5,384 matches
-
un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și Lina, deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a bucătărie, se ru<"" JPJ, și doctorul. - Doctorul miroase a cadavru . . . Nu! - Se răcește! se vaită Lina, căutând echilibrul tăvei. - Dă-mi-1. 11 duc eu! și la acest munte de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rășinii pe limbă. Ca în fiecare an, vântul a bătut constant dinspre sud-vest, purtându-și încărcătura de aer cleios peste câmpie, pentru a o izbi apoi de primul versant. Timp de zile întregi, săptămâni, aerul s-a înălțat ca fumul, răcindu-se pe măsură ce se ridica, împletindu-se în coloane uriașe de condens deasupra piscurilor. Iar acum, aceste grădini suspendate de nori s-au copt destul încât să nu se mai poată susține. Așadar, plouă. O cantitate inimaginabilă de apă cade, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană. Încetul cu încetul, cu toții ajunseră la aceeași concluzie cu bucătarul: băiatul era o pacoste. Și totuși, era singurul fiu al familiei. Tot ce făcea sau spunea, trebuia să fie considerat perfect. Tatăl lui se închidea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coadă la cap. Ultima răsuflare îi părăsește trupul cu un oftat adânc a dezamăgire. — Tată? rostește Pran Nath pe un ton plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace în praf, simțindu-și hainele duhnind a ceapă. Mulțimea se adună în jurul lui, fascinată de evenimentele fără precedent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu fiul meu. Apoi, ritualul Shih-san continuă. Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar putea foarte ușor să răcească, dar nimănui nu pare să-i pese. După ce Tung Chih strănută de două ori, îi spun lui An-te-hai să aducă un cort ca să-l ferească de briză. Însă Nuharoo respinge ideea. Ea zice că acesta i-ar îndepărta norocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția mea și încerc să par sigură pe mine. Am răcit aseară și acum mă doare capul. Am băut pahar după pahar de apă în încercarea a a mă calma. Tung Chih se oprește și se întinde spre tavă. Mă simt de parcă eu aș fi pe masă, și nu obiectele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acord să vă ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu mătasea în jurul gâtului și pe Su Shun împingând scăunelul cu piciorul. Înainte ca trupul meu să se răcească, mi-ar turna pe gât argint lichid, ca să mă modeleze în postura pe care o dorește. — Doamnă, faceți ceva până nu e prea târziu! An-te-hai se aruncă la pământ și nu vrea să se mai ridice. N-am visat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca unul, Piceredăfier. Chiar așa scria pe certificatul lui de naștere: Piceredăfier Costel. N-a fost nevoie să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau acoperișul scânteiau mai tare în acea noapte ploioasă, radiind în întuneric. Reflectată în lac, marea de lumini a clădirii cu multe etaje părea să tremure de frig. — Stăpâne, stăpâne! Să nu răciți! spuse îngrijorat Fujita Dengo, în timp ce-și apropia calul de al lui Mitsuhide, pentru a-i pune pe umeri o pelerină de paie. În dimineața aceea, malul lacului Biwa era, din nou, pierdut în ceață, poate din pricină că cerul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oricât de puternic ar fi. În sfatul lui se simțea un sfat ascuns printre cuvinte. — Chiar așa? zâmbi Mitsuhide, răspunzând la recomandările lui Manase ca și cum ar fi discutat despre sănătatea altcuiva. În ultima vreme, am cam avut senzația că sunt răcit, dar am o constituție rezistentă și nu m-am considerat bolnav cu adevărat. — Ei, eu n-aș fi chiar atât de sigur. Totul e foarte bine când un om bolnav e conștient de asta și ia măsurile de prevedere adecvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sală, după care tuși în palmă. Când ridicară privirile, cei patru văzură că acum era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe Ulița Strâmbă. Ne oprim în capătul uliței, iar bătrânul, după o scurtă meditație, mă face atent: Dughenile de colo au fost ale Sinticlichiei Bilăiasa și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avea cineva a răspunde să vie de față să-și aducă și zapisăle”. Nădăjduiesc, părinte, că n-o să te superi dacă am să vorbesc din nou despre o față bisericească. Și încă una din vârful piramidei. Dacă merită să-ți răcești gura, fă-o! Un fost mitropolit a primit danie o dugheană de la „Anastasia fata lui Simion”, care scrie și mărturisește, după cum spune Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voievod, la 12 iulie 1713 (7221), „precum au dat danie o dugheană a ei pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jongleriile popești și au vorbit și ei în cunoștință de cauză, fără să facă apel la floricelele de stil ale protopopului. Așa că la vot, popa s-a trezit cu un dezastru și probabil a conștientizat pe loc faptul că-și răcise gura de pomană, că stricase cum se spune orzul pe gâște, servindu-ne acea predică demnă de un sfânt de pe vremuri. Și ne-a demonstrat imediat, cam ce fel de sfânt este el. A pornit un val de anateme și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
