3,042 matches
-
Asta era ceea ce așteptasem. Mi s-a făcut greață. Dar eram calmă. Nu mai depindea de mine. Aș fi putut să-l sun pe Kevin și să aflu totul, dar nu voiam. Știam deja. Și mai aveam nevoie de puțin răgaz să-mi amintesc de viața mea cu Aidan, așa cum o știam eu. Capitolul 52tc " Capitolul 52" —Anna, Anna! Franklin m-a readus în prezent. Cu o privire stranie. În biroul Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
porțile Granadei.“ Astaghfirullah a ridicat vocea ca să acopere rumoarea care creștea. «Al-Mulih nu ne-a dezvăluit că a acceptat chiar să avanseze data predării, că aceasta va avea loc în zilele următoare și că a încercat doar să obțină un răgaz spre a-i pregăti sufletește pe oamenii Granadei pentru înfrângere. Depozitele de alimente sunt închise de mai multe zile doar pentru a ne sili să capitulăm; manifestări de stradă au fost organizate de agenții vizirului doar pentru a ne grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ne în moscheile noastre și neplătind alte taxe în afară de zakat și de dijmă, ambele prescrise de Legea noastră; de asemenea, dreptul, pentru cei care o doresc, să plece dincolo de mare spre Maghreb, luându-și cu ei toate bunurile, cu un răgaz de trei ani pentru a alege, și păstrând libertatea de a-și vinde posesiunile, la prețul cuvenit, unor musulmani sau unor creștini. Iată lucrurile asupra cărora am dorit să obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Granada?“ Sara îmi aruncă o căutătură în care mi s-a părut că deslușesc ura. Nu știu cu ce anume o jignisem, dar, în starea în care se găsea, m-am hotărât să-i cer scuze. Nu mi-a dat răgazul s-o fac. „Când orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu un zâmbet afectat, apoi cu un „Mai am timp!“ care se voia degajat, dar suna fals. Mama mai așteptă câteva săptămâni înainte de a-i pune din nou aceeași întrebare. Răspunsul nu a fost diferit. La începutul verii însă, când răgazul acordat evreilor se scursese pe trei sferturi, Bălțata veni ea însăși să ne vestească: — Am aflat că marele rabin al întregii Spanii, Abraham Senior, tocmai s-a botezat împreună cu fiii săi și cu toate rudele sale. Am fost la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aprinde focuri mari din paie; se spunea în glumă că aceasta era noaptea cea mai scurtă a anului și că nu merita să stai atunci să dormi. Zadarnic ai fi încercat, de altfel, să găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
morții vă va întreba: „Oare pământul lui Dumnezeu nu e destul de mare? Nu puteați să vă părăsiți țara spre a căuta refugiu altundeva?“ De acum, veți avea iadul drept locuință. În acel an de încercări și de sfâșieri se termina răgazul de trei ani acordat granadinilor pentru a alege fie supunerea, fie pribegia. Potrivit acordului de capitulare, mai aveam vreme până la începutul anului creștin 1495 ca să ne hotărâm, dar cum traversarea mării spre Maghreb se dovedea riscantă începând cu luna octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a încheiat Zeruali, râzând din toată inima. Întrevederea i-a părut încurajatoare tatei, deși interlocutorul i-a cerut la sfârșit un răgaz de gândire; voia să-l pună pe monarh la curent cu proiectul, să obțină încuviințarea lui, să mai ceară părerea câtorva țesători, precum și câtorva negustori ce se ocupau cu comerțul în afara țării. Totuși, spre a-și dovedi marele interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sute de lucrări, altul o mie, un altul mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oraș, printre care mizwar-ul, comandantul-șef al armatei, putusem găsi lesne o casă în cartierul Bab-el-Bahr și am început să intru în contact cu câțiva fabricanți de pânzeturi, cu scopul de a stabili un mic comerț. Dar n-am avut răgazul s-o fac. La mai puțin de o lună de la sosirea mea, Harun a venit într-o seară să-mi bată la ușă, însoțit de încă trei locotenenți de-ai lui Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând împotriva papei sub flamura unui împărat catolic: așa arăta flagelul care a lovit Italia în anul acela. Moartea lui Giovanni, urmată de retragerea precipitată a Cetelor Negre, le dăduse tuturor imperialilor răgazul să se regrupeze și să treacă Padul, deciși să înainteze până la palatul Sfântului Petru. Erau aproape treizeci de mii de soldați, prost îmbrăcați, prost hrăniți, prost plătiți, și care aveau de gând să trăiască și să ia tot ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
