3,125 matches
-
gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va fi în urma sicriului? Iar mai apoi? Cine-și va mai aduce vreodată aminte de el? "Și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă zi de duminică. Vă amintiți desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Gălăgiei și Cimitirelor, unde se ajunge (Doamne ferește) prin Intrarea Fanfarelor și, dincolo de Strada Caporniței (pariez că nimeni nu știe ce este o "Caporniță"), obosit de o stare de inexplicație, mi-am odihnit închipuirea pe o bancă de pe Strada Motocicletei. Minunat răgaz de desfătare... Am avut noroc. Mi-a povestit un domn care s-a așezat, politicos, pe aceeași bancă, după ce mi-a cerut permisiunea. * Eram de vârste apropiate; chiar de același contigent, cum mi-a mărturisit într-o conversație care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
având, ca și această notă, exactitate, simplitate, utilitate, rămânând, ca și nota de plată, un artefact de conversație. Scrisoarea a fost (aproape că este mai exact să o punem "la trecut") o conversație, după toate legile artei: avea nuanțe, avea răgaz necesar încetinirii, din când în când, a gândului și ritmului, spunea ceva mai mult decât o simplă notă computerizată, fiind mai mult decât o semnalare. Comunicarea electronică seamănă foarte mult cu telegraful Morse, cu telefonul fără fir; scrisoarea clasică seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tip de naivitate poate nici nu e chiar poet. O altă explicație a renunțării mele la poezie este aceea că bănuiam (și aici nu m-am înșelat deloc) că lumea în care intram, la 40 de ani, nu-mi dădea răgazul să-mi văd de poezie. Responsabilitatea mea față de soție și copil, a căror viață o tulburasem profund, m-a făcut să iau decizia de a nu mă perpeli la focul iluziilor. America este plină de tragedia celor care ajung pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dl Năstase a devenit editorialist al Jurnalului Național. Faptul, trebuie să recunosc, m-a cam emoționat. Dar și mai mare mi-a fost mirarea citind unul dintre editorialele fostului premier în care autorul mărturisea că a avut un moment de răgaz în care a recitit a treisprezecea scrisoare persană a lui Montesquieu din care și citează faimosul adagiu: „Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să fie persan?”. Cusurgiu cum sunt, hop și eu cu „Ce lucru nemaipomenit! Cum poate un fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
viitorul editorialist a scăpat din nou de eticheta de partid-stat?”. Cum voi reacționa, oare, când dl Traian Băsescu nu va mai fi președinte, se va adăuga echipei de editorialiști ai Jurnalului Național și va mărturisi cum, într-un moment de răgaz, a recitit Principiorum Primorum Cognitionis Metaphysicae Nova Dilucidatio și Kritik der reinen Vernunft ale Privatdozentului Immanuel Kant și a realizat că proaspătul președinte Cozmin Gușă-Căpușă și premierul Victor Ponta-Titulescu nu sunt tocmai ceea ce-i trebuie României? Și, fiindcă tot am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
trebuie României? Și, fiindcă tot am ajuns aici, de fapt, ce-i trebuie României mai mult decât o echipă de editorialiști alcătuită pe principiile delegațiilor ecumenice? Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva să nu fie editorialist? Într-un moment de răgaz, îl reascult pe optimistul Louis Armstrong - „What a wonderfuuul world!”. Într-adevăr, Louis. (Jurnalul Național, 25 februarie 2005) Excesul Dacă rezultatul final al acestor prezidențiale americane va consfinți oficial victoria lui George W. Bush, unul dintre lucrurile la care vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lui Isus Cristos, astfel: a) prin lecturi pioase, atît pentru a se adînci în doctrina religioasă, cît și pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin rugăciuni, oricînd are un mic răgaz chiar și atunci cînd muncește, pe care le va practica cît de mult posibil; această rugăciune este menită să-l îmbogățească cu har și va trebui să-i devină lucrul cel mai drag; iar timpul petrecut în rugăciune va trebui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ferită de privirile celorlalți, departe de primejdii și de oameni, o viață întru totul petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și învățătură sau exercitarea unei profesii sau meserii, între nevoile traiului și cîteva clipe de răgaz va fi dintr-o dată împins de puterea milosteniei să iasă din ascunzișul său, îndrăgit de el nu din dorința de nemuncă, ci din dreaptă smerenie, și purtat spre o viață activă, chiar cufundat, dacă va vrea Dumnezeu, într-o mare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
focul să fie aprins. Lucrând În teatru și având nevoie să fiu cu alții (și ce beneficiu ca, alături de ei, să mă simt mai puternic!), după un timp observ totuși și tendința opusă: o nevoie de singurătate. De câte ori am un răgaz, după o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, În nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii Își Încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
victimă în trenul de Praga, lipsindu-l tocmai de milionul pe care-l purta cu sine pentru a-l înapoia creditorului. Prin riscanta stratagemă comisul nu urmărea, în fond, bietul de el, decât să obțină o amânare a scadenței, un răgaz pentru a putea face din alte părți rost de banii cheltuiți cu ușurătate, dar pe care ține, orice-ar fi, să-i restituie. Reușește până la urmă, după un șir de peripeții care imprimă narațiunii, în unele zone, o turnură polițistă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru că a plecat în concediu, mi s-a răspuns, veniți altă dată. O imensă ușurare m-a cuprins și am coborât scara euforic, parcă plutind. Deci confruntarea se amâna, deci rămânea pe altă dată, deci mi se mai dădea un răgaz... N-am revenit și nici nu știu dacă Ion Lăncrănjan a citit vreodată acea compunere a subsemnatului, dar acum mă bate gândul că, dacă ar fi citit-o, cine știe, ar fi fost chiar cu putință să-i placă: o
