7,950 matches
-
se închide în cetate. Cu brațe retezate, strângem cerul Ologi, ne plângem pașii, prinși în lavă; Ne-amenință, cu arma grănicerul La un hotar, trăgând în vena cavă. Ne mistuie un foc, (din Iad coboară) Și din cenușa viselor trădate Răsare o Măiastră primăvară C-un cântec răstignit pe jumătate. O zână din Tărâmul de himere O ''Phoenix'' izolată-n sihăstrie Renaște din-ntr-un strigăt de durere, Lumini celeste-i ning pe pirostrie. De dincolo de lume, trilu-și cerne Ne luminează
ANDILANDI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373764_a_375093]
-
pe parchet spre disperarea mea nedisimulată, dar mai ales a lui Taty, care începuse probabil să anticipeze ce poate urma (că și pe El îl apucase exemplele tocmai acum ). Nici nu am apucat bine să anticipăm toate șcenariile care puteau răsări din caceastă catastrofă umanitară, că a și apărut Mamy ( cu o falcă în cer și una pe sub pământ ) cum o ironiza Taty câteodata. Acum nu mai era loc de nicio ironizare. Ce faceți voi aici? Țipa Ea cât o ținea
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
asta să fie ca o scurtă sărutare pe obraz... Ai spălat toamna cu rugi de lacrimi, frunzele au cicatrici și suspină-n noapte, primăverile încă sunt în saloanele de așteptare. Hai, vino mai repede, Doamne, pe crengile arse, fă să răsară muguri... (Lavinia Elena Niculicea, 3 noiembrie 2015) Referință Bibliografică: Rugi de lacrimi / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
RUGI DE LACRIMI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384729_a_386058]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > ABURI... Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului ABURI... Aburi au rătăcit, sub clipă indiferentei am ciocnit două inimi într-o zare ghioceii primăverii au răsărit sub lumina am îmbrățișat noaptea împreună stele ne-au răsărit în grădina și cântecul ... era din confluenta de altar al cerului am contopit sărutul cu eternitatea sub privirea neclintita a lunii ți-am pus cunună din albi mesteceni te-am
ABURI... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384789_a_386118]
-
Tătar Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului ABURI... Aburi au rătăcit, sub clipă indiferentei am ciocnit două inimi într-o zare ghioceii primăverii au răsărit sub lumina am îmbrățișat noaptea împreună stele ne-au răsărit în grădina și cântecul ... era din confluenta de altar al cerului am contopit sărutul cu eternitatea sub privirea neclintita a lunii ți-am pus cunună din albi mesteceni te-am luat de mână te-am făcut peste iubire,a mea
ABURI... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384789_a_386118]
-
Și nici nu pot să ghicesc ce le iscă. Grăbesc spre neunde, dar în timp obosesc. Trupul se scurge către un calm aproape firesc, când zăresc din alb-albăstrie icoană o față prelungă, vibrândă. Primesc pe dată dinspre doi ochi negri răsăriți dintre cearcăne vinete multe priviri ce m-alină și forță îmi dau s-alerg mai departe, tot mai departe... Rămâne pe retină un flux iubitor ce mă-mbie să las temeri. În urechi păstrez sunete vii, aproape uitate și foșnet
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
Arcadi Ivanovici Svidrigailov, primul exclamă: „Svidrigailov? Ce prostie! Nu se poate!” De ce nu se poate? Puteți să-mi răspundeți, stimate domn? A doua. E la fel o „apariție” neașteptată, de necurat, de duh. O spune însuși Dosto: „În mijlocul acestui public răsări deodată Svidrigailov.” Ca și prima dată, Rodion rămîne stupefiat: „Raskolnikov îl privi uimit, neînțelegînd de unde apăruse...” Uluirea lui atinge și depășește limitele cînd află că acesta știe tot. A treia. Acum R. își dă seama „că de mult avea nevoie
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
de peste 50 de ani trăitor în casă, în cartea sa Gânduri răzlețe, apărută în 1996: "...grădina mea se definește, în mod cu totul neobișnuit, de mărginirea a două biserici. Către răsărit de Schitu Darvari, către asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul care prelungește salonul meu. Din
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
