22,519 matches
-
regulativ pentru rațiune, ci ea devine un postulat al rațiunii practice. Libertatea există relmente și ea se manifestă prin legea morală; ea este, spune Immanuel Kant, singura dintre toate Ideile rațiunii, a cărei posibilitate o cunoaștem. Celelalte două postulate ale rațiunii practice sunt nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu. „Ele sunt condiția de posibilitate nu ale legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care constă În unirea virtuții cu fericirea”. Dar, numai prin conceptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Ele sunt condiția de posibilitate nu ale legii morale Însăși, ci ale Binelui Suveran, adică ale valorii supreme a vieții morale, care constă În unirea virtuții cu fericirea”. Dar, numai prin conceptul libertății capătă valabilitate și aceste două postulate. Astfel, rațiunea practică este cea care restabilește libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu, asupra cărora speculația nu găsește suficiente argumente. Însă, nu este vorba de extinderea cunoașterii, prin intelectul categorial, a domeniului suprasensibil, deoarece aceste postulate nu sunt luate ca obiecte de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a enunțat Într-un anuit loc și Într-un timp determinat, dar scăpându-i tocmai esențialul: criteriul universal, după care se poate decide ceea ce este drept sau nedrept. Deci, principiile dreptului trebuie căutate nu În experiența sensibilă, ci În legile rațiunii. Filosoful din Königsberg găsește trei caracteristici determinante ale acestui concept. Astfel, dreptul are În vedere doar exterioritatea relației dintre două persoane ale căror acțiuni se poat influența reciproc. În al doilea rând, el vizează relația dintre două libere arbitre, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sufletului; el implică doar acțiunea efectivă, nu și oglindirea ei subiectivă. Principiul universal al dreptului stipulează obligativitatea supunerii față de libertatea tuturor, În acțiunile exterioare, Însă nu pretinde limitarea propriei libertăți a persoanei la cerințele obligativității. Legea juridică susține doar limitarea rațiunii proprii de către celălalt. În morală, datoria reprezintă imboldul la acțiune, pe când legea juridică nu necesită acest lucru, ci are În vedere doar obligativitatea. Astfel, dreptul se distinge de morală, prin faptul că el impune conformarea exterioară cu legea, apărând ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
raport de la om la om”. În funcție de această categorie, se diferențiază ființele universului nostru uman În ființe situate superior și inferior mediei umanului. La una dintre extreme se află ființele care nu au nici drepturi nici datorii; ele sunt lipsite de rațiune și care nici nu ne obligă și de care nici nu putem fi obligați. Apropiate omului, sunt ființele lipsite de personalitate juridică, adică iobagi, sclavi - care nu au drepturi, dar le pot fi impuse datorii. Raportul ideal este acela al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
societății. Pentru Kant, starea naturală nu se opune situației sociale, ci celei civile. Deci, cei doi poli sunt dreptul natural și dreptul civil. Primul este numit drept privat, iar al doilea drept public. Dreptul fiind un „concept practic pur al rațiunii, care aparține liberului arbitru orientat de legile libertății”, Kant analizează condițiile de posibilitate a conceptului de ceea ce este al meu și al tău exterior. Un lucru exterior devine al meu, atunci când este strâns apropiat de propria mea persoană, astfel Încât, imixtiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înseamnă conștiința apropierii obiectului sau dependența de facultățile mele fizice, adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect care stă În puterea mea și Îmi aparține printr-o premisă a priori a rațiunii mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior mie, liberul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect care stă În puterea mea și Îmi aparține printr-o premisă a priori a rațiunii mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior mie, liberul arbitru al altuia În raport cu o faptă determinată și situația celuilalt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
