1,913 matches
-
viitor!... Evident, reacția am simțit-o curând după enunțarea acestui „paradox”, emis, e drept, pentru urechi avizate: un gazetar de la Adevărul, celebru și invitat și azi peste tot - care, printre altele, și-a Însușit iute ideea nazistă a distrugerii „artei putrede, nesemnificative”, propunându-ne să ardem cărțile de poezie ale celui mai mare poet român de după al doilea război, În fapt un patrimoniu spiritual al Românilor! -, m-a atacat, În ziarul pe care-l conducea, În termeni incalificabili și doar sila
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și cele mai ușoare rămân deasupra, deasupra de tot instalându-se boabele seci ori pleava. La fel și în societate: lopata socială tinde să arunce deasupra elementele ușoare care vor intra în concurență între ele pentru supremație. Ce e sec, putred, neserios, corupt etc. se instalează confortabil în zona elitară. Acest fenomen social poate fi contracarat prin pârghii sociale, cum ar fi meritocrația (ierarhia meritului în orice domeniu), legea compensației (fiecare individ să dea societății în schimb cel puțin atâta cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor venite dinspre noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or, poezia sa crea o veritabilă "tortură sufletească", aparținând unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația lui Grama e întemeiată, recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
postcomunistă, afirmă cercetătorii Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, postmodernismul se stinge. Mai mult, evenimentele din 11 septembrie este de părere Codreanu, marchează o breșă semnificativă în viața politică a lumii, când intelighenția mondială, savanții și politicienii realizează că e ceva putred în lumea aceasta și astfel nu va mai merge. Putem deduce că deja a început altă treaptă a istoriei", zice criticul, pe când toți teoreticienii menționați mai sus n-au știut cum s-o numească, "... însă acum noi suntem în măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contra-cost, strategiilor new age, adepți, în consecință, ai unei inverse teze, ca să nu-i spunem, cu un cuvânt și mai rău, pidosnice, conform căreia toată istoria românilor nu a fost decât o improvizație; miturile, eroii noștri fiind contrafaceri a unor putrede campanii naționaliste, care au culminat, comunism, prin "diversiunea ceaușistă" a unui naționalism mai rău și mai neproductiv încă (ceea ce nici nu-i departe de adevăr) decât legionarismul și patriotismul antonescian "mânjit" de un intolerabil "antisemitism" extras din oarba furie nazistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Someș ieșirea din Sălaj cu șoseaua meri de roade mărunte, Dej snopul de busuioc proaspăt, ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Someș ieșirea din Sălaj cu șoseaua meri de roade mărunte, Dej snopul de busuioc proaspăt, ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mărunte, Dej snopul de busuioc proaspăt, ne întoarcem de la Sfînta Marie de la Nicula, ca viermele în măr în atîta roadă, Sadoveanu zicea de Măr-Putred, poiană în vechimea lui, cu mărul putred, putred la noi într-adevăr! B.P. Hasdeu P.A. Călescu, putred cu rodnicie Coldău, luptă cu nălucirile spoite în năluca viteză, ca să te uiți la roți năluca locurilor, ca să te uiți la ochi! calupuri de alb halele de producție, roșii ochiurile în gardul de cărămidă, iarbă tunsă, galben lămîi pe corpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o semipoziție cocostîrc yoga, personalul la linia întîi, nici rușine și nici frică de Dumnezeu! sînge și carne, bătrînul vagabond ce era înainte de betoane? tăind lămîia felii peste peștele șprot afumat, cu efect mare, agitația alienatei, încă un halat vișină putredă, tremur din picioare, un parkinson lîngă ușă, mustăciosul în ochii triști, de la teniși privirea fixă, ce vagon avem? locul 3! vagonul 3, locul 3? dă-o la mine în brațe, trezește, mamaie! da' nu mergi la București, rămîi la tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
