2,464 matches
-
rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese de general, cine știe!, poate o răsuflare stingheră mai stăruie printre ei, poate aud vreo șoaptă a tăinuitorului, poate mai deslușesc un cuvînt de Împotrivire... O lume-n carnaval mă petrece pînă la ușă... Cine mai caută acum În cronografe dîra de sînge a lui Isuus ? E
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În genunchi desțelenesc semnul crucii ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul Întunecat adumbrește pe toți cei care văd lumea prin ochiul inimii. La dreapta mi se oferă un pelerinaj cu obstacole, la stînga mi se aduce la cunoștința cubică intrarea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai simtă răsuflarea bolnavă a celui miruit prin nituri și șuruburi, cel cu tîmpla zdrobită și cu pieptul dăruit cormoranilor, Într-o ultimă hrană, Într-o ultimă salvare. Iar cum astăzi nu se poate, iar mîine se arată a fi un alt carnaval
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
început să vorbească mi s-a făcut frică. Dar cum să închid telefonul? Nu puteam. Mi-era atât de frică încît nici nu auzeam bine ce spunea. Căpătase o voce puțin șuierătoare din pricina grabei de a spune totul dintr-o răsuflare. Se temea probabil că dacă se va opri, va renunța, nu va mai avea putere să continue. Așa că o vreme n-am reținut decât cuvinte disparate dintr-o poveste lungă despre soția lui, despre felul cum s-au căsătorit și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi, în vreme ce se îndepărta l-a auzit chicotind către cîine: " Nu acum, nu acum. Lasă, ai răbdare, mai târziu va fi al tău." Când ridica receptorul, auzea uneori o răsuflare precipitată și un mârâit. Chiar un lătrat a auzit într-o zi. Simțea că nu mai putea să rabde. Clocotea de revoltă. Dar nu putea să spună nimic. Cui să spună? Încă n-avea probe destule și era primejdios să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar n-a zis nimeni nimic. Am auzit totuși zgomotul unui telefon care s-a închis. A doua zi a sunat din nou. De asemenea nimic. Aceeași tăcere și același zgomot de telefon închis. A treia zi, am simțit o răsuflare curioasă în receptor. Pe urmă, un mârâit... În noaptea aceea am avut un coșmar. Se făcea că judecătorul fusese omorât. Soția lui, în timp ce el dormea, deschisese robinetul de gaz din camera lui. M-am dus la înmormîntare și am văzut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cunoșteam, dar parcă îmi murise un frate. Mă lega de el misterul morții. Când însă moartea nu e mister, e oribilă. Lângă eșafod nu ninge niciodată. Nici nu se aude muzică de Schubert. Nu se aud decât râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă. Tăceam amândoi împietriți, scrutând orice zgomot, încît ne auzeam răsuflarea. Ce mi-a năzărit atunci prin minte? Da ce n-aș profita de ocazie ca s-o îmbrățișez? Mihaela n-are să se opună, nici n-o să protesteze, de frică să n-o audă Cici, de afară. Am apucat-o în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lucruri serioase. Chiar timpul care zbura pe lângă noi era tot atât de grav ca întunericul. Ghemuită la pieptul meu, cu mâinile într-ale mele, Mihaela uitase de mișcare și nu mai scotea o vorbă. Dacă nu era caldă și nu-i auzeam răsuflarea domoală aș fi crezut că-mi murise în brațe. De o jumătate de oră stăteam în această plăcută inerție care aș fi vrut să se prelungească la infinit. Călătorind în țara străină a mării, între primejdia apei și a cerului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atât din pricina scării urcate în grabă, ci a... emoției care mă copleșise. Doamne, ce surpriză pe Mihaela când m-o vedea. Și cum va sări în sus de bucurie, auzind că-i propun să ne căsătorim... Am ciocănit discret, cu răsuflarea tăiată. Ușa se desfăcu îndărăt, iar în deschizătură se ivi capul iubitei mele. ― Bună ziua, draga mea... N-am îndrăznit să-i spun Aimée din capul locului. Ea s-a tras brusc înapoi, slobozind un țipăt. Ce însemna asta? Se speriase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Făcu ochii mari de uimire. (Și ce frumoși erau ochii ei acum, ca un cer limpezit de nori, după furtună.) Toată ființa-i părea răvășită, pieptul îi sălta, avea nevoie de aer mult. Ședeam lângă ea, auzeam cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poștă, să nu se piardă sau să nu cadă în mâini străine. Așadar, nu plecase în împărăția lui Pluton și a Proserpinei înainte de a-mi lăsa un cuvânt de adio. Am desfăcut plicul tremurând, apucat de toate frigurile. Citeam cu răsuflarea tăiată paginile una după alta, parcă aș fi vrut să le mistui cuprinsul dintr-o singură ochire. Cine ar fi putut să înțeleagă ceva în nerăbdarea mea care sărea dincolo de timp și în tremurul care învălmășea frazele amestecîndu-le alandala? Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil. Prin contrast, vocile de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o știu, căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este o legătură cu tine neesplicabilă; de nu între viața ta și a mea, dar desigur între a mea și tot ce te atinge pe tine, între a mea și răsuflarea ta pe pământ. Veronică - e întîia dată că-ți scriu pe nume și cutez a-l pune pe hârtie - nu voi să-ți spun, dar tu nu știi, nici poți ști cât te-am iubit, cât te iubesc. Atât de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îndoială. Se respiră greu, aerul e atât de apăsător încât îl simți cum îți strivește pieptul. V-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieși să ne plimbăm puțin prin oraș? Mulțumesc. Cât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place răsuflarea apei mucede, mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal și acela, funebru, ce urcă dinspre șalupele pline cu flori. Nu, nu, gustul ăsta n-are nimic morbid, credeți-mă. Dimpotrivă, e vorba de o hotărâre a mea. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu există soluție definitivă. Am înțeles asta foarte repede. Odinioară, aveam pe buze, de dimineața până seara, cuvântul libertate. La micul dejun îl întindeam pe felia de pâine, îl mestecam pe îndelete ziua întreagă, duceam cu mine în lume o răsuflare minunat parfumată cu iz de libertate. Îi dădeam în cap cu acest cuvânt cheie oricui mă contrazicea, îl pusesem în slujba dorințelor și puterii mele. Îl șopteam în pat, la urechea prietenelor mele adormite, și el mă ajuta să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vodă Antioh, fiule?” Odată cu aceste vorbe, din umbra ușii s-a desprins făptura bătrânului. A înaintat cu aceiași pași neauziți până la scaunul de lângă mine și s-a așezat cu un icnet de ușurare. Îi simțeam umărul aproape și îi auzeam răsuflarea prefirată prin mustața bogată. În clipa următoare, simțeam că am prins aripi și i-am răspuns însuflețit: Este „Așezământul” lui Antioh Cantemir voievod pentru școli. Iaca ce spune vodă: „Și au luat mănăstirile moldovenești asupra lor șapte sute și doodzăci de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o femeie, ce nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase repede de acolo, aflase în urmă că victima și-a regăsit răsuflarea. Lică avea oroare de brutalitate, dar era cam iute. Deși nu era cazarmagiu, ii plăceau tunica, galoanele și slujba lui. El nu vroise să fie sublocotenent. Ar fi trebuit să treacă un examen și, cu toate asigurările șefilor ce-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei ei și credea, desigur, că el a adus-o acolo pe mica nesocotită. De atunci înainte fu conștient de emoția iui, ceea ce nu putea decât contribui să o întrețină și să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu un înger alb de flanelă. îi plăcea din nou, ca un fel de sport, să stea în sus, să umble. Se bucura do mișcările lui ușoare, de acel vid căscat sub plastronul cămășii, care îi ventila așa de bine răsuflarea. La invitările lui Marcian de a merge ia repetiții, nu obiectase,,, nimic, nici nu acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Elena. Elena, ce nu-și da seama de acel calcul, se bucurase că Maxențiu are să-i spună ceva, probabil tocmai în chestia Leysins. Așa de aproape însă de fantoma ce se apleca spre ea și de pe buzele căreia ieșea o răsuflare slabă și deasă, Elena simțise că amețește. Marcian, atent, se săltase spre dânsa, oprit însă cu un mic semn de Elena. în aiurarea lui, Maxențiu interpretase emoția Elenei favorabil, iar intervenția lui Marcian drept indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de mare putere. Nu rareori îl forța, accelerându-i motorul, până ce namila sta în fund, pe partea din spate, dansând un fel de sârba pe loc după care, ostenit, cădea ca o ființă care aproape nu-și mai poate trage răsuflarea. Câte unul îi atrăgea atenția, cât în glumă, cât în serios: Cercele, vezi că ulceaua nu merge de multe ori la apă. Ei, pe dracu! Pe dracu, pe nedracu, dar, vezi. Bine, o să văd,însă, mai pe încolo. Bine. Treaba
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]