2,812 matches
-
1981-1989; Adevăruri de toată ziua, București, 1987; Un fluture alb cu sânge pe aripi, Chișinău, 1992; Iarba vântului, București, 1993; Crimă pentru pământ, București, 1993; Râmnicul meu, Râmnicu Vâlcea, 2002; Ciocoii noi cu bodyguard, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Pelin, Rătăcirea în istorie, R, 1975, 1; Valeriu Râpeanu, „Niște țărani”, R, 1975, 1; Dumitru Micu, Un nou roman țărănesc, CNT, 1975, 9; Ulici, Prima verba, I, 193-195; Eugen Barbu, [Dinu Săraru], LCF, 1976, 21, 23-25; Eugen Seceleanu, „Clipa”, FLC, 1976, 46
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
al lui Cezar Petrescu. Se mai recenzează (semnat T.M., inițialele fiind ale lui Tudor Mușatescu): Restriști de Ilarie Voronca și „Buletinul Institutului de Literatură”, Românii dintre Vidin și Timoc de Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o preocupare simptomatică pentru criza din societatea românească: morală, de autoritate, a cărții etc. și impută „Vieții românești” de a fi „rămas” la o literatură de
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
permisivă, conține, în forme destul de limpezi, pilonii ideologici ai teoriei sincronismului, așa cum se va structura ea pornind de la categoria imitației, formulată de Gabriel Tarde, mentorul filosofic al lui E. Lovinescu. Atribut al tinereții, în sensul de etos privilegiat, nemarcat de rătăciri și de uscăciune afectivă, imitația este fecundă la popoarele tinere, în stare să se sincronizeze rapid cu marile culturi. Aparența lipsei de program maschează deci, în cazul S., o modalitate de exprimare a acestuia „prin învăluire”, până la formulările definitive de
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
convenționalism și aceeași sferă de interes se întâlnesc în volumul de nuvele Prea târziu (1942). După război, înscris în eșalonul celor care sprijină noua putere, se aliniază tematicii realismului socialist și îi ilustrează schemele ideologice în prozele din Biruința (1953), Rătăcire (1955), Prețul tăcerii (1957) și în romanul O fată din cele multe (1958). De pildă, însărcinată, părăsită de iubitul ei, protagonista romanului alege să își crească singură copilul, integrându-se „vieții noi” create de procesul de industrializare a orașului. Ulterior
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Timișoara, căruia i-a dedicat câteva volume, interesante fiind comentariile privind viața culturală și literară a Banatului din Timișoara, memorie literară. I. 1919-1947. Istorie literară și amintiri (2000). SCRIERI: Cadavrul ambulant, București, 1937; Prea târziu, Timișoara, 1942; Biruința, București, 1953; Rătăcire, București, 1955; Prețul tăcerii, București, 1957; O fată din cele multe, București, 1958; Timișoara, București, 1961; Pagini pentru ochii limpezi, București, 1965; Aventură în lumea albastră, București, 1966; Uluitoarea transmigrație, București, 1968; Privind cinematografic, București, 1970; Misterioasa sirenă, București, 1972
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și a unui eșec, narațiunea are un plan realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o tentativă de sinucidere. T. reușește să
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică e de fapt o bătaie a pasului pe loc. Mai târziu apare romanul „antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999) descoperă roata câtorva procedee postmoderne pentru a trata tema artistului de geniu în conflict cu societatea ostilă, iar Batalioane invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte mijloace și posibilități decât acolo: un crater pe
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
București, 1977; Noaptea muzicanților, București, 1978; Coroana Izabelei, București, 1982; Marmură neagră, București, 1989; Vitrina cu păsări împăiate, București, 1994; Rezervația de lux, București, 1995; Crucea de argint, București, 1996; Coroana Izabelei, I-III, București, 1998; Alergătorul fatal, București, 1998; Rătăcirea Domnului, București, 1999; Batalioane invizibile, București, 2001; Vămile depresiunii, București, 2002; Avocatul diavolului. Marian Popa în dialog cu Marius Tupan, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 1975, 205-206; Mihai Ungheanu, „Crisalide”, LCF, 1977, 25; Aureliu Goci, „Crisalide”, RL