existența unei posesiuni inteligibile, În lipsa detențiunii, adică, a posedării nemijlocite a lucrului. Chiar dacă eu nu mă aflu În posesiune sensibilă a lucrului, inoportunarea Întrebuințării acestuia m-ar leza. Constatăm că Immanuel Kant utilizează aceleași etape ale expunerii, ca În Critica Rațiunii Pure, astfel că, În Deducerea conceptului unei posesiuni doar juridice a unui obiect exterior, filosoful distinge Între propozițiile juridice analitice și cele sintetice. Toate propozițiile juridice, Întrucât sunt legi ale rațiunii, sunt a priori. Propoziția juridică a priori care exprimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Kant utilizează aceleași etape ale expunerii, ca În Critica Rațiunii Pure, astfel că, În Deducerea conceptului unei posesiuni doar juridice a unui obiect exterior, filosoful distinge Între propozițiile juridice analitice și cele sintetice. Toate propozițiile juridice, Întrucât sunt legi ale rațiunii, sunt a priori. Propoziția juridică a priori care exprimă posesiunea empirică, este analitică. „Propoziția care afirmă posesiunea empirică legală nu depășește dreptul unei persoane raportat la sine”. Propoziția care exprimă posesiunea doar juridică, inteligibilă, este sintetică a priori. Există o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exprimă posesiunea empirică, este analitică. „Propoziția care afirmă posesiunea empirică legală nu depășește dreptul unei persoane raportat la sine”. Propoziția care exprimă posesiunea doar juridică, inteligibilă, este sintetică a priori. Există o diferență esențială Între propozițiile sintetice a priori ale rațiunii teoretice și propozițiile sinterice a priori ale dreptului. Dacă primele au o intuiție care stă la baza lor, În sfera dreptului, intuițiile care fundamentează posesiunea fizică trebuie omise: „orice obiect exterior al liberului arbitru poate fi considerat al meu din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
am În puterea mea, fără Însă a-l poseda”. Posesiunea, suspendând detențiunea, trebuie gândită conform conceptelor intelectuale, astfel fiind posibilă o legislație universal validă. Posibilitatea unei astfel de posesiuni raționale pure, minus detențiunea, are ca rezultat o antinomie, de aceea rațiunea omenească este constrânsă să deosebească posesiunea ca fenomen de cea care nu poate fi gândită decât cu ajutorul intelectului. Liberul arbitru nu ar putea fi respectat, decât dacă fiecare individ este reciproc constrâns, În ceea ce privește ceea ce este exterior al său. Această obligativitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și a priori. Posesiunea colectivă asupra pământului este anterioară oricărui act juridic, fiind constituită numai de natura Însăși. Această proprietate comună originară (communio possessionis originaria) nu este un concept empiric, care depinde de condițiile temporale, ci este un concept al rațiunii practice care implică principiul a priori care legitimează juridic posesiunea unui loc pe pământ pentru fiecare individ. În a doua secțiune a Metafizicii moravurilor, Immanuel Kant tratează despre dreptul personal. Dreptul personal, care este unic, constă În totalitatea legilor prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În ceea ce este al celeilalte părți. Această relație nu este una empirică, ci pur intelectuală. Actul promisiunii și cel al acceptării nu sunt succesive, ci provin dintr-o voință comună unică; doar astfel, obiectul este gândit ca achiziționat conform legilor rațiunii pure practice, excluzându-se condițiile sale empirice. „Însă nici prin voința particulară a celui care promite, nici prin a celui căruia i se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adere”. Kant exemplifică prin Adunarea Generală a Statelor, de la Haga, care a avut loc la jumătatea secolului al XVIII-lea. Filosoful german vede o posibilă uniune a tuturor popoarelor pe temeiul unui drept numit cosmopolit. Acest drept cosmopolit este ideea rațiunii, care imaginează o comunitate pașnică a tuturor popoarelor de pe pământ, ce ar putea Întreține reciproc relații active, pe baza unei legi universale a schimbului posibil Între ele. O astfel de idee a rațiunii nu este de natură etică, ci juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numit cosmopolit. Acest drept cosmopolit este ideea rațiunii, care imaginează o comunitate pașnică a tuturor popoarelor de pe pământ, ce ar putea Întreține reciproc relații active, pe baza unei legi universale a schimbului posibil Între ele. O astfel de idee a rațiunii nu este de natură etică, ci juridică. „Această idee a rațiunii asupra unei comunități În genere pașnice, fără să fie de rudenie, a tuturor popoarelor de pe pământ, care pot Întreține reciproc relații efective, nu este un principiu filantropic (etic), ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comunitate pașnică a tuturor popoarelor de pe pământ, ce ar putea Întreține reciproc relații active, pe baza unei legi universale a schimbului posibil Între ele. O astfel de idee a rațiunii nu este de natură etică, ci juridică. „Această idee a rațiunii asupra unei comunități