1,713 matches
-
văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toate mărimile și din cele mai variate specii, s-au năpustit asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia dintre cei răposați. Gestul acesta îmi atinse o strună a sufletului... îmi erau cunoscute toate aceste obiceiuri, îmi erau și dragi, însă când realizasem de cât timp nu mai asistasem la o masă de pomenire, cât de mult mă îndepărtasem și cât de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar cuvintele continuă să-mi răsune în urechi, parcă le-aș fi auzit abia ieri: „Copiii sunt o consolare pentru orice - cu excepția faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
petreci cât mai mult timp pe-afară. Nu, nu avea frumusețea fiicei ei și, dacă e să mă iau după fotografiile din tinerețe pe care le-am văzut, nici nu o avusese vreodată. Joyce atribuia aspectul fizic al lui Nancy răposatului ei soț, Tony, muncitorul constructor care murise de inimă în 1993. Era cel mai arătos bărbat pe care l-am văzut în viața mea, mi-a spus ea o dată. Semăna cu Victor Mature ca două picături de apă. Cu accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scumpul, caraghiosul meu, că din tine iese un soț îngrozitor... În ciuda cuvintelor dure, în clipa următoare a început să plângă - copleșită pe neașteptate, pierzându-și stăpânirea de sine pentru prima dată de când o cunoșteam. Am bănuit că se gândea la răposatul Tony, amintindu-și-l pe cel căruia îi spusese da când nu era decât o fetișcană, soțul pe care îl pierduse la cincizeci și nouă de ani, iubirea vieții ei. Poate așa era, dar mie mi-a spus ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sau Dobrin. E ca și cum te-ai plimba într-o duminică pe aleile unui cimitir metropolitan și ai da, la cîte un colț, de cîte un mort celebru care îți reține atenția. Doar că ceea ce afli pe această „cruce” virtuală a răposatului sau a răposatei nu diferă cu nimic de ceea ce poți găsi și pe Wikipedia, dacă ești curios. Dar site-ul e mai mult decît atît. Iată, de pildă, cum îl prezintă un ziar local : „Față de varianta tradițională de publicare a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în portbagajul unui Mercedes hîrbuit, în care unul dintre polițiști strecoară și cîțiva pepeni furați de pe cîmp, uitîndu-se în stînga și în dreapta să nu fie văzut. Și lumea rîde. În final, la autopsia cadavrului, medicul legist descoperă pămînt în plămînii răposatului, ceea ce arată că acesta a fost îngropat de viu. Preferă să nu menționeze însă nimic, în timp ce privește pe fereastră la băiatul răposatului (sau al criminalului ?...) bătînd mingea în curtea învecinată a școlii. Lumea zîmbește, parcă făcîndu-i complice cu ochiul. În
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să nu fie văzut. Și lumea rîde. În final, la autopsia cadavrului, medicul legist descoperă pămînt în plămînii răposatului, ceea ce arată că acesta a fost îngropat de viu. Preferă să nu menționeze însă nimic, în timp ce privește pe fereastră la băiatul răposatului (sau al criminalului ?...) bătînd mingea în curtea învecinată a școlii. Lumea zîmbește, parcă făcîndu-i complice cu ochiul. În uzina lui Adalbert, oamenii se mutilează, iar inginerul de la protecția muncii face reconstituirea accidentărilor într-un mod suprarealist-burlesc. Femeia care își pierde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta e cel mai important, s-ar părea că la Senat se propune în fine o lege contra duelului. Am auzit că Principesa a trimis depeșă mamei lui Lahovary, să-și exprime compasiunea... — Nu, îl corectă primul redactor Procopiu, mama răposatului, doamna Olimpia Lahovary, e la Nisa și nu i s-a comunicat de la început știrea, s-a dus acolo celălalt fiu, s-o ia cu binișorul, că-i bolnavă de inimă. Alteța Sa Principesa Maria i-a trimis mesaj atunci, imediat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i așa? Ei, la noi nu se face politică, cel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-o fi foc! Nehotărât, portarul luă un ziar, la întâmplare, din teancul sosit de la alte redacții, dar văzând că-i tocmai L’ Indépendance Roumaine, îl puse la loc. N-avea poftă, cu burta lui de acum, să buchisească gazeta răposatului Lahovary și, la drept vorbind, nici nu putea. Nea Cercel știa franțuzește, dar numai cât să se înțeleagă om cu om, când mai intră un străin pe poarta Universului, cu cititul era altă socoteală. Luă gazeta următoare și se nimeri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