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
social, trivialitatea, consumul de alcool, de plante etnobotanice și droguri. Educația morală în familie presupune interacțiunea tuturor factorilor educaționali, care asigură formarea și dezvoltarea conștiinței și comportamentului moral al copiilor în concordanță cu principiile și normele moralei societății actuale. Pentru rătăcirile unor copii sunt vinovați părinții care cred că fac bine copiilor prin a-i feri de efortul muncii școlare, satisfăcându-le toate capriciile fără a le oferi o educație continuă și solidă. Important este ca societatea să ajute familia pentru
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
MANOLESCU Dacă „romanul” lui Voiculescu [Zahei orbul] satisface ideea de operă eroică de proporții este și pentru faptul că străbatem căile experiențelor umane, experiențe situate între sublim și prăbușire: infernul și căderea ființei, tentativa de a obține dreptul la demnitate. Rătăcirile eroului și treptele suferințelor (citește: experiențelor) alcătuiesc, în ultimă analiză, structura cărții și sensul ei ultim. Putere și prăbușire, patimă și asceză, dragoste și păcat, ideea de culpă și de injustiție, speranță și reîntoarcere în matca patimilor și a decăderii
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în numerele 8 și 9 din 1948, pe tema „Cum vedeți modalitatea de creație a tinerei generații artistice?”. „Lupta” se dă acum „împotriva rămășițelor unei educații reacționare, a unui mediu de cultură viciat și a unei origini sociale predispunând la rătăcire în mlaștina idealismului” (Paul Cornea), iar problema artistului tânăr „e una de eficiență în prezența lui fermă, răspicată, structurală, pe acest șantier care e țara de azi” (Geo Dumitrescu). Revista nu a avut un nucleu redacțional stabil. Dintr-un text
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
structura metaforică a neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă la fel de semnificative: dacă la Mircea Ivănescu discursul poetic se răsucește într-o sintaxă labirintică, aici se mizează mai degrabă pe efectele imediate ale coordonării enunțurilor; apoi, la S. livrescul se concretizează rareori
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
recunoscute două forme de nebunie (M. Foucault): a) O „nebunie benefică” considerată de Platon ca un „dar divin” (theamania) care deosebește individul de semenii săi prin anumite calități sau acțiuni neobișnuite. b) O „nebunie malefică” considerata ca o stare de „rătăcire a spiritului” ca o boală periculoasă ce schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității” sau „anormalității”, respectiv a stării de sănătate mintală sau de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bonum) de altădată devine, în gândirea acestui democrat suprem, „binele comun”. Este principalul motiv pentru care putem crede că punerea în practică a reformei comeniene ar fi scutit Europa de cei 300 de ani pe care îi rememorăm doar pentru rătăcirile și atrocitățile care i-au marcat. Proiectul comenian avea sorginte rozicruciană evidentă. „Există vreunul dintre voi care să nu dorească victoria luminii asupra întunericului?” - se întreba retoric Andreae 26. Merită menționat că, involuntar, Pannuthesia este o opera aperta, o „operă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
surclasate de cele din URSS. Aceste întâmplări au devenit „picătura care a umplut paharul”. Primul atac împotriva curricula americane în vigoare, în special împotriva mișcării life adjustment education, a fost dat de Arthur Bestor, care a tunat și fulgerat împotriva rătăcirilor antiintelectualiste ale „vocaționiștilor” (dar nu i-a iertat nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ne aflăm încă departe de „Paradisul paideutic”, iar drumul spre el este foarte spinos. Până când idealul „omului de cultură”, al „omului integral” nu va fi reîntronat, se vor putea petrece încă numeroase rătăciri paideutice. Cel mai grav nu mi se pare faptul că generațiile de astăzi sunt predestinate unei confuzii perpetue prin curricula tradiționale și moderne, ci chiar neînțelegerile cu privire la idealul educațional. Unele au fost alimentate, involuntar, chiar de cercetările postmoderniste. Disputa modernism