Poate părea că nu există. Indruma-mi pasul spre absența, Și tainuieste-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește într-o apă, Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
vom vedea cazanul de aur din infernul amintirilor, pe când în acest cazinou ei au mizat totul pe roșu nu am decât câteva cuvinte, ca un dar la marginea mea de lume violet - în cabina de vot a unei ceaprăzării soarele răsare din nou, ca în patruzeci și șase, de-a lungul fostului Bulevard 6 Martie Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
mea are nr WSE ) , facandu-mi bruxsc socoteală că este exclus sa-ncap pe lîngă dansa, iar pe supt sau pe deasupra nici atâta, am decis că voi viră mirobolant la dreapta, urmând ca, dupe o succesiune de curbe maiastre, să răsar în spatele obstrucției verzi! zis și făcut! dar făcut numai prima la dreapta! că când să fac și prima la stanga aveam pa o pretzioasa adormita în fața mea, care nu stia să-și bage picioarele și, drept urmare, aștepta să treacă tot bucureștiul
Ce e mare, verde și îți obstrucționează viața rutieră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19051_a_20376]
-
îl îmbrățișează aceeași lumină divină, rămasă icoană-n dreptunghiul timpului. Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie, vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit. Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virgini și mai mereu, o celebră-ntrebare revine: (iar tăcerea-i pe
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
dorului;îl îmbrățișează aceeași lumină divină,rămasă icoană-n dreptunghiul timpului.Dorul, o dulce muză... caută mângâiere,iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie,întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiereși poemul înveșmântează coala de hârtie.Cuvintele trag seva din vechi curcubeie,răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit,iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie,vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit.Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virginiși mai mereu, o celebră-ntrebare revine:(iar tăcerea-i pe drum
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în gând, apoi frământarea dispare. O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine, iar nestăvilitele gânduri salvate-n cuvinte; ai înfipt demult, rădăcini luminoase-n mine și dincolo de surda tăcere gându-i fierbinte. Urc trepte de gând și tulbur ochiuri de ape, răsărite din ploi ce-au înecat visele noastre doar iubirea, ne ține prin gânduri aproape și peste tăceri presăram alte flori albastre. Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri, ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu, iară florile albastre
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
gust în gând, apoi frământarea dispare.O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine,iar nestăvilitele gânduri salvate-n cuvinte;ai înfipt demult, rădăcini luminoase-n mineși dincolo de surda tăcere gându-i fierbinte.Urc trepte de gând și tulbur ochiuri de ape,răsărite din ploi ce-au înecat visele noastredoar iubirea, ne ține prin gânduri aproapeși peste tăceri presăram alte flori albastre.Voi înalța pod din stele ca mioapele tăceri,ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu,iară florile albastre cu parfum
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și implicit câștig, strică magia Crăciunului. Am ajuns să ne grăbim în toate ... XXVII. DE CRĂCIUN, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. Zilele s-au primenit pentru sărbătoare, iar Magii rostesc ,, Steaua sus răsare'', vestea minunată-nconjoară Pământul, ca omenirea să-l știe pe Isus, pruncul. Ziua când preacurata, Fecioara Maria, a născut într-o iesle lângă oi, pe Mesia, îngerii au coborât văzând atâta lumină și lângă Sfântul prunc Isus, se-nchină. De
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
și pe la ferestre răsună Colindul... cântec după datină străbună, ,,O ce veste minunată'' voi simți mereu, de Crăciun, la fereastra sufletului meu. 21 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Zilele s-au primenit pentru sărbătoare,iar Magii rostesc ,, Steaua sus răsare'',vestea minunată-nconjoară Pământul,ca omenirea să-l știe pe Isus, pruncul.Ziua când preacurata, Fecioara Maria,a născut într-o iesle lângă oi, pe Mesia,îngerii au coborât văzând atâta luminăși lângă Sfântul prunc Isus, se-nchină.De Crăciun
