1,709 matches
-
Edmond de Goncourt, Proust, Marthe Bibesco ne dezvăluie o prezență cu adevărat fascinantă. Nu mai puțin importante sunt rândurile lui Mateiu I. Caragiale despre familia contelui, chiar dacă trădează o lesne de Înțeles invidie pentru bogăția și luxul la care va râvni o viață Întreagă. Iată-l, de pildă, pe Marcel Proust: „Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu ar fi deci neapărat o pricină de admirație, dar nu este nici un motiv de a avea ceva Împotriva lui, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni. Cred că o să primesc undă verde pentru primul meu serial dramatic. Am dat peste o producătoare extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și iată-l pe Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă de la locuitori până și cele mai mărunte economii, prin amenințare sau tortură. La sfârșitul anului, a venit iarăși la suveran: — M-am înșelat. Am obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viitorul fiului meu. Toți circazienii vor fi măcelăriți, sultanul Selim îi va lua prin surprindere, va pune mâna pe pământurile lor, va clădi o împărăție atât de puternică și de întinsă, că fiul meu n-o va mai putea niciodată râvni. Dacă ceva poate fi încercat, atunci trebuie s-o fac, fie și cu prețul vieții. Ne putem duce la Galata, să urcăm pe prima corabie spre Alexandria. La urma urmei, cele două împărății nu sunt încă în război, se presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după alta, fără să te lupți niciodată, fără să regreți niciodată, fără să întorci niciodată capul? — Între Andaluzia pe care am părăsit-o și Raiul care îmi este făgăduit, viața nu e decât o traversare. Nu mă duc nicăieri, nu râvnesc nimic, nu mă agăț de nimic, mă încred în pasiunea mea de a trăi, în instinctul meu de fericire, cât și în Providență. Oare nu asta ne-a unit? Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își dădu seama că prietenul lui încerca să-și lase barbă. —Ce ai luat? A, asta ar însemna să spun, nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am dus de cinci ori. La ultimele patru drumuri am luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am dus de cinci ori. La ultimele patru drumuri am luat și roaba. La vederea zâmbetului larg al lui Ahmed, Salam luă o decizie. Nu va dezvălui faptul că și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să ne minunăm, să râvnim la o cât de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin ploaie, pe jos prin ploaie, cu ce drept? Ce drepturi au călătorii prin ploaie, de ce să călătorească ei prin ploaie și noi să așteptăm aici, să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nouă dinastie, n-a mai putut înălța Portugalia la rangul de mare putere. Epoca de aur a Peninsulei Iberice se încheiase. Hegemonia Europei și stăpânirea imenselor teritorii de dincolo de mare - teritorii descoperite în buna parte de Portughezi și Spanioli - erau râvnite de alte puteri. Departe de a mai avea un cuvânt de spus în această luptă, Portugalia, că și Spania, își pierdea pe nesimțite neatârnarea în politica externă. Dictatura Marchizului de Pombal (1750-1777) a fost începutul sfârșitului. Pombal a încercat să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al tineretului. A ales drumul care era mai greu și mai spinos, dar care folosea unui număr mai mare; în loc de preot în satul lui natal, profesor la Coimbra. Îl mângâia un singur lucru, renunțând la cariera ecleziastică, pe care o râvnise în copilărie: că nu va renunța la muncile și ascezele ei. Pornea pe un drum greu, păstrând și greutățile pe care le-ar fi întîmpinat dacă ar fi apucat pe alt drum, mai ușor. Se hotărâse să se facă profesor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Era probabil vorba de o solicitare de mediere a tatei În vreun conflict local sau de vreo subvenționare, de permisiunea de a strânge recolta de pe o parte a moșiei sau de a tăia un pâlc de copaci pe care-i râvneau de mult. Dacă, după cum se Întâmpla de obicei, solicitarea era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am înțeles că mă însorisem cu Ania, de fapt, din dorul mamei mele de satul ei, de locurile unde învățase, unde fusese mulți ani fericită, de unde fugise ca un prigonit fără altă vină decât că se născuse într-un pământ râvnit de alții. Abia Ester, mult mai târziu, m-a făcut să pricep ce cumplită-i dezrădăcinarea, prigoana, doar pentru că un altul îți urăște numele, sângele, neamul, casa, tot ce te leagă de acest Pământ, al cărui rod ești, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-a apărat acel monolog, pentru că niciodată nu am râvnit mai mulți bani decât aveam, decât mi se dădeau, decât câștigam. Așa am acceptat să trăiesc din lefuri de mizerie, într-o sărăcie de mine aleasă. Acel monolog m-a ferit de umilința lipsei de bani. I-am povestit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un fel, și o temă literară. Pe măsura mea: superficial, fără complicații metafizice, fără angoase, doar cu un surâs înțelegător. S-ar putea ca astfel de notații să se adune într-o carte. Poate cartea pe care am tot râvnit s-o scriu și căreia tot i-am dat târcoale. Poate tot nespusul meu - în măsura în care am un nespus - să se adune într-o astfel de carte. Nu știu ce fi-va. Cum va fi. Cert este că percep - și trăiesc - scrisul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mirau că-i ascultam, după ce își biruiau temerile. Mulți dintre ei nici nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
etimologic al cuvîntului, care cuprinde referința la iubire de) și care constituia un fel de salvare din societatea înconjurătoare. După 1990, scena societății a fost invadată de politic, eliberat de acum prin democrație. Acesta a declanșat toate pasiunile celor care rîvneau sau considerau firesc, pe față sau tacit, să ocupe un loc important pe această scenă, precum și pe ale celor care nu se mai recunoșteau de nici un fel în toată această viață agitată a societății românești, de acum liberă. După ieșirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lume. Eul - acest înveliș veșnic ulcerat. Sunt un rătăcit! Dar tu, cititorule, pe cine cauți? Intelectualii au în genă viciul teoretizării. Întrebările țin lumea în priză de mii de ani. Artiștii nu au somn, pentru că eternitatea, pe care ei o râvnesc, este scoasă zilnic la licitație. Noi, maturii, îi vedem pe copii inteligenți. Iar ei ne consideră stupizi. Fiecare semen citește în mine o altă biografie. Nici eul nu este unitar. O parte din el o ia înainte, alta rămâne gură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în anecdote. Geniile își racordează moartea la ordinea cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
păunii. Gloria este precedată și urmată de imense neplăceri. Geniile - acești minoritari sublimi și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a lui Brâncuși. Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului. Oamenii de geniu nu pot intra în uitare. Pentru că au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este mai ușor să scrii un roman postmodernist, decât să - l citești. În artă, nu se poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și mucavaua are responsabilități artistice. Marii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul ei. Pe unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei. Mă tem de oamenii care nu știu să zâmbească. Și de cei care se hlizesc mereu. Râvnești bogăția, când ești sănătos și sănătatea , când ești bolnav. Când ouă o mărgică, impostorii cotcodăcesc cât pentru o capodoperă. Cum să ai procese, dacă nu ai conștiință ? Răutatea nu are puncte cardinale, nu face deosebire de cetățenie, sex, religie. Înțelepții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
loc într-o groapă comună. Citind necroloage, te crucești când auzi câte fapte excepționale a făcut un om într-o singură viață. La plecarea fiecărui om, clopotul anunță că linia este liberă. Sicriul este poate singura proprietate la care nu râvnesc cei din jur. Suntem oripilați de gândul morții. Și de frica de anonimat. În definitiv, moartea nu este decât un episod. Doar că e ultimul. Moartea este strâmtoarea cu ieșire spre infinit. După operație începuseră să-i apară irizări de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]