autonomă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reunește și completează, în măsura posibilităților, informațiile limbii orale și, pe de altă parte, ea are o ordine grafică internă, despre care se poate spune într-o anumită măsură că este autonomă. S-au adus însă și argumente în favoarea considerării punctuației ca un sistem pe deplin autonom, avînd mai multe funcții în textul scris. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adus însă și argumente în favoarea considerării punctuației ca un sistem pe deplin autonom, avînd mai multe funcții în textul scris. În cadrul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem, deoarece ea are implicații asupra statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i, punctuația nu se poate evalua ca sistem, deoarece ea are implicații asupra statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
statutului pragmatic al textelor, îndeosebi în cazul genurilor de discurs ce țin de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de media, acolo unde domină oralitatea, iar punctuația este un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura română, mai ales de schițele lui I. L. Caragiale. Dintr-o perspectivă total diferită, textele înregistrate pe suport informatic pot uza de posibilitățile punctuației, îndeosebi pentru a putea detașa anumite fragmente (și pentru a le reda pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura română, mai ales de schițele lui I. L. Caragiale. Dintr-o perspectivă total diferită, textele înregistrate pe suport informatic pot uza de posibilitățile punctuației, îndeosebi pentru a putea detașa anumite fragmente (și pentru a le reda pe hîrtie). V. ghilimele, oralitate, scriere, segmentare grafică. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN R RATARE A VORBIRII. Prin ratare a vorbirii se înțelege consecința unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caz, s-au stabilit cîteva chestiuni de principiu, precum folosirea mijloacelor grafice, realizarea unor programe informatice și a unor metodologii de determinare a ocurențelor. V. coocurență, lexicometrie, secvență, specificitate. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN SEGMENTARE GRAFICĂ. Punctuația poate fi considerată un fenomen de segmentare grafică a lanțului verbal scris, fiindcă ea furnizează instrucțiuni pentru construcția sensului prin decuparea și regruparea unităților de complexitate variabilă. Semne grafice precum virgula, punctul și virgula, punctul, semnul exclamării și al întrebării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adverbul totodată sau un element concesiv în același paragraf sau în unul următor. Astfel se realizează echilibrul întregului text între segmentare (decuparea unităților de diferite ranguri de complexitate) și articulare (construcția de sens). V. conector, enunț, paratext, plan de text, punctuație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SEM. În terminologia semanticii, semul este o "unitate minimă de semnificație, lipsită de independență, care face parte dintr-un semem". Acest termen este folosit de cei mai mulți dintre specialiștii europeni (A. J. Greimas, B. Pottier, E. Coșeriu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau cu naratori la persoana întîi pot la fel de ușor să conțină DIL sau alte tipuri. După cum arată Leech&Short (1981:328-33), în exemplele care urmează un singur cuvînt adițional atribuit unui personaj, sau chiar un singur semn de punctuație atribuit acestuia pentru expresivitate, poate semnala mai degrabă prezența DIL decît cea a discursului indirect naratorial: El spuse că nenorocitul de tren a întîrziat. El îi spuse să îl lase în pace! Presupunem că nenorocit vine de la personaj (el) și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]