voie și nesiliți de nimeni, în capcana comentariilor fără consecințe, și intrăm parcă fără să vrem în într-o complicitate nerecunoscută, neasumată, dar zgomotoasă. Și apoi ține-te frate, cât mai dăm din gură, fără să observăm că ne-o răcim absolut de pomană. Scriem cu limba-ntre dinți, comentarii pe calculator, dăm din gură la televizor, la radio, în piață sau la Alimentara, la nelipitul telefon celular, și brusc, ne găsim neștiute valențe de analiști politici și „analizăm” fiecare la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pricepi la treabă... Și eu, care credeam... Apoi, părinte, ai în față un om care s-a născut și a crescut sub poală de codru... Se vede. Și acum, dacă ai venit, hai să ne așezăm la masă, că se răcește mămăliguța... Când ne-am ostoit foamea, călugărul a ridicat oala ce se afla pe colțul mesei. A turnat în ulcele și m-a îndemnat: Ia vezi dacă îți place asemenea băutură. Ridicând ulcica, priveam întrebător la bătrân. Răspunsul a venit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Așa însă lucrurile erau limpezi, mai ales că glasul „doamnei” mi s-a părut cunoscut. Aducea prea mult cu... În vreme ce mă frământa acest gând, portița grădinii s-a deschis și am auzit glasul bătrânului: Iată-te! Hai, intră, că se răcesc bucatele. Am privit cu mare atenție la bătrân, doar-doar oi reuși să citesc ceva pe chipul lui. Dar numai un zâmbet luminos îmi aținea calea și atât... „Înseamnă că a avut musafiri care l-au binedispus” - gândeam eu în timp ce bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dispută între - dacă le memorasem corect numele, deși se poate să nu se fi întâmplat așa fiindcă toți bărbații de-acolo păreau să se contopească într-unul singur - Vincent și Clarence, cel cu mângâiatul părului. Nu plângeam, a protestat Clarence. Răcisem! —Ba plângeai, a insistat Vincent, care părea pus pe harță. M-am gândit că eu n-o să mă cert cu nimeni. O să stau doar atât cât trebuie după care o să plec. Simplu! N-o să mă împrietenesc cu nimeni. îCu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar, în fiecare săptămână, după încă șase zile, mi-era imposibil să rezist atunci când Luke mă întreba „Ce vrei să facem astă-seară, păpușo?“ — Așa, acum e rândul tău, am zis revenind la realitate. Voiam neapărat să schimb subiectul. Tocmai ai răcit zdravăn, nu, stai puțin, ai făcut o intoxicație alimentară, pentru că ai mâncat niște înghețată expirată și ai vomat o săptămână întreagă. —înghețata nu expiră, m-a întrerupt Brigit. —Nu expiră? Sunt sigură că expiră. Bine, nu că asta s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bine să nu știi, mi-a explicat ea. Trebuia să recunosc că procedase corect. La momentul ăla, n-aș fi putut să rezist. Dar acum nu mai era o problemă. 69tc "69" Toamna a venit pe furiș, vremea s-a răcit și aerul înghețat a început să miroase a iarnă. Ceva s-a schimbat. Mi-am dat seama că nu mai eram furioasă pe Luke și pe Brigit. Nu puteam să spun când exact se întâmplase transformarea. Iubirea de frate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai avut o prietenă atât de apropiată. Nici înainte și nici după. Tish-Tish a fost unică. Tish-Tish? Nu mai auzisem pe nimeni care să se refere la mama folosind acea poreclă îngrozitoare. Ce trist era că o prietenie se putea răci atât de mult ca a lor. M-am gândit la Beatrice. În ultima perioadă fusesem așa de ocupată cu serviciul și cu noua mea relație, încât conversațiile noastre fuseseră reduse la câte două minute de „verificare“. Oare viețile noastre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
camerei rezervate, va urca, își va face dușul și va muri, pentru câteva ore, într-un somn adânc, preistoric. A doua zi, marți, va pieri ca prima, neștiută. Film, excursie, somn, cine ar ști să spună. Miercuri, vremea se va răci. Cerul coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă. Duminica la munte are ceva ascuns, batjocoritor parcă, se smiorcăie, alintată. Orele se târăsc, într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă chinuia, dar era prea devreme ca să o sun (nu se întorcea de la serviciu decât la șase) și, închipuindu-mă ridicând receptorul și formând numărul ei, mi-am dat seama că poate era mai bine așa. Relațiile dintre noi se răciseră atât de tare, încât aveam probabil șanse mari să-mi închidă iar telefonul în nas, iar perspectiva unei alte bruftuluieli din partea fiică-mii mă îngrozea. În loc de telefon, am decis să-i scriu o scrisoare. Era o abordare mai sigură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]