1,696 matches
-
Erau așa de slabe aceste iubite ale mele, că unele se refuzau - și nu chiar din pudoare sau din cochetărie, ci dându-și seama de paupera lor fiziologie - atingerilor noastre lu mești, uimite, pe bună dreptate, că cineva ar putea râvni la un trup ca al lor, cu atât de anemice posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai lui, s-a Îngrijit totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica R. preferă, ba chiar insistă, să-ți fie nevastă, În loc ca să rămână mai departe iubita adorată de paisprezece ani până acum? Asta mi-o spunea prietenul desenator, cu nevastă și copii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și toate rătăcirile mele extraconjugale Îmi vor fi iertate odată și odată și numai Într-o oarecare măsură, din considerentul, rar la categoria mea de infractori, că nu am râvnit și nici Încercat virtutea femeilor cu bărbat, fie el soț sau amant. și nu pentru cine știe ce Înalte motive, ci fiindcă mi-a repugnat fizicește orice promis cui tate sexuală, pe care, dacă e vorba s-o guști În toată imensa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dualitate, particularitate și excepționalitate?... Nu, dragul meu, le-am dat naibii pe toate! Îmi spunea Cora. Altminteri, de la un timp, urechiușele blestematei de personalități a unuia sau altuia dintre parteneri arogându-și unul altuia o mizerabilă de precădere, până a râvni să rămână, fie care, victorios și singur, pe poziția respectivă. Încep, de-acum Încolo, stingherelile obligatorii și explicațiile mărunte, pe care nu le cunoșteați mai Înainte. Începi să fii pru dent la vorbă, fiindcă ți se relevă, ca niciodată Înainte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
glorioși de atunci - sunt În viață și azi -, dar și multor scriitori (d. Topîrceanu scria pe socoteala simbolismului balade comice, azi tragice), intuiția aceasta a avut-o Constantin Beldie, secretarul de redacție al Noii Reviste Române, omul care n-a râvnit niciodată la vreo glorie de critică literară.“ Prietenia legată de Beldie cu Ion Minulescu s-a materializat și În activitatea la efemera publicație Insula, printre ai cărei colaboratori se numărau Claudia Millian, Eugen ștefănescu Est, G. Bacovia, Eugen Speranția, D.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în nișă se găsea acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
OTRAS YERBAS Pompieri voluntari, muncitori și alte chestiuni Din cîte știu, În Chile nu există brigăzi de pompieri nonvoluntare, și, cu toate astea, a fi pompier este o slujbă foarte bună, fiindcă să fii căpitanul unei brigăzi este o onoare rîvnită de majoritatea bărbaților aflați În putere din orașele și districtele unde operează acestea. Și să nu vă imaginați că e o slujbă doar pe hîrtie: În sudul țării, cel puțin, au loc incendii cu o frecvență surprinzătoare. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
aș ști să explic de ce am refuzat să vin la spectacol în astă-seară, dar în orice caz mă recunosc perfect în treaba aceasta. Cred că am făcut-o din timiditate amestecată cu mândrie... Din refuzul meu de a prețui lucruri râvnite de alții... Nu am nici un fel de regrete, ba dimpotrivă, m aș simți chiar foarte mulțumit dacă aș fi sigur că refuzul meu nu te-a supărat. Aș fi chiar fericit dacă aș fi sigur de contrariul... 14 iulie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de un autor căruia nu i-am reținut numele: "Dacă la 14 ani nu crezi în civilizații extraterestre, nu vei mai crede niciodată apoi" (scris după ce am văzut la Marché aux Puces toată literatura SF a anilor '80, la care râvneam atât de mult în vremurile acelea, vândută la prețuri de nimic). Moartea simbolică a literaturii SF semnifică oare și moartea unei anume forme de optimism tehnologic, puțin naiv, a Speranței omenirii că ceva bun se va întâmpla în viitor? Profesorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut științific râvnind la o femeie. Lumea nu-i credea și zicea că astea-s romane, adică neadevăruri, vorbe, povești de adormit, dacă nu copiii, atunci amanții. Lumea credea în doctori, nu în cărțile scriitorilor. Acum doctorii văd că moartea poate veni așa cum