foarte indiferente în sine, depoul denivelat pe înclinația locomotivei dinainte, truismul lumea se scrie pe sine, bătrînă de 70 de ani și te piepteni de față cu toți! km 227+9 "oprește la lumina roșie!" MS 10 DTU Dacie vișină putredă, fotbal în marcaje cu rumeguș, de la nori în sus au uns cu brumă, halta Borzia bîrne, bisericuță în lemn, în limbajul gata vorbit muntele ruginiul frunzelor arde solul Hercule jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, "Crina Tex SRL Bar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fiind deplâns de toți. Secretarul său, Pr. Bonaventura da Campofranco, a înștiințat imediat Sf. Congregație printr-o scrisoare din 14 noiembrie spunând: (...) cum Pr. M.ș Guglielmo Vizani, Superiorul nostru și Vicarul Patriarhal pe 17 octombrie a murit de febră putredă și malignă, care l-a chinuit timp de 11 zile. Cu aproape un an mai înainte, Pr. Vizani ceruse permisiunea să se reîntoarcă în Italia întrucât se apropia de sfârșitul trieniului mandatului său. Adunarea Sf. Congregații din 7 iulie i-
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
spune Guță. Cine știe ce de-a morți o fi luat Scaraoțchi de prin locul ăla blestemat... Merg atenți și cu puțin spor. Îi dor picioarele și ar fi vrut acasă. Pietrele sînt alunecoase. Ajung la strungă. O punte, cu două balustrade putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale. Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai avea vad. Cam năuc de la atîtea noutăți, întreb într-o doară: Vă cheamă Letiția? Da. Ne-am mai întîlnit o dată, deși n-aș fi dorit. Nici eu. Merg copleșit la doctor, gata să suport golirea carcasei de conținutul ei putred. Doctorul se uită atent la materiale și vesel îmi spune: N-ai nimic. Totul este în regulă. Și borhăile? Ce-s alea? De pe la noi, din partea Dorohoiului. Adică măruntaiele. Ce-i cu ele? Nu trebuie scoase? Cine ți-a spus bazaconiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știința află. Dar cine să Împiedice dihotomizarea tehnologică În bine și rău a descoperirilor din clonare și genomul uman, de pildă? Cercetătorul nevoit să gândească prea mult la pâinea lui de mâine, tehnologul care Îndeplinește o comandă, ori ocultul și putredul politician? „Milenium“, 30 septembrie 2000, ora 15,16 59. O fițuică Omul nu e singurul animal - chiar este unul, anume Homo sapiens sapiens - constructor: la fel e și castorul sau mult mai primitivul coral. Dar e singurul care se crede
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi ce trece unul bogat, ditamai cîinii cât vițelul, cărora le pleznește pielea de grași, scoși la plimbare; doar nu și-or pierde pofta de mâncare... Există pentru asta și vectorul, același om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tuspatru surioare Țară nouă reînvie, Jumătatea vechii Dacii, într-o mică Românie... A fost pasul cel dintâi, căci a fost venit apoi Sfântul, dreptul, așteptatul, al românilor război Zdruncinate fără milă, din adânc de temelii, Cad ca hidra din poveste putredele mpărății Și cei zece frați cu lacrimi fericite de emoții Sub al Țării-Mume sceptru, s-adună iar cu toții Sunt din nou uniți în vatra și-n străbunele hotare, Vechea DACIE renaște, într-o ROMÂNIE MARE... Din nefericire însă, visul abia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
mai departe. Sau fetele, ieșeau în curtea gazdei la capul gardului și alegeau unul din pari. Numărau spre stânga sau spre dreapta zece pari și așa cum era acesta, așa va fi mirele, scurt sau înalt, drept sau cocârjat, țapăn sau putred, urât sau frumos etc. La miez de noapte pe rând, fetele luau o scovergă, ieșeau în ogradă, se urca pe grămada de bălegar și începea să mănânce din scovergă. Primul lătrat de câine pe care-l auzea, după ce apuca să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