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
În funcție de cerințe și de acoperământ. Roșia este tomată, știți cu toții, îmi asum, Ce gust are, cum arată, unde o plantăm și cum. Tot sămânța-i este mamă și cerințe sunt destule Dacă o ferești de mană, e balsam pentru celule. Răsărite la-ntâmplare, cum s-a împrimăvărat, Vrejuri astăzi, fără floare, pe un prun s-au cățărat. Citește mai mult Roșia și castraveteleCastraveții-n primă fază, știm de la biologie(poate, că mai e vreo loază care, nici acum nu știe,)Se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
pământîn funcție de cerințe și de acoperământ.Roșia este tomată, știți cu toții, îmi asum,Ce gust are, cum arată, unde o plantăm și cum.Tot sămânța-i este mamă și cerințe sunt destuleDacă o ferești de mană, e balsam pentru celule.Răsărite la-ntâmplare, cum s-a împrimăvărat,Vrejuri astăzi, fără floare, pe un prun s-au cățărat.... IV. AVARUL, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. A învățat să țină punga strânsă, Zgârcit de mic, trăind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
-nchin , Ce-și duce dorul Din adânc de vremuri , Din vârful nins , Din codri seculari . Ma-nchin luminii , Firelor de iarbă , Grădinilor în pârg , Curatei flori de crin . Ma-nchin iubirii , Că-i nepieritoare , Si zorilor , Ca-n fiecare zi , răsar . Ma-nchin năvalnicului Val de mare , Si bunătății , dragostei , Ma-nchin . Referință Bibliografica: Ma-nchin / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile
MA-NCHIN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385287_a_386616]
-
în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a valsat în dimineața asta cocoșul dalbelor cântări apoi eu mi-am deschis fereastra și am umplut albastru îndepărtate zări eu cred în larma din cuvinte adulmec ploi răsar fierbinte poteci și trecători și fulgere de ploi tu drag sonet... iubite de o viață să nu mai pleci sonet al meu eu mă așez e locul meu grădina mea și înverzit ... careu Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNETE 7 / Florica
SONETE CU RĂSUNETE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385299_a_386628]
-
în echilibrul maniheist ca instinct de cultură învins. A mai trecut o noapte peste o zi rațiune, instinct, și cum trecem din dualitate la UNITATE? Un frig se adaugă la căldura din cetate, atomul se rupe prin Om doar floarea răsare din pom. Referință Bibliografică: Dualitate / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DUALITATE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385292_a_386621]
-
mugurii pe creangă se văd îmbobocind. Mesager al ferestrelor Zboară gândul meu... După o iarnă lungă ș-un dor nemărginit Câte o floare la geam Să vă aducă-n zori, Să nu vă fie sufletul greu! Șuier luna și o răsar și o prefac Într-o dragoste mare. Voi să nu vă mâhniți tare Când mă vor lua și duce departe Și-mi vor face un fel de înmormantare. Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui rece strai. În noapte, gerul din adormire se trezi, Iar din ținuturile înghețate, el veni Și-nvălui în ghiață gingașii mugurași, Ce tremurau ca niște puișori golași. Dar soarele, în grabă răsări în zori Și cu-n sărut topi zăpada de pe flori, Însă cireșul știa că de-astă dată, Va pierde-n vânt podoaba-nmiresmată. Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă, Cireșul trist își lasă mugurii să-i cadă, Lacrima
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-i fragile înflorite-n mai,Se aplecau sub greul unui rece strai.În noapte, gerul din adormire se trezi,Iar din ținuturile înghețate, el veniși-nvălui în ghiață gingașii mugurași,Ce tremurau ca niște puișori golași.Dar soarele, în grabă răsări în zoriși cu-n sărut topi zăpada de pe flori, Însă cireșul știa că de-astă dată,Va pierde-n vânt podoaba-nmiresmată.Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă,Cireșul trist își lasă mugurii să-i cadă,Lacrima-i
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]