2,217 matches
-
în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări și n-am să o pot uita vreodată. Aveam o foame de amestecuri carnale sub ascultările seducătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de noapte udă leoarcă, dar n-a părut extrem de interesată de ele. Mi-am așezat fața în flăcări pe perna răcoroasă și am știut că acum aveam să pot dormi. A doua zi dimineață m-am trezit foarte devreme. Am întrecut-o chiar și pe Kate. De fapt, printr-o foarte reușită inversare de roluri, eu am trezit-o pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la distribuirea de materiale obscene, facînd astfel un adevărat salt pe scara infracțiunilor. Bobby Își va da În gît coechipierii și pe indivizii care făcuseră pozele și iată cum se rezolvă cazul cel important, necesar pentru transfer. Era o zi răcoroasă și se simțea o adiere de vînt. Jack o luă pe Olympic Boulevard, direct spre vest. Își ținea radioul deschis. Știrile Îl aveau ca protagonist pe Ellis Loew: reduceri de buget la biroul procurorului districtual. Ellis bătea apa În piuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spuse: — Nu. Bud se pregăti să-i spună ceva În șoaptă lui Ed. Exley se aplecă spre cei doi: Vreunul dintre voi a fost amenințat cu șantajul? Încă o dată de două ori „nu“. Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit de puterea de a-l liniști ori a-i abate gândurile, încât se întoarce în încăperile ușor adumbrite, numai ușor mai răcoroase decât aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-un fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scuturate de adierea care se simțea de câteva zile. Un aer cald plutea în jur. Nu și-a dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mamei Senciuca", așa cum îi spuneam mulți dintre noi. Ce bucate gustoase încropea! După ce mâncam o luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii evrei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de bărbat pe care natura i-l oferă unei fetițe, și-n cazul În care modelul e stricat sau desfigurat, atunci ce se-ntâmplă? În timp ce intru pe ușa principală a clădirii Edwin Morgan Forster, sunt recunoscătoare pentru spațiile mari și răcoroase, pline de rezonanță, pentru clic-clac-ul pantofilor pe pardoseala de marmură, pentru felul În care liftul mă primește În interiorul lui tapisat cu oglinzi fără să protesteze. Prefer să nu mă uit la femeia din oglindă: nu vreau să mă vadă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plăcere și relaxare, vacanța de vară e partea cea mai groaznică a anului pentru o mamă cu serviciu. Vremea caldă și zilele fără griji acționează ca niște reproșuri nesfârșite. Ieșiri la care ai vrea să participi și tu, piscine gonflabile răcoroase În care ai vrea să intri cu picioarele goale, conuri cu Înghețată ale căror șiroaie de vanilie ți-ai dori să le lingi. Paula lasă să-i scape un oftat lung și complicat. Spune că nu s-a simțit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să te aducă. Patruzeci și cinci de minute mai târziu, când am ajuns la Secția 17 de pe East Fifty-first, am găsit-o pe Julie arătând de-a dreptul șic în sala de așteptare sordidă. Era îmbrăcată ca pentru o zi răcoroasă de octombrie, în pantaloni albi de cașmir, o jachetă-sport din blană de vulpe și avea niște ochelari de soare imenși. Arăta ridicol de pretențios pentru o tânără de douăzeci și ceva de ani, dar, de fapt, toate prințesele din Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă, cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea lui Patrick. Totuși, zic eu, să nu vă plângeți când stați pe bancheta din spate a unui Mercedes în drum spre o escapadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
casca de protecție cu vizieră a pilotului se profila pe fundalul prelatei foșnitoare. Ultimele vile creșteau deasupra mea În vreme ce terminam de urcat treptele către platforma de observație. M-am așezat pe zidul crenelat să-mi trag sufletul, inspirînd adînc aerul răcoros. Relieful frămîntat al Estrellei de Mar se Întindea la picioarele mele. La șaisprezece kilometri către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
grijă! Așteaptă-mă! Tu nu știi să înoți! De-abia după ce mă arunc în apă și încep să înot îmi dau sea ma că am intrat chiar în mare. Uit că visez și simt cu mirare, în timp ce înot în argintul răcoros al apei, că prezentul se răsu cește ca un titirez și se așază într-un lăcaș nou, singurul pe care îl recunosc ca având un sens. Iar viitorul îmi pare o lumină uriașă în care simt că mă pot dezintegra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cred. Suntem numai noi doi în lume și nu am cum să nu-l cred. îmi dau oche larii jos, mi-i pun în buzunarul de la canadiană și îi cuprind și eu obrajii cu palmele. îi simt pielea moale și răcoroasă a obrajilor și-mi vine să o mângâi iar și iar. Mă înalț puțin în vârful picioarelor și îl sărut și eu. Un sărut nesfârșit. E primul meu să rut voluntar. Mă trage de mână, fără nici o vorbă. Ne suim
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-a mirat lucrul ăsta și i-am dat voie întâmplării să se reașeze în mintea mea. Aveam nu mai mult de cinci ani și eram vara la mare cu ai mei. Stăteam în gazdă într-o casă mică și răcoroasă. în ziua aceea însă, nu mă puteam bucura de vreme. Eram răcită. Zăceam în pat cu febră, dar probabil că îmi scăzuse temperatura, pentru că am început să deslușesc camera, să-mi amintesc unde sunt și chiar să simt un miros
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se aude și de sus, și dinspre mare. Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae rul îl atingea ca o epidermă răcoroasă și vuietul neștiut, care se suprapunea peste zvâcnetul mării, îi încânta auzul. Zâmbi și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În ochi. Se uită la mine, plâns, cu ochi limpezi, albaștri. Din boxe o voce caldă cântă calm despre singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele, ceafa rasă. Mă iau În brațe, mă uit din nou la Pârvu, el Îmi zâmbește pașnic. Îmi trec palmele peste umeri, ceva mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele căreia răzbate un murmur neclar de voci și râsete puternice. Așezat confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
liniște. Se apropie de el și i se cuibărește alături, ca un pui în căldura cuibului. Se trezește când mașina se angajează pe aleea la capătul căreia vede casa ei. Lasă în jos geamul pentru a permite aerului încă plăcut răcoros al dimineții să pătrundă înăuntru. Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde îndemnuri către suratele lor. Dinspre grădină răzbate mirosul suav al trandafirilor și roua din iarba îngrijită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu și mărginite cu bănci din lemn, vopsite în culoarea verde, sunt trasate cu o precizie aproape matematică printre arbuștii ornamentali, care altădată asigurau în perioada verii o umbrelă răcoroasă pentru pacienții care-și făceau siesta la umbra lor. Își aprinde o țigară și suflă fumul încet pe nări. Privește cu o ușoară neliniște întunericul compact al pădurii. Un loc unde niciodată nu se simțise în largul lui. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]