8,903 matches
-
dacă nu pasiunea ei, erau neîntreruptele șoapte și plescăituri din buze, cu ajutorul cărora, din lipsă de interlocutori, ea purta cu sine lungi convorbiri, uneori certuri, întrerupte de interjecții sonore, ca: „ei, da“ sau „cum de nu“, sau „ia desfă baierele pungii“. Ajuns la liceu, am uitat complet de plic. Pentru ziua respectivă, lucru care nu mi se întâmpla prea des, nu-mi învățasem lecțiile, așa că a trebuit să mă pun la punct cu ele, parte în pauze, parte în timpul orelor, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela nu fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dacă puteți, e bine să dormiți cât mai mult. Mâncare și somn, asta vă trebuie acum. În somn, organismul se vindecă cel mai bine. Ne revedem la vizită! După ce medicul plecă, în salon intră din nou asistenta cu o altă pungă pentru perfuzii pe care o agăță de stativ. Acum ce îmi mai dați? întrebă Cristian Toma. E ora pentru antibioticul dumneavoastră și domnul doctor mi-a spus că aveți dureri, așa că v-a prescris și un calmant. E un somnifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai suferit o intervenție chirurgicală! La umăr frate, nu la stomac. Chiar mi-a spus doctorul că de acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu o zi în urmă. Ai cumva o pungă pentru probe? Am, domnule. Nu vă spusei că sunt în uniformă? spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse Pohoață scoțând dintr-un buzunar de la spate mai multe pungi de plastic cu fermoar, frumos împăturite. Ești fenomenal cu uniforma asta a ta! exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea să ne fie de trebuință. Agentul închise punga și se întoarse spre superiorul lui: Duc asta la laborator, nu-i așa? întrebă el. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exclamă laudativ Cristi. Ce mai ascunzi prin buzunarele tale? Nu ascund nimic, se apără Vasilică, deschizând punga și ajutându-l pe inspector să introducă șapca înăuntru. Am la mine tot ce ar putea să ne fie de trebuință. Agentul închise punga și se întoarse spre superiorul lui: Duc asta la laborator, nu-i așa? întrebă el. Care laborator? se arătă mirat Cristian. Voi nu aveți așa ceva. Ei, era așa... un fel de a spune. Deocamdată păstreaz-o, vedem noi ce facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe, dar nu avea așa ceva la el. Ar fi fost bine să aibă și un aparat de fotografiat ca lumea și nu numai un telefon mobil. Plecase la drum nepregătit, dar sincer vorbind, nu se așteptase să găsească mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma își luase cu el cuțitul de vânătoare pe care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost avariată, dar a rezistat, dacă ar fi rămasă cea veche, cu siguranță, s-ar fi prăbușit. Au fost recondiționate și reînnoite obiectele de cult, icoanele, praporii, picturile interioare și catapeteasma. Mulți credincioși au contribuit după dorința inimii și puterea pungii la reînnoirea bisericii, în condițiile de atunci, când nu se primea niciun fel de sprijin, nici moral, nici material din partea statului și partidului unică ateu. Dintre cei care au sprijinit material reconstrucția și repararea bisericii îl amintim aici pe tatăl
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat în viață. Menționează la costumul bărbătescă chimirul și punga cu ciucuri din piele care se strângea trăgând de ambele părți ale baierei. Că se purta brâu cu ciucuri ne spune Mărioara Foșlea, născută Ignătescu, care așa îl ține minte pe Iftimie Ignătescu - Chifan. Se purtau plete ca cei din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de exemplare primite, de la stânga la dreapta, de la cel mai mare la cel mai mic. Comisarul se apropie, dădu bună ziua și spuse, Dați-mi din toate. În timp ce vânzătorul i le punea într-o pungă de plastic, se uită la șirul de ziare, cu excepția ultimelor două, toate aveau fotografia pe prima pagină, sub titluri scrise cu litere enorme. Dimineața începea bine pentru chioșc, un client curios și cu posibilități, iar restul zilei, anticipăm deja, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cumpărate mai multe decât de obicei. Comisarul nu mai era acolo, alergase să prindă un taxi care apăruse la primul colț și acum, cu nervozitate, după ce dăduse adresa de la providențial, s.a. și ceruse scuze pentru scurtimea parcursului, scotea ziarele din pungă și le desfăcea. În afară de fotografia grupului, cu o săgeată semnalând-o pe soția medicului, era alături, într-un cerc, o imagine mărită a figurii ei. Iar titlurile erau, scrise cu negru și roșu, S-a Descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mică lanternă pusă la ieșirea din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur în căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci minute, în cele din urmă se hotărî să se ducă pe jos până la providențial, s.a., știm că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci minute, în cele din urmă se hotărî să se ducă pe jos până la providențial, s.a., știm că nu e departe de aici, dar pachetul cântărește greu, nu e mai puțin decât o pungă de plastic doldora de cuvinte, mai ușor era să ia lumea în spinare. Soarta a vrut totuși ca, luând-o pe o stradă îngustă cu intenția de a scurta drumul, să-i iasă în cale o modestă cafenea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
distribuție nu știe când se va publica din nou, poate săptămâna viitoare, se pare că le-a căzut pe cap o amendă din acelea grele, Și de ce, Din cauza articolului, acela din care s-au făcut acele copii, Ah, bine, Iată punga dumneavoastră, azi luați numai cinci, veți avea mai puțin de citit. Comisarul mulțumi și plecă în căutarea cafenelei. Nu-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucru, spre deosebire de alții, mie Dirk Stroeve nu mi se părea pur și simplu un motiv de batjocură. Colegii lui de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cheamă „vreau să știu”, nu asta mă interesează), aveam fustițe scurte și cloș, când ajungeam să ne întrecem în fața câtorva copii din bloc, ăia pe care noi îi socoteam de încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara blocului nostru - fără chiloți simțeam aerul rece, un altfel de aer îmi inunda burtica, sexul, toate mi se contractau într-un mod curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știu”, nu asta mă interesează), aveam fustițe scurte și cloș, când ajungeam să ne întrecem în fața câtorva copii din bloc, ăia pe care noi îi socoteam de încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara blocului nostru - fără chiloți simțeam aerul rece, un altfel de aer îmi inunda burtica, sexul, toate mi se contractau într-un mod curios și cald (așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cloș, când ajungeam să ne întrecem în fața câtorva copii din bloc, ăia pe care noi îi socoteam de încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara blocului nostru - fără chiloți simțeam aerul rece, un altfel de aer îmi inunda burtica, sexul, toate mi se contractau într-un mod curios și cald (așa pățeam mai târziu, când mă pregăteam să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș fi stropit cu ipsos, încremeneau așa, alb și gol, aș fi putut dansa pe trupurile lor, aș fi putut face tot ce vroiam. Își reveneau de-abia când mă sculam eu de acolo, după aia ne luam chiloții din punga de plastic, la întâmplare, trebuia să porți trei zile chiloții pe care-i scoteai, indiferent ai cui erau, ziceau fetele că așa suntem egale, aveau ele chestia asta, să fim egale, niște proaste, cum să fii egal cu altul?, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]