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii, dorește fericirea tuturor făpturilor conștiente și sensibile și nu râvnește la cotropire, ci la liniștea, progresul și libertatea omenirii.“ (Scînteia, 11 octombrie 1957) Există și o femeie fericită în RPR: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...în fața noastră se deschide un câmp larg de activitate. Grija partidului creează cele mai bune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cale confesională, de unde fuseseră excluși. Mihai însă, nu va mai avea răgazul pentru înfăptuirea acestei politici. Împoptriva domnului muntean se ridica un formidabil val de ostilitate: Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, iar Movileștii, conducătorii grupării polonofile a boierimii moldovene, râvneau nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau și pe cel dela București, pentru fratele lui Ieremia, Simion. Împăratul Rudolf al II-lea nu dorea domnia lui Mihai în Transilvania, iar generalul său Basta, era unul din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s-a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva invidioșilor și a celor care râvnesc la înalta sa calitate de lider, și începe să culeagă roadele strădaniilor sale. Declarându-se adept convins al principiului că în economia de piață nimic nu este pe gratis, înțelege că angajarea personalului auxiliar, a suplinitorilor, repartizarea orelor suplimentare, închirierea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
școala intră în reparații capitale, planificate pe durata mai multor ani, conco mitent încep și lucrările de construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să se reculeagă fiecare înainte de emisiune. În plus, îl voi ruga pe Moșul săi dea lui Mihai Gâdea un gel de păr și un strugurel de buze, iar lui Stan, postul de ministru de Externe, la care domnul cu laptop râvnește de multă vreme, considerându se singurul demn de el. Pentru Mircea Badea, mă voi oferi eu însumi ca sac de box, să se simtă și el o datăn an bărbat; șii voi cumpăra Bruce Lee, Opere complete. La emisiunea domnului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de judecată, În rest, Tezeu e zorit să uite, ceea ce poeții n-au prea fost dispuși să accepte. El trăiește spectaculos și superficial. Face parte dintre cei pe care nu-i interesează un răspuns; tot ce vor e să Învingă, rîvnind gloria și puterea... Față de Ariadna, Tezeu se comportă ca un escroc. În realitate, nu-i place să spună: rămîn... (...Eu nu sînt om al memoriei, ci al clipei care urmează. Labirintul nu mă mai interesează după ce l-am părăsit. La
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele ațipit de căldura dimineții. Tot ce-aș putea Îmbrățișa, ca adevăr, Îi aparține. Sirenele cîntă ca zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voi crede că este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi strîns În brațe. Iată-mă plecînd În căutarea lui Dionysos. E zeul cel mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi strîns În brațe. Iată-mă plecînd În căutarea lui Dionysos. E zeul cel mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt mai sinceri, dar și mai expuși decît ai statuilor antice... Cercul clasic se sparge și Marsyas aleargă acum pe elipsa barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de triumf. Odată cu acest strigăt Însă, el Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își proclamă atotputernicia, elipsa se transformă simbolic În cerc, deoarece Între barocul retoric al Contrareformei și canonul clasic nu e, ca atitudine, nici o diferență. Barocul a sfărîmat o Închisoare pentru a-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În timp ce verbele clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum am putea renunța la unul din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a fost atît de explicit. Arta, ne sugerează Pygmalion, a pornit din punctul unde a apărut insatisfacția față de zei. În formele ei cele mai pline de umilință se ascundea o revoltă. De fapt, e supremul ei orgoliu, acela de a rîvni puteri demiurgice, recunoscînd eșecul ideii de Dumnezeu și recreînd lumea ca să-i corecteze erorile sau să le evite. Căci gestul lui Pygmalion nu lasă loc la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa, ideală, În care să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu trebuie să mă tem de dragoste. Și dacă aș crede În gesturi, m-aș trînti În iarba și pe nisipul acestei veri să mă umplu de amintirile ei, să-mi satur setea de dragoste și de consecvență. Tot ce rîvnesc se află În ceea ce Ariadna murmură din nou: Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]