În genere pașnice, fără să fie de rudenie, a tuturor popoarelor de pe pământ, care pot Întreține reciproc relații efective, nu este un principiu filantropic (etic), ci unul juridic”. Kant Încheie Principiile metafizice ale teoriei dreptului cu convingerea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pot Întreține reciproc relații efective, nu este un principiu filantropic (etic), ci unul juridic”. Kant Încheie Principiile metafizice ale teoriei dreptului cu convingerea că această stare de pace universală și permanentă este Întregul scop final al teoriei dreptului În limitele rațiunii pure. Ideea unei păci eterne nu este dedusă din experiență, ci a priori, prin rațiune, ea având nevoie de o metafizică pentru a se realiza și nu de răsturnarea unei constituții defectuoase sau salt revoluționar. Nu trebuie să omitem faptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Încheie Principiile metafizice ale teoriei dreptului cu convingerea că această stare de pace universală și permanentă este Întregul scop final al teoriei dreptului În limitele rațiunii pure. Ideea unei păci eterne nu este dedusă din experiență, ci a priori, prin rațiune, ea având nevoie de o metafizică pentru a se realiza și nu de răsturnarea unei constituții defectuoase sau salt revoluționar. Nu trebuie să omitem faptul că, În viziunea kantiană, ceea ce este rațional trebuie să fie moral, adică să satisfacă aspirațiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a câtorva meditații despre foc”, „Un nou sistem de mișcare și repaus”, „Câteva considerații asupra optimismului”, „Unicul argument posibil pentru o demonstrare a existenței lui Dumnezeu” etc., și după parcurgerea titanică a „perioadei critice”, materializată În cele trei Critici: Critica Rațiunii Pure (1781), Critica Rațiunii Practice (1788) și Critica puterii de judecare (1790), asistăm la o puternică revenire la deplinul empirism metafizic, din anii bătrâneții: Ce Înseamnă Iluminismul? (Was ist Aufklärung?), Spre Pacea eternă, și Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
foc”, „Un nou sistem de mișcare și repaus”, „Câteva considerații asupra optimismului”, „Unicul argument posibil pentru o demonstrare a existenței lui Dumnezeu” etc., și după parcurgerea titanică a „perioadei critice”, materializată În cele trei Critici: Critica Rațiunii Pure (1781), Critica Rațiunii Practice (1788) și Critica puterii de judecare (1790), asistăm la o puternică revenire la deplinul empirism metafizic, din anii bătrâneții: Ce Înseamnă Iluminismul? (Was ist Aufklärung?), Spre Pacea eternă, și Conflictul facultăților. Apreciindu-le În contextul european al perioadei postrevoluționare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza Iluminismului (Ă)”. Așa cum În Întemeierea metafizicii moravurilor Kant ridicase la nivelul transcendental cel mai Înalt, autonomia voinței, coordonată Îngroșată cu titlu de permanență sau perpetuitate În Critica Rațiunii Practice, tot astfel el va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai ales Rousseau, următoarele: „ĂCăci Iluminismul nu necesită altceva decât libertate; și anume cea mai puțin dăunătoare din tot ceea ce poate fi numit libertate: folosirea, În mod public
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
va scrie inconfundabil, pe urmele lui Voltaire și mai ales Rousseau, următoarele: „ĂCăci Iluminismul nu necesită altceva decât libertate; și anume cea mai puțin dăunătoare din tot ceea ce poate fi numit libertate: folosirea, În mod public, În toate privințele, a rațiunii. Acum Însă aud din toate părțile « Nu discutați». Ofițerul spune: Nu discutați, ci exersați!». Consilierul de finanțe: Nu discutați, ci plătiți!». Clericul spune: Nu discutați, ci credeți!». Doar un singur stăpân În lume spune: «Discutați cât puteți și despre orice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spune: «Discutați cât puteți și despre orice, dar fiți ascultători!». În aceste cazuri este vorba de o Îngrădire a libertății. Dar ce fel de Îngrădire poate Împiedica Iluminismul? Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii să fie Întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică a rațiunii, pe aceea pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de o Îngrădire a libertății. Dar ce fel de Îngrădire poate Împiedica Iluminismul? Și care, dimpotrivă, Îl face să Înainteze? Eu răspund: folosirea publică a rațiunii să fie Întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a rațiunii poate să fie Însă Îngrădită, fără să Împiedice astfel prea mult progresul Iluminismului. Dar eu Înțeleg prin folosirea publică a rațiunii, pe aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]