1,916 matches
-
mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar?! La șapte fix să fii acolo! Se aude?! Gunoaiele dracului ce sunteți! Stârpiturile pământului! Cine întârzie, primește douăzeci de bastoane în cap ca să se scoale mai devreme. S-a înțeles?!! Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a cita un celebru titlu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prigoana la care a fost supus criticul în anii cincizeci din partea apărătorilor ideologiei marxiste din România sovietizată. Pentru acea perioadă, un neînsemnat emigrant, susținător al artei cu tendință, era un mai important critic și dătător de direcție decît conservatorul și "reacționarul" Titu Maiorescu. Fapt pe care noi acum sîntem datori a-l arăta întru aflarea adevărului. Pentru că, folosind cuvintele lui Maiorescu: "De la sine nu se îndreptează nimic în capetele unei generațiuni, căci orice cultură este rezultatul unei lucrări încordate a inteligenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în prezent, a scris mai multe lucrări filosofice și poezii foarte multe pe care le ține ascunse pe la diferite persoane..." Agentul "Remus Oct." atenționează că prietenii lui Blaga se adună și citesc din lucrările acestuia, "pătrunse de un puternic spirit reacționar și discută probleme dușmănoase" fapte, nu-i așa (?) extrem de periculoase pentru statul comunist. Agentul "Sanda Predescu" semnalează că Lucian Blaga "ia masa de prînz la o pensiune pe strada Iokai 12, împreună cu prietenii săi cei mai apropiați, Dr. Iubu Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și foarte atenți a nu permite nici o abatere de la linie, "preocupările și sarcinile Direcției Literare" urmăreau în principal: "a) Creația literară ca atare; b) Editarea cărților de literatură; c) Circulația cărților și curățirea pieții literare de toate rămășițele fasciste și reacționare, în general; d) Critica literară, ca instrument de îndrumare și călăuzire a creației literare." După ce clasifică pe scriitori funcție de gradul de aderență la noua ideologie, documentul emis de cancelaria partidului consemnează cu îngrijorare: "Față de această sărăcie în materie de creație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe scriitori drept scriitori ai poporului dacă nu vor participa activ și operativ în bătălia pentru punerea bazelor socialismului în țara noastră". Se afirmă cu satisfacție că "s-a realizat o operă destul de vastă de identificare a cărților fasciste și reacționare, în general". Lista cuprindea circa 8 000 de titluri (de altfel a fost publicată și o broșură cu cărțile aflate la index), care au și fost epurate din majoritatea bibliotecilor, librăriilor și anticariatelor. Acțiunea îi și nemulțumește pe tovarășii activiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
povestitor, un liric evocator al peisajului Moldovei". Nemilosul pamfletar ține să precizeze: Problema moralității în artă este de multă vreme înlăturată din examinarea și valorificarea unei opere, dar tendințele, atitudinea scriitorului în fața vieții sociale pot fi prea bine clasate drept reacționare sau revoluționare". El credea, pe bună dreptate, că: Într-o zi va veni și ziua aceea, o știi prea bine tovarășe Sadoveanu se vor cunoaște toate actele de eroism ale intelectualilor cari au preferat mizeria în formele cele mai distrugătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literatură legată de cauza celor mulți "după primul război mondial și îndeosebi în perioada de fascizare a țării, linia acestei concepții progresiste, democratice, despre rostul și temeiurile artei a trebuit să lupte din greu cu presiunea crescîndă a ideologiei burgheze reacționare, ideologie susținută și încurajată pe toate căile de statul fabricanților și moșierilor. În aceste vremuri vitrege, cînd se dezvolta o intensă activitate a cîrdurilor de scribi vînduți sacului cu bani, în vremea cînd rostirea adevărului te expunea atacurilor brutale sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi tratate, în coraportul său de Paul Georgescu. După ce apelează la Lenin, ajunge și la programul Daciei literare, fără a-l uita pe C. Dobrogeanu-Gherea, ignorînd cu totul pe Maiorescu și Societatea Junimea. Autorul Criticelor va fi condamnat pentru estetica reacționară, idealistă care a fost extrem de dăunătoare culturii noastre, acuzați fiind și postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cel care l-a eliminat și înlocuit la catedră pe G. Călinescu) pentru a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei muncitoare, concepția marxist-leninistă. Criticul nostru va raporta în fața Congresului că "de la o critică predominant reacționară, idealistă și estetistă, s-a ajuns acum la o critică predominant științifică, partinică". Impetuos, va prezenta principiul fundamental al întregii noastre literaturi ca fiind "acela al spiritului de partid, recunoaștere deschisă a faptului că pentru noi literatura face parte integrantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a metodelor științifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptată a rămășițelor estetiste și subiectiviste. Împlinirea acestor deziderate a impus desfășurarea unei "lupte grele în care forțele democratice din țara noastră, conduse de partidul clasei muncitoare, au înfrînt forțele reacționare, fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Criteriul nostru ferm este, înlăturînd toate tezele dogmatice, ca sentimentele și gîndurile exprimate