1,717 matches
-
panglica galbenă a poliției încercuind terenul de joacă - apoi, în momentele de restriște de după masacru: pușca de calibru 22 dispărută din biroul tatălui vitreg, jurnalul consemnând sentimental de disperare și respingere trăit de băiat, un băiat foarte afectat de glumele răutăcioase, un băiat care n-avea nimic de pierdut, fie că pastilele de Elavil nu-și făcuseră efectul, fie că tulburarea bipolară de care suferea nu fusese detectată, cartea despre vrăjitorie găsită sub patul lui, X-ul scrijelit pe piept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a apărut curând, târându-și picioarele. Câinele mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig colții gândea el în continuare. - De ce latră toată noaptea câinele ăsta bădăran? am întrebat, întorcându-i câinelui privirea răutăcioasă. - Poate pentru că a fost scârbit de priveliștea studenților tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns Jayne imediat, fără să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-a aruncat gol pușcă în piscina noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle/„nume alternative” amuzante, deloc răutăcioase, multor scriitori din Literatur Express. Sârbul Vladislav Bajac, de exemplu, ar trebui să răspundă și la numele „Don Quijote”. Belgrădeanul e pirpiriu, cu o bărbuță ascuțită, decolorată, ochi mici, sfredelitori, mereu înroșiți. „Ăsta îl termină pe Miloșevici”, mai adaugă Corinne un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
butoane. „Te-aș putea învăța ce să faci, dar mi-e teamă că, în caz de greșeală, va trebui să-mi asum răspunderea, și nu sunt pregătit pentru asta.” „Așa e în Occident“, precizează Wagner, trădându-și o anumită satisfacție răutăcioasă în privire. Deși stă de mulți ani în Germania și și-a asumat, în mare, punctul de vedere critic al vesticului față de realitățile din Est, pe care le cunoaște foarte bine, există clipe, cum este cea de acum, când prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale, trecutul apropiat, negând penibila, răutăcioasa, răuvoitoarea afirmație după care „noi, Românii, luăm mereu totul de la început!”, frază ce neagă nu numai consecvența, Tradiția, dar și spiritul și specificitatea noastră națională. În aceeași ordine de idei - evident la un alt nivel decât cel de sus -, mă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar răspunde la fel! Sigur, a trebuit să „aruncăm lest” să ne maculăm primele scrieri, să ne „falsificăm”, măcar în parte, la primele volume, fapt pe care unii veleitari sau „radicali” de azi (precum un Grigurcu!Ă îl decupează cu răutăcioasă satisfacție, iar alții importă falsa teorie a „esteticului”. Pentru aceștia supremația eticului lua asemenea valori încât ele urmau să înăbușe orice vocație publicitară într-un regim care nu numai că avea monopolul drastic al tipăriturilor, dar, încă în anii ’60
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări sau contradicții la care ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și umane păcate ale artei noastre sau ale unor fraze binișor și iute contrafăcute de inimi vesele și răutăcioase! Sterile, în esența lor, dar bucuroase de a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă după folosință
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surprize decât mă așteptam. Și eu, ca și cei care am intrat în această nouă bătălie... 8 ...Au trecut iarna și primăvara lui ’69 și, în luna august, mă aflam la Moscova, la festivalul internațional de film, unde însoțeam filmul Răutăciosul adolescent, căruia îi scrisesem scenariul, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Irina Petrescu, în rolul principal, urma să ia premiul festivalului pentru interpretare. Primesc un telefon, prin ambasada română, de la c.c. al partidului, că sunt rugat să mă întorc înaintea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe voi"), sfătuindu-l pe unul să nu se ducă la înmormântarea părintelui său, recomandându-i altuia să-și urască familia, iute la mânie, tăios în replici, odios cu propria-i mamă ("Ce am eu a face cu tine, femeie?"), răutăcios cu cea care se arată bună cu el (mereu lângă cratiță, biata mea Marta), pe scurt, unul din acei săriți "care n-au nimic manifest" și despre care le spui cu prudență comesenilor tăi, dacă se întâmplă să fii deseori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bun atâtea sacrificii? Și de ce să mai vii aici, dacă ai toate acestea acolo unde te afli? Dacă această țară nu mai poate fi imaginată în termeni de destin și de vocație, ce mai căutăm aici? Simt cum această întrebare răutăcioasă devine obsedantă în jur. Un semn suplimentar al delăsării, al fragilității evreiești? Există într-adevăr un număr din ce în ce mai mare de imigranți care pleacă, numărul lor este, din câte se pare, secret de stat. Vorbesc despre această liniștitoare normalitate care pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate fi traversat la fiecare semafor. Astfel trăiesc alături Israel și Ismael: două specii la fel de puțin interfecunde, la fel de improprii încrucișărilor ca leul și tigrul. Oare Dumnezeu se împarte în două pentru a domni mai bine? Aș fi alungat acest gând răutăcios dacă n-aș fi văzut un alt vorbitor, câteva minute mai târziu, palestinian și ierosolimitan prin naștere, un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca asta, după toate câte le-am făcut pentru ei! Vedeți