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin faptă. Volumele Stânci fulgerate (1930) și Visuri în vuietul vremii (1939) fac mai evident caracterul romantic al poeziei lui P., ca și felul în care mijloacele modernității devin mai pregnante
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
gesturile și mimica „actorilor”, de o, uneori, fermecătoare vetustețe, alteori de o modernitate uluitoare, ascunsă, însă, sub voalul unei sintaxe arhaice, recompun profilul vital, autentic, al unor „contemporani de demult”. Concepția consecvent estetică îi guvernează demersul și-l ferește de rătăciri zadarnice în teritorii străine literaturii sau măcar formelor ei incipiente. Și aici, ca și în critică, cercetarea sa refuză superficialitatea. Construcția nu se ridică la întâmplare, în necunoscut. Ea este consecința unui „sondaj absolut”, a unui „studiu total”, în care
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
neașteptate erupții de energie sentimentală” (Mircea Opriță). Vremea Mânzului Sec (1991), roman scris înainte de 1989, marchează trecerea lui P. la literatura non-SF. Semnând o prezentare pe coperta a patra, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește de „o resuscitare originală a romanului picaresc”; rătăcirile personajelor în crepusculul lipsei de orizont ar justifica o astfel de etichetă. Cartea surprinde, într-un melanj ironic-melancolic, mecanica blazată care ritmează existența în anii ’80. Nimic nu pare să se întâmple, în afara unor nonîntâmplări (rutina unei slujbe inutile), a
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
Medio, Miguel de Unamuno, Juan Ramón Jiménez, Manuel Machado, Vicente Blasco-Ibáñez ș.a. precum și din Giovanni Verga și Francis Cârco. SCRIERI: Din viața și opera lui Unamuno, Craiova, 1923; Cervantes. Viață și opera, București, 1924; Lirica portugheză de azi, Craiova, 1926; Rătăcirea lui Ion Vancea, Craiova, 1926; Asemănări și analogii în folclorul român și iberic, București, 1927; Idolul vremii, Craiova, 1930; Cervantes și Italia, București, 1931; Ovid Densusianu, Craiova, 1934; Două drame de Lope de Vega interesând istoria și literatura românilor, Craiova
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
403; A. Achim, „Prozatorii spanioli contemporani”, ĂLA, 1923, 157; Emanoil Bucuța, „Prozatorii spanioli contemporani”, „Cuget românesc”, 1923, 12; Perpessicius, Opere, XII, 227; Al. Lascarov-Moldovanu, „Cervantes”, „Răsăritul”, 1925, 4; E. [Mircea Eliade], „Prozatorii spanioli contemporani”, „Revista universitară”, 1926, 1; Pompiliu Constantinescu, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, VL, 1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Al. Lascarov-Moldovanu, „Cervantes”, „Răsăritul”, 1925, 4; E. [Mircea Eliade], „Prozatorii spanioli contemporani”, „Revista universitară”, 1926, 1; Pompiliu Constantinescu, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, VL, 1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare specialist și un mic plagiat, ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul vremii”, VL, 1931, 133; Metzulescu, Literile, I, 193-195; Ț. Păunescu-Ulmu, Al.
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat un erou simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut, respirând un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care nu îi antrenează în vârtejul ei pe toți. Unii se codesc să participe, alții ar vrea să-și obțină drepturile într-alt fel, cu vorbă bună. Dar, și fără ei, răscoala își continuă iureșul devastator până ce intervine forța de
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
RITL, 1960, 4; D. Micu, Istoria literaturii române, II, București, 1965, 92-94; Cornelia Ștefănescu, Spiridon Popescu, VR, 1966, 3; Ciopraga, Lit. rom., 531-535; Micu, Început, 385-387; [Spiridon Popescu], TF, 241-242; Rotaru, O ist., II, 92-94; Bălan, Artă, 67-88; Pompiliu Marcea, „Rătăcirea din Stoborăni”, LCF, 1977, 10; Zaciu, Lancea, 116-121; Piru, Ist. lit., 239-240; Dicț. scriit. rom., III, 838-840. F. F.
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]