de poet să fie sentimentele și gîndurile înaintate care să ne înflăcăreze în măreața noastră operă, construirea socialismului în patria noastră". Chemînd la luptă împotriva ideologiei burgheze reacționare, criticul de la "Gazeta literară" (titlu preluat de la sovietica "Literaturnaia Gazeta" și care se va schimba, în a doua parte a deceniului VI din secolul trecut în "România literară") atenționează asupra teoriilor diversioniste despre o așa-zisă pauză în lupta ideologică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îngreunează lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care au manifestări ostile statului român, comentează tendențios politica partidului nostru, receptează și colportează propaganda dușmănoasă din exterior, fac aprecieri necorespunzătoare cu caracter politic, răspîndesc idei și concepții retrograde ori instigă la asemenea acțiuni; elementele cu antecedente politice sau penale reacționare și descendenții acestora din sectoarele de artă și cultură, mai ales care mențin ori exteriorizează concepții ale fostelor organizații sau partide politice în care au activat sau întrețin legături de natură suspectă; persoanele cu concepții și manifestări național-iredentiste care, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să mai dea meditații, pentru ca să poată în timpul acesta să scrie cartea. Al doilea: căci scrisesem, cu ani în urmă, un comentariu de poezie, a lui Ion Barbu, poet considerat idealist, mistic și burghez și deci contribuiam la propagarea unui spirit reacționar. Al treilea: că am copiat de la Biblioteca Academiei, dintr-un număr din Nouvelle Revue Française, scrisoarea lui Cioran către Noica Lettre à un ami du lointain (Scrisoare către un prieten din depărtare) că am copiat-o, am multiplicat-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lăsase să citesc pe îndelete, să mă pătrund de gravitatea faptelor mele. Îi vorbisem lui Filip, cu admirație, despre Faulkner și Hemingway, într-o vreme în care la noi cei doi scriitori americani erau considerați a fi exponenții unei literaturi reacționare, dezumanizate, imperialiste; mă încîntase muzicalitatea lui Verlaine, fără să țin cont de faptul că simbolismul francez era, din punctul de vedere al criticii de partid, expresia cea mai elocventă a decadenței și putreziciunii occidentale; nu-mi plăcuse deloc mincinosul roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani de detenție. Alte cîteva mărturii ale lui Florin Constantin Pavlovici, însoțite de umorul și sarcasmul care de altfel afirmă calitatea literară de excepție a Torturii pe înțelesul tuturor, se cer citate in extenso, fără alte comentarii: "Odată strînși laolaltă, reacționarii (unul fusese închis pentru că spusese că "pîinea este rece", iar altul pentru că fusese auzit zicînd "comuniștii ăștia...") trebuiau să fie reeducați. Cum educația unui om durează de cele mai multe ori întreaga viață, era greu să-i reeduci pe contrarevoluționari doar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să demonteze mecanismele rîsului, ne-a familiarizat cu comicul absurd al teatrului lui Eugen Ionescu. Scrisese cîndva un eseu despre poezia lui Ion Barbu, dar exceptîndu-i pe securiști, care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o la sănătoasa. A doua zi, au intrat în sat trupele de securitate. Au arestat jumătate din localnici, bărbați, femei și copii, i-au bătut pînă la schingiuire Dumnezeu știe ce mai voiau să afle de la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
evul nostru mediu târziu; cu aceleași injoncțiuni ale vreunei „mari Porți streine” - rusești, austriaco-maghiare sau turcești! - și aproape cu aceiași Domni, cu camarilele lor nesătule și cinice, ce-și cumpărau titlurile lor de putere și proprietate mai ales prin străinătăți, reacționari În sensul cel mai odios sens al cuvântului chiar și atunci când erau „izbăvitori de neam”, precum marele Ban al Olteniei, Mihai Viteazul, care i-a unit pentru „o clipă” pe toți Românii, dar pe cei care-i slujeau la moșie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
porumb și radiu. Dar adevărata nenorocire nici nu a fost cea de natură „fizică”, oricât de dureroasă, ci uimirea, stupefacția păturilor intelectuale, dar și a celor largi, că va trebui să ne schimbăm structura statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul unei națiuni”, al acelei colectivități umane „blestemate” să poarte În istorie și În secole confuze un Sens mai presus de cel al purei supraviețuiri, al purei, imediatei și cu multiple fețe zeițe moderne numită
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a ființei. 12 „- Ce este un popor decât ocolul pe care-l face o comunitate pentru a crea două sau trei genii!”, afirmă Nietzsche, Într-un „elan reacționar” tipic unor formule ce-i poartă pecetea și care i-au creat atâtea suferințe În timpul vieții. Cităm Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avansat” enorm, din punctul de vedere al regăsirii Tradiției formatoare a națiunii și a valorilor ei, dar am „recăzut” cumva Într-un ideal de societate care, deja la Începutul secolului, după primul război, părea perimat, cel al „burgheziei așezate și reacționare” etc. etc. Cum așa... toate luptele care s-au dus În secolul trecut, sindicale, individuale, toată această enormă cheltuire de ființe, energii și mijloace pentru o „viață mai bună” n-au folosit la nimic și omenirea se vede „Încă o dată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]