leșuri, ați distrus templul lui Jupiter Maximus, ați ars cel mai sacru loc din întregul Imperiu... — Eu n-am fost acolo, replică mesagerul. Anotonius îl privi disprețuitor. — Ai venit să ne implori să vă acordăm tratative sau să ceri un răgaz... — Împăratul meu le-a trimis la tine și pe vestale, îl întrerupse mesagerul. Ele te vor implora să negociezi. — Le vom trimite înapoi, cu tot respectul cuvenit. Nu mai poate fi vorba de tratative. Vitellius nu a respectat înțelegerea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunteți atât de democratici: nu aveți vreun favorit anume. Voi neteziți drumul prin lume pentru mine și cei asemeni mie. — Lire, i-am răspuns eu, deși e clar că banii vin din America. Cât ești de ocupat? I-am dat răgaz să ridice din umeri și să rămână încruntat. S-ar putea ca vreo două săptămâni să nu-ți tihnească, i-am spus eu, dar asta-i viața. Pe Shakespeare poți să-l mai amâni. Istoria poate să aștepte. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea pompa aer pentru o întreagă familie și care-i devorează jumătate din față. Dar, cu toate acestea, pupila respiră pe gură, gâfâind puțin, privind gol în depărtare... o privire asemănătoare celei pe care o arunci după câteva clipe de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
pur și simplu îl adora pentru deșteptăciunea lui. Elfrida, Irina: iată cele două mari greutăți care înclinau balanța în favoarea orașului K. Nici un oraș ce le adăpostea nu putea fi lăsat deoparte cu ușurință. Și poate că două zile erau un răgaz prea scurt pentru a se hotărî să-și încalce jurământul făcut față de sine. Da, probabil că da. Dar în timp ce se liniștea singur, chipul Prepelicarului i se strecură iar în minte și refuză să mai plece. Nu era ușor să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aici un pat. Un pat pe care Elfrida Gribb s-a întins imediat. Peste o clipă, dormea deja profund. Fără îndoială că nervii ei, care fuseseră întinși la maximum după moartea lui Ignatius, se răzvrătiseră în sfârșit și ceruseră un răgaz pentru regenerare. Vultur-în-Zbor s-a simțit sincer ușurat. Virgil l-a lăsat singur, spunându-i: — Adună-ți puterile. Asta-i important. S-a îndreptat spre fereastră, ferindu-și privirea de obiectele ciudate de pe pereți, și s-a uitat spre munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut-o cum merge, m-am temut să nu mă interpun În calea unei ploi de cafea fierbinte. — Îmi permiteți. Domnul o vrea cu un stropișor de coniac? — Mi se pare că sticla de Lepanto și-a cîștigat un răgaz În noaptea asta, Bernarda. Și dumneata la fel. Hai, du-te și te culcă. Daniel și cu mine rămînem treji, În caz că e nevoie de ceva. Dat fiind că Fermín stă În dormitorul dumitale, poți folosi camera mea. — Vai, domnule, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de Încurcături v-ați vîrÎt, dacă pot să te Întreb? Am oftat. — Ceva În care vă pot ajuta? Mi-am ridicat privirea. Barceló Îmi zîmbea fără pic de malițiozitate, cu fațada lui de ironie Într-unul din rarele momente de răgaz. — N-or fi avînd oare toate astea, Într-un fel sau altul, ceva de-a face cu cartea aceea a lui Julián Carax pe care n-ai vrut să mi-o vinzi atunci cînd trebuia? Am fost luat prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nostru: “Bună dimineața, soare!” Vrei să-l cânți împreunä cu noi? Dan: Vreau! Ciprian: Atunci, să-l cântăm! Se interpretează cântecul de către toți elevii! PINOCCHIO Prezentatorul ( rostește tare, cu bucurie): Stimați și dragii noștri spectatori, Găsiți-vă o clipă de răgaz Spre a-l cunoaște pe Pinocchio-Năzdrăvanul. În clipe de amar și de necaz ! Așa-s copiii care nu ascultă ... Voi luați aminte, nu faceți ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un răspuns: — Tovarășe profesor, dumneavoastră vorbiți de aceste obiecte care au două mii de ani și le spuneți pe nume, dar nu știți ce nume purtau ele atunci, nu-i așa? Surpriza lui Valedulcean fu atât de mare Încât ceru un răgaz de gândire. Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
total nouă și, dintre cei mai viteji cavaleri ai Franței, a schimbat numaidecât sorții luptei. Oriunde se arăta marele paladin, stindardele se plecau înaintea lui. Zadarnic a încercat Agrican să-și regrupeze oștirea. Roland era mereu înaintea lui, nelăsându-i răgaz să facă altceva decât să-i țină piept. Văzându-se astfel urmărit, regele tătar se gândi deodată la o stratagemă. Își întoarse calul, prefăcându-se că fuge deznădăjduit. Roland se repezi după el și Agrican fugi până când a juns într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Îmi crești încet frământul prin clipite Ca valul tremurând, lunecător, Mă frângi sub braț și-mi pui în suflet dor Și-mi dai tăceri, ades nepotolite; Iar gândurilor nu le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă doare Și chinu-mi înflorește în obraz; Mă legi de frământările bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc, zile la rând, Nepotolit, în spasm
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]