5,766 matches
-
are rost prietenii și leatul copiii-și duc la școală și frații mei mai mici toți luptă să și-i crească doar eu însingurat, ca dărâmat de-o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță dar tot te-aștept iubito de unde-ai fi să vii cum
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
vrejurile de bucurie încolăcindu-se șerpeste în jurul fiecărei file, metafore, povești. Pleoapa amintirii închide în căderea ei lentoarea flăcării de lumânare și teama urieșească de întuneric. Și de liniște. Liniștea aceea amenințătoare, cuibărită vrăjmaș între umerii beznei. Și insomnii sfidătoare, răsucindu-se printre metusalemice nopți de iarnă. Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau răpuși de bulgării de
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
de drepți cu sabia ținută pentru în dreptul frunții pentru primirea oaspeților cu onor. - Ești liber!, rosti generalul. Căpitanul coborî sabia și o băgă în teacă. - Să trăiți domnule general!, zise el făcând stânga împrejur depărtându-Generalul își duse mâna la mustață, răsucind colțul ei așa cum obișnuia în momente de stânjeneală și se retrase înăuntrul Mausoleului spre sarcofag. Regretă că-l mai anunțase pe Alexandru Averescu despre eveniment. Bicicliștii ăștia nu știau ce-i acela respect cu adevărat. Călcau în picioare noblețea unei
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
laborator, toate costă din ce în ce mai mult. Am probat mai multe modele până când am văzut limpede să citesc. Și oculistul procedează la fel. Lentile groase, ușor colorate de cinci și jumătate, bifocale. Vânzătorul îmi oferă un model nou, și, ca să mă convingă, răsucește și îndoaie rama în toate felurile, lăudându-i elasticitatea, plin de încântare profesională. - Vedeți că nu se rupe, puteți să o faceți în toate felurile și nu pățește nimic. Eu nu vreau ochelari cu care să merg la circ. Vreau
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
ca peisajul ăsta, este ca o pictură de Ingres sau ca o Tanagra de Gerome. Gîndul materializat în frumusețe. Uite o furnică! a țipat, extaziată, Licurișca; cum a ajuns ea aici, cum a urcat dealul?! Și, auzi, mă! s-a răsucit ea spre mine; știi ce mi-aș dori înclipa asta? Nu știi, că n-ai de unde. Nici el nu știe. Să fiu eu firul ăsta de iarbă, cerul ăsta și furnica asta ... Thomas se descălțase și se plimba desculț prin
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
E boală curata.Au luat-o ,au analizat-o, au intors-o pe toate părțile, au pus-o pe masa de operație, au disecat-o sub microscop și au trecut-o în rândul bolilor nervoase. Mării poeți ai lumii se răsucesc în morminte,Eros probabil a fost pus în cămașă de forță... Noi ăștia normalii și îndrăgostiții,știam că aveam ceva probleme nediagnosticate,dar ...hmmmm...parcă nu ne credeam chiar dusi.Am devenit pacienții unei lumi bolnave,o lume în care
PACIENT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359540_a_360869]
-
silit (cum era Jupuitu’), fără să falimenteze, să fie nevoiți să-și vândă animalele din ogor ori dublele de porumb pe nimic, deși fuseseră muncite cu sudoare, ca să poată face față. Nici familia lui Tudor Călărașu, „o familie cam ciudată, răsucită în vrej, cu copii din trei căsătorii - un rând al Joiței Preda (Catrina), alt rând al lui Tudor Călărașu (Moromete) și, la urmă de tot, copiii celor doi; Marin, Ilinca, Alexandru - mezinul, ăl mai mic, cel care la masă căuta
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
stâlpii fluieră sălbatic un cânt insistent și sinistru și totul pare trist și pustiu... Pădurile, brazii înalți, molizii, freamătă puternic o simfonie sihastră, măreață precum cascada unui fluviu sau valurile unui ocean răsculat. Copacii mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu le văd căzând cu trosnet asurzitor în prăpăstii. Geamătul întregului codru e și mai puternic
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
și egal, în aceeași tăcere pe care nimeni nu se-ncumeta s-o rupă. În timpul acesta băieții priveau, absenți, animația de pe trotuarul apropiat.. Apoi, după unele eforturi pentru a-și găsi cuvintele potrivite, Mișu și-a dres vocea, s-a răsucit puțin spre bancheta din spate și s-a adresat fetelor, oarecum rugător: - Nu știu cum va fi la serviciu azi. Dacă vreți, ne întâlnim în seara asta ori mâine... Cum credeți. Îmi spuneți ora și locul de unde să vă iau. Oricum, țineți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
-te. Vezi și tu că nu sunt singură în birou, a înclinat Ramona capul pe direcția celor doi bărbați, oarecum mulțumită de prezența lor, scuza cea mai nimerită a refuzului său. Acesta a fost momentul în care fata și-a răsucit puțin trupul,să poată vedea. Avocatul Cenușe tocmai se ridica de pe scaun. Celălalt, ascuns după câteva hârtii pe care părea că le citește atent, nu se vedea aproape deloc. Violeta i-a privit doar o clipă. Le-a remarcat prezența
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
la ușă, s-a ridicat și el grăbit, a împins hârtiile pe suprafața lucioasă direct în sertar și s-a repezit spre ieșire cu bărbia în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată după refuzul anterior, Ramona ridicase capul și se aplecase lateral, să poată vedea dincolo de Violeta, mirându-se că Mișu a ieșit fără să se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