și dumneavoastră, nu e drept!" Este versiunea rustică și aproape emoționantă a maladiei coloniale, pe care n-aș numi-o colonialistă pentru că-i o mentalitate și nu o izbucnire răutăcioasă. Acești oameni nu vor nici să exploateze nici să facă pe cineva să sufere. Dimpotrivă. Noi eram drăguți cu ei, și iată cum se comportă! Săracii! Bunăvoința personală e socotită ca anulând inegalitatea în drepturi și în nivelul de trai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu intra în niciuna. Bine înțeles că istorioara noastră e o simplă invenție anecdotică, care n-are nimic comun cu faptele în sine, are însă totul comun cu domnul Iuliu Maniu. COLEGUL NOSTRU D. D.R. IOANIȚESCU Tot vorbe vane și răutăcioase sunt acelea care umblă pe seama simpaticului deputat din stânga, d. D.R. Ioanițescu. Căci camera deputaților lucrează, nu dormitează cum se zice că face senatul; și printre cei care lucrează mai mult e d. Ioanițescu. D-sa abordează orice chestie se prezintă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui popa Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă pe mama. Era o fimee borcănoasă 16 și foarte răutăcioasa, că am cunoscut-o și eu crescând mai mare. Și 20 de ani a trăit mama ca tata foarte bine. Nu se sfădeau nici de feli și se înțelegeau minunat. Dar oameni din comuna Sasca l-au ales, primar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bucată de vreme am stat la gazdă în Baea la bunica tati Zoița dascălului Ghiorghi a Popi. Ea era o fimee foarte bună, era din neamul Macsinenilor dinspre Moldova. Gheorghe a Popei a lui Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când a ajuns la 80 de ani, el a murit. Și a mai trăit Zoița fără pumni încă 35 de ani, adică 115 ani. Gheorghe Apopei cu Zoița a avut 4 fete și un ficior. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
După venirea de la mobilizarea din Bulgaria în 1913, m-am înscris să dau examen de gradu II. În luna mai 1914 a venit și mi-a făcut inspecție specială pentru gradu II, inspectorul școlar general, Sachelarescu. Om foarte veninos și răutăcios. Și mi-a spus că n-am făcut nimica deosebit ca să pot lua gradu II. Și eu i-am spus: "am abonați la foița populară "Vestitorul satelor", 80 de săteni din Baea și din Bogata, 30 de abonați la "Neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
60 de ani când l-am cunoscut eu. A fost toată viața pădurar, dar n-a fost rău. El a mai avut fecior pe Costachi Șandru care a murit tânăr și nu l-am cunoscut eu. Pe Gheorghe Sandru f.răutăcios și pe Neculai Șandru cel mai mic ficior a lui Vasile Șandru și care a trăit în casa făcută de tatăl său Vasile Șandru și care am cunoscut-o și eu. Cu un cuvânt Șăndrenii au fost oameni f. răi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii care tae copaci roditori îs oameni fără simțire îs niște adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Aglaia. De la Văratic Țața Melania singură, el Ionescu n-a venit că era buhaiul Mănăstirii Văratic. De la Boboești a venit Costică Tacu cu Maria, Vespasian, Cuța. De la Târgu Neamț, Țața Eugenia cu bădia Petru Anton, foarte bun gospodar, dar foarte răutăcios față de țața Eugenia. Lui Dtru Savinescu învățător, coleg de clasă cu mine și mare hoț, parcă nu era ficior de popă ci de șătrar. I-a furat o blăniță și căciula. Soacră mea i-a furat hamul de pe un cal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile lui, în loc să vorbească ca oamenii. Aista a fost Luca un răutăcios și foarte foarte mofturos. Cine a mai fost la logodna lui Luca Toadere ? A fost marele povestitor Mihai Sadoveanu, care era căsătorit cu fata doamnei Bâlu de pe strada Rădășeni azi Ion Creangă. Mihai Sadoveanu l-a cununat pe Luca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și așa destul de lucru, deci pe mine nu mă mai informa decât despre chestiuni cu adevărat importante care pot ajuta activității generale a misiunii. Șoferul a ieșit "cu coada între picioare" și nu m-a mai agasat cu informările lui răutăcioase. Acum am un sentiment de vinovăție că i-am pus lacăt la gură, căci poate aș fi avut niște informații utile privind intențiile șefului în ceea ce îl privea pe reprezentantul economic și poate aș fi reușit să-l conving să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la Facultatea de Stomatologie. La drum cu „Marița” Înainte de a pleca din București ne hotărâsem să ne cumpărăm un autoturism Trabant, care În peregrinările prin țară cu Ileana și Horea Bârză, ne produsese o impresie foarte bună, cu toate glumele răutăcioase care circulau despre el, În perioada respectivă. Transferarea În Iași a impus Însă și atacarea unei părți din economiile pentru Trabant. Nu ne am dat bătuți. După doi ani, ne-am Înscris pe Lista de așteptare a unui Fiat 850
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ianuarie 1919: „în timpul staționărei în localitate a diferitelor trupe și servicii auxiliare, ca și în timpul întoarcerei pe front, a adus comunei Huși și locuitorilor săi însemnate pagube și făcut numeroase vexațiuni, dintre care multe cu bună știință și cu intențiune răutăcioasă, fără a fi contrânși la aceasta de nevoile războiului și ale conducerii lui”. Străzile cu trotuare și poduri erau într-o stare de degradare. La începutul secolului al XX-lea (1906), după cum remarca presa hușeană, șoseaua Huși-Fălciu nu era întreținută
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]