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
apropiată oarecum prin atmosfera lirică de Simfonia nr. 4, este viziunea măreției strălucitoare ce se conturează promițător în depărtări. Mersul lin, pulsul ritmic învăluit de desenul melodic al suflătorilor, capătă uneori accente maiestuoase, conferind ideii centrale virtuțile unei meditații, un răgaz în vederea luptei apropiate. Clădit în formă de rondo mic (cu o singură temă) care, revenind în mai multe rânduri, este despărțit de cuplete mereu noi, Andantele transpune pe auditor în sfera unei înalte elevații spirituale. Partea a doua a romanului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
la opt - două lecții de limbă rusă. Apoi - vizită la Mihai, prelungită până a doua zi dimineața. 17 iunie 1953 Astăzi - o singură lecție de limbă rusă. Această prea multă muncă începe să mă apese... În sfârșit - un pic de răgaz pentru a mă ocupa după dorință de lucrurile care îmi sunt dragi. Ieri-seară am asistat la confesiunea lui Giglio față de Mihai. L-am ascultat cu interes, dar, până la urmă, a început să mă obosească. Mi se făcuse somn. Pentru că era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
identific pe loc, mulțumindu-mă să sper că timpul îmi va aduce lămurirea dorită asupra ființei D-tale. De altfel, nu-ți ascund, eram prea absorbit de bucuria de a-l avea pe Mihai lângă mine spre a mai avea răgaz să mă angajez într-un joc nou. Îți mulțumesc deci pentru felul cum ai știut să răsplătești dintr-odată interesul meu. Rândurile D-tale m-au interesat de la început, formal, prin fraze de respirație largă în care știi să-ți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am străduit să punem cât de cât puțină ordine în afacerile atât de neglijate ale Spaniei? De aceea, ne grăbim să Vă informăm în scris cu privire la tot ceea ce am decis mutual și, credeți-ne, Seniore, că nu vom avea nici răgaz și nici liniște atâta timp cât nu Veți ratifica dorințele noastre prin înțeleptul Vostru consimțământ. Despre afacerile spaniole ce să Vă spunem? Acestea sunt precare! Așa că ne vor trebui multă răbdare, un curaj enorm și întreaga înțelepciune a Minervei pentru a le
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și elevi, trecuți sau prezenți,dau lumină ferestrelor corabiei.În fiecare găsești acel mugure de care se prinde năvodul speranței de a învinge timpul prin lumina cărții. Drumul corabiei nu poate fi decât înainte,doar uneori face câte un scurt răgaz, cât să răsfoiești paginile acestei monografii. *Adolescenți pe mareNichita Stănescu 63 MĂRTURII DOCUMENTARE ȘI FOTOGRAFICE Inaugurarea școlii 64 65 Cartea de onoare 66 67 Școala de ieri și astăzi în imagini Ateliere 68 Cabinet MOM Laborator de chimie 69 Cabinet
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
apăreau un sendviș și un pahar cu lapte. R.P. Vă rog să-mi faceți radiografia unei zile obișnuite din viața studentei Stein Antoinette, alias Antoaneta Ralian. Și apoi radiografia unei sesiuni de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era? A.R. Locuiam pe strada Izvor, cu încă trei studente, într-o casă unde li se închiriau camere studenților și unde proprietăreasa ne fura regulat din pachetele cu mân care pe care ni le trimiteau părinții de-acasă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în acea zi cancelarul imperiului, însărcinându-l pe domnul de Schoen 5 să ne notifice nouă starea de pericol de război vizavi de Rusia, îl invitase pe ambasadorul său să ne ceară să rămânem neutri și să ne acorde un răgaz de 18 ore pentru răspuns. Ceea ce se ignora, și ceea ce dezvălui eu, este faptul că telegramele care conțineau aceste instrucțiuni se terminau cu următoarele cuvinte: Dacă guvernul francez declară că va rămâne neutru, Excelența Voastră îi va declara că noi
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
de la frații mei sahaja yoghini. Am plecat fericit, iertat și purificat, înălțat și iubit. Moș Crăciun s-a dovedit și de astă dată bun cu copiii, cu mine: a venit cu daruri, nu cu foc, mi-a mai dat un răgaz, mi-a șoptit răbdarea Lui. Îi sunt recunoscător, voi fi și mai credincios? Dacă voi fi sincer și mă veți răbda, vă voi povesti vreodată. Colectivitatea din București a fost la înălțimea sărbătorii, a Luminii: adică, și-a dat silința
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
altă culoare, un crem gălbui. Îl aduseseră și pe Vasilică, ce era însoțit cum era și firesc de maică-sa. A mai trebuit să așteptăm un pic să ne adunăm cu toții cum era normal, dându-le și celor din urmă răgazul de a se instala în camere. Într-un sfârșit, pe o ușă a barului, care după cum observaserăm cu toții, se transformase în sală de mese, au început să apară diferite platouri cu de-ale gurii. Din vina căldurii și a oboselii
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se îngroapă. La vreo 15 ani de la nașterea și moartea lui, Tibi (așa îl „botezasem” în timpul sarcinii) mi-a apărut dintr-o dată în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi-a fost frică de sfârșit. Poate că și asta justifică alegerea Tomisului: aici parcă moartea e prezentă la orice pas, nu e numai o trecere lină și treptată de la o stare la alta. Totul e inițiere permanentă, nu există răgaz pentru neliniști sau spaime. Sigur, moartea exterioară - de amenințarea căreia nu-i cu putință să fugi - există și aici, dar nu e câtuși de puțin luată în seamă. Singura moarte care contează e cea inițiatică. Religia impune ca insul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]