fiarele pădurilor roșii. mușcăturile mă trezesc. văd secvențe de timp, lovind sacadat tâmplele ierburilor. crengi, rădăcini rupte râd într-un trosnet scurt. uneori, la apus, devin albe pădurile. umbrele hohotesc prin câmpuri de flăcări. florile mimilor cad. deasupra cuvintelor se răsucesc șerpii nerostirilor. înfrunt o lume de mucava. sunt actorul de catifea- incoloră atingere mă destramă. scena mă sperie, mă îndreaptă. putrezește într-un colț bucuria de a fi. sunt actorul de catifea. lumina prin mine e ploaie și gerul se
STARE7 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360597_a_361926]
-
a mișca. • inimă, a iubi, a urî, moarte, mort, omorî. • mulțimea razelor: mulțime, popor, pâlc, regiment, haită, grămadă, grup, roi, turmă, stol. • soarele străin e murdar, gunoi, caca. • fiu, copil, el (?) băiat, pui. • a învârti, repetiție, a ocoli, a suci (răsuci), pas. • adevărat, credință. • a învinge, stăpân. • a vrea, a dori, hoț. • și, cu, cine, lângă, soț, prieten. • femeie, soră, umbla, târfă. • oară, dată, zi, lumină • surd, ochi, ou (la rotunde). Referință Bibliografică: CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ / Ion Cârstoiu : Confluențe
CUVINTE CE PROVIN DE LA „SOARE“ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360058_a_361387]
-
atacând-o sincron, până o pun pe fugă. Pe malul nostru, un șarpe de apă prinde în gură o broască, apucând-o de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta scapă broasca și, furios, se răsucește să îl muște. Nu reușește și se pare că a fost un mare noroc pentru că, așa cum am aflat ulterior de la un pescar care o pățise, deși nu au venin, mușcătura șerpilor de apă poate provoca febră și frisoane, destul să
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NUNTA DE AUR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nunta de Aur Răsucind, dibaci, planeta, Zile vin, zile se duc, Timpu-și plimbă bicicleta, Văd în jur cuiburi de cuc. Cei iubiți de Univers Rămân veșnic împreună! Viața lor având bun sens Își doresc nouă cunună. Semiveacul s-a-ntregit, Ei, sunt favoriții sorții! Visul li
NUNTA DE AUR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360082_a_361411]
-
n-are noroc până în prânz nu-l mai prinde până sara!” ... Între degetele femeii de la mâna dreaptă fusul se învârtea ca o sfârlează, iar cu cele de la mâna stângă smulgea șuvițe din caier, scuipa pe ele pentru ale moleși, le răsucea și aduna pe el. După măsură se vedea că-i doldora, până la refuz. Un alt fus alături de un cocoloș de lână flocăită, aștepta în săcuiul agățat peste umăr, să fie făcut fire de trebuință pentru împletirea flanelelor și ciorapilor de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
hârtie, condamnarea mea, postumă. îmi vor pune pumnu-n gură, criticii postmoderniști și-or să-mi facă praf și zgură scrisul meu, cei sataniști. și ca pe-un bolnav de ciumă, m-or arde-n frică de stafii, dar m-oi răsuci în humă, scârbit de-atâtea blasfemii. iar pe tine, sfântă muză, te-or lega pe-un rug de crini și-n tortură și acuză, și-n coroana cea de spini, te vor înălța, postumă. Referință Bibliografică: azi, aș vrea să
AZI, AŞ VREA SĂ TE DEZMIERD... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359789_a_361118]
-
părinții să lege la 1 martie copiilor lor câte o monedă de argint ori de aur la gât sau la mână. Moneda aceasta, care e de regulă atârnată de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătase roșie și albă, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb, sau și din mai multe fire de argint și de aur, se numește mărțișor, mărțiguș sau marț”. Este important de observat că „datina
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
aceste cazuri compoziția mărțișorului este uneori diferită, în sensul că poate lipsi moneda (de aur și de argint), așa cum rezultă din unele datini, mărțișorul constând numai în cele două fire, alb și roșu, împletite. De pildă: „Mărțișorul este o ață răsucită din mai multe fire roșii și albe, ce-și leagă româncele la gât și la mâini pentru ziua de 1 martie și care apoi le leapădă pe trandafiri înfloriți” (N.A. Caranfil, Cântece populare de valea Prutului); sau „La 1 martie
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se reîntoarcă și să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a unui inconfundabil perpetuum mobile. SFÂRȘITUL VEȘNICIEI Se scutură ploaia petalelor de vișin în cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
nene, mergi cu spatele și târâș ca să ne piardă urma! Colț Fioros se frecă la ochi și se miră că nu mai vedea decât două căciuli care zburau de colo-colo până îl năuciră. Cât pe ce să-și rupă gâtul, răsucindu-se în dreapta și-n stânga, amețind și căzând ca prostul în coadă. - Cred că m-am îmbătat! zise el ca un nătâng și rămase în zăpadă uitându-se printre copaci. Măi, să fie! se zgâi lupul în gol, ca un
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe părți. Sub bătaia Vânturilor Turbate, Mărțișor și Norocel fură aruncați într-un vârtej până în slava cerului, învârtindu-i și răsucindu-i ca pe niște titireze. Când văzu ce s-a întâmplat, Vulturul fu nevoit să zboare ca o săgeată, să-i prindă, înfigându-și ghearele în hainele lor. - Apucați-vă de picioarele mele și țineți-vă bine! le zise Vulturul
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
genunchii, să oftezi din toți rărunchii, să-ți mușc lobul la ureche, sunt nebun, lovit de streche! gâtul să-l mângâi, agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te ferești, trupu-, n unghii, mi-l sfâșii, ochii-s rătăciți și lucii... acum mușcă-, n voluptate, gura mea, pe săturate! una suntem cu văzduhul, la un pas să ne dăm duhul... cât ești de fermecătoare
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]