instrumente de desfacere și distrugere 49. Relatarea contrazice ceea ce se scria în Revista Moldovei, anume că oricine ar fi voit s-o dreagă era nevoit să deie jos pereții cari, fiind toți de bârne (afară de cei din spate) aveau lemnele putrede înlăuntru și se dărâmau de la sine50. Din raportul lui Mărăcine reținem faptul că ușile și ferestrele, precum și lemnăria acoperământului, ridicate de la clădirea dărâmată se găsesc depozitate în magazia de cereale 51, deci proprietarii, după întocmirea actului de donație, au respectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt încă în bună stare și se pune la locul lor. Casa fiind veche și neîngrijită, oricine ar fi voit s-o dreagă era nevoit să deie jos pereții cari, fiind toți de bârne (afară de cei din spate) aveau lemnele putrede înlăuntru și se dărâmau de la sine (s.n.). O reparație radicală deci se impunea; s-a propus în continuare ca materialul ales dintre dărâmături să fie protejat. Iată că autoritățile botoșănene greșesc grav a doua oară în legătură cu Eminescu. O mai făcuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sate de pe Valea Moldovei. Au dorit-o și pețit-o mai mulți pretendenți, până târziu, pe la mijlocul vieții. Erau am aflat de la mama oameni avuți, chiaburi și văduvoi. Dintre ei, cel mai insistent fusese Grigore Popescu, crâșmarul din sat, un om putred de bogat. Dar i-a refuzat cu tact și cu vorbă bună; la început le-a zis că vrea să-și vadă fetele ajunse toate cu un rost, la casa lor; apoi a invocat un singur motiv: "pe Vasile, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru", îmbrăcat într-un costum de tergal, de culoarea vișinei putrede, cu o cămașă albă ca spuma laptelui și o cravată cu nodul mic, cu niște dungulițe subțiri, aurii, pe un fond alb. În fața biroului, pe scaunul din stânga se afla rectorul meu, Vasile Ploeșteanu. În partea dinspre geamul încăperii era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
scuturau frunzele arămii, așternându-se pe cărări, foșnind ca un cântec trist... abia auzit. Și în Grădina publică din Copoul Iașului, venise toamna ca un prăpăd... Aleile erau așternute cu frunze veștede aduse de vânt, cu niște nuanțe, de la galben putred... la roșu ruginiu, culori care ți umplu sufletul de tristeți. După mai multe zile friguroase și umede, o geană palidă de soare se ivi printr-o spărtură de nori, și încet-încet începu să se lumineze. Soarele se suise la vreo
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
interioară extraordinară. E ca și cum eul meu ar trece prin multiple rituri de purificare și ar găsi, în sfârșit, în ungherele lui cele mai profunde, acea dimensiune intimă în care să se răscumpere. Fugă Am părăsit Roma pentru că, în orașul acela putred, nu mai puteam continua să trăiesc. Îmi trecuse prin minte, insistent, până și ideea sinuciderii: poate numai din lașitate n-am pus-o în practică și de aceea m-am hotărât să plec. Nimeni nu va putea înțelege vreodată efortul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic al unui nămol fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă-nec, am început să urlu și-am încercat să mă agăț de orice ca să mă salvez. M-am trezit invocând inutil ajutor. Într-o stare de semi-conștiență, mi s-a părut că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
salvasem de la înec. Mi se arătase probabil cum voi pieri. Cel mai rău îmi părea de câinele meu. Dar când m-am uitat în jur, Imperator se juca mai departe fugărind păsările ce căutau resturi de pești morți printre algele putrede. Voluptas Aia mi-a citit, din manuscrisul Metamorfozelor, versurile în care Zeus, îmbătat de nectar și satisfăcut de amor, își manifestă plăcerea dinaintea soției sale, Hera, astfel: Maior vestra profecto est/Quam quae contingit maribus - dixisse - voluptas („Cu siguranță - spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]