soarta acestei case. Am fost invitați amândoi de actualii proprietari, de soții Căpiță. I-ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-ați cunoscut, sărac lipit pământului însă harnic și gospodar. Avea și un băiat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
felul acesta Ștefan Căpiță, actualul proprietar, pe atunci tânăr căsătorit și tătic a două fetițe, s-a trezit stăpân absolut pe averea agonisită de cei doi Arcașu: senior și junior. Era el isteț în felul lui. Îi umbla mintea. Pe timpul "Răposatului" a fost când primar, când secretar de primărie, iar după evenimentele din 89 s-a înfipt în Asociație. Acum are o funcție administrativă. Îi merge bine. Pe Ștefan Căpiță l-am întâlnit azi dimineață, la Primărie. Ne-a invitat la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
muștar, aduși de la birtul din apropiere. În treacăt fie spus, pe unul din ei îl chema Petru. Cu domnul Petru Cârlan se întâlnește întâmplător și în prezent. Colonel în rezervă, s-a retras cu soția sa în casa moștenită de la răposații ei părinți undeva la țară unde, dimineața, după ce-l trezește cocoșul, se apucă de o treabă pe care nu o mai termină, după spusele lui, niciodată: nici când ginerele, nici când cele două nurori cu bărbații și nepoții de mână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai spus aseară că ai și văzut salvarea, dar nu știai despre cine era vorba, ai uitat? Am rămas crucit, nu altceva. Știi ce i-a trecut nebunului prin cap? Ce? Ca să înțelegi, trebuie să știi că Mișu, moștenise de la răposatul său tată, pe lângă casă, și un cavou cu patru cripte, din care numai una era ocupată. Ce crezi că a făcut? Noaptea de vineri spre sâmbătă, beat criță, după ce dăduse pe gât o cantitate apreciabilă de țuică de prună și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ți-am dat voie să te miști, preciză. Și trebuie să te obișnuiești cu ideea că în Adoras, până când nu vor trimite alt ofițer, nimic nu se mișcă fără permisiunea mea. Străbătu încăperea, se așeză în vechiul balansoar în care răposatul Kaleb-el Fasi își petrecea orele citind și legănându-se și se balansă ușor, fără să-și ia privirea de la fată. — Ești foarte frumoasă, spuse în cele din urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slăbirea, și nimicirea și sărăcirea acelei sfinte mănăstiri, domnia mea am luat-o din mâinile acelor călugări care locuiau mai înainte într-însa și am dat-o și am închinat-o și cu voia mai sus spuse doamne Maria, fiica răposatului Petru Șchiopu voievod, cu tot ceea ce are sfânta mănăstire, cu sate, cu iazuri, și mori, și vii, și prisăci cu stupi și țigani, acolo unde se slăvește în lumea întreagă, la cetatea Ierusalimului... unde este cârmuitor și purtător de grijă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moldovene și nu numai. ― Pentru început, am să aduc în fața ta un asemenea act domnesc. Și anume, pe cel al lui “Io Ieremia Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei” privitor la bogata danie făcută de soția “răposatului Golăi logofăt”. ― Cu alte cuvinte, iată-mă-s, sfințite, în fața soției logofătului Golia, cel care a ridicat mănăstirea cu același nume. ― Sigur că este adevărat, dar, dacă tot ai deschis vorba, am să-ți readuc aminte că zidirea care ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a vizitat el Iașii? ― În 1653, și spune: “Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție”. ― Să revenim totuși la actul de întărire dat de Ieremia Moghila voievod, care scrie: “Iată a venit înaintea noastră... cneaghina răposatului Golăi logofăt anume Ana,... <care> a dat și a miluit... sfintei mănăstiri din Sfântul Munte Athos, numită Vatoped,... pentru sufletele moșilor și strămoșilor și părinților lor”... ― Acum știu ce urmează. O înșiruire nesfârșită a bunurilor dăruite de logofeteasa Ana Golăi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Bâc,... un loc de prisacă la Braniște cu livezi și cu loc de sednic pe Prut, și cu alt loc de prisacă care se numește Valea Cotocovii,... de asemeni un loc de case în târgul Iașilor, unde au fost casele răposatului pan Golăi logofăt, și cu loc de dughene,... și cu un loc de povarne de bere în târgul Iașilor, și șase fălci de vie la Dealul Domnesc... cu pivnițe de piatră, și patru fălci de vie la târgul nostru al
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]