3,026 matches
-
a constata în mod oficial progresul maladiei. Arșița, care a domnit aici vreme de două săptămâni, a mai scăzut, după aceea și ploile fertile au făcut să crească speranțele lucrătorilor pământului, dar de la 14 ale lunii [2/14 iulie] a reapărut căldura și, cu apropierea anotimpului fructelor, mi-este teamă ca boala să nu crească mai mult decât e firesc"425. Din partea serviciului consular de la Foreign Office din Londra, Colquhoun a primit, la 27 iulie/8 august, următorul răspuns la depeșa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Asia de Sud-Est, Hong-Kong, Coreea de Sud, Filipine etc., se semnalează tot mai frecvent prezența tulpinilor eltor. Timp de câțiva ani, biotipul eltor a înlocuit biotipul clasic chiar în zonele endemice socotite a fi "patria" dintotdeauna a vibrionului holeric, precum India, după care a reapărut biotipul originar, ambele coexistând actualmente în acele zone. De la sfârșitul lui 1969, vibrionul eltor a început să înainteze către vest, pătrunzând mai întîi în țările arabe, apoi în Israel, în bună parte din Africa, pentru ca să se ivească în scurtă vreme
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În definitiv, nu Nașterea Venerei din apă ar fi, susținea ea, adevărata sărbătoare, Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diferite. Le descărca în colțul camerei, lângă ușă, stivuindu-le cu grijă, la perete. Ieși, se întoarse cu un sul gros și lung. Un fel de tub din carton, cu capac. Se mișca încet, încovoiat, să nu deranjeze. Intra, dispărea, reapărea, strecurându-se, fără zgomot. Îngrozit, se vedea, de importanța persona jului a cărui intrare o pregătea. Se observa și din mișcările speriate ale acestui umil funcționar că cel așteptat era bine cotat în ierarhia copoilor. Privi ceasul. Cinci și un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu i-ar permite, cu siguranță, să pătrundă în atelierul său ! Străina s-ar depărta, ar coborî iar în grădina sălbatică, peste care n-au trecut decât 500
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca niște ochi măriți și morți, captând Divinitatea Răului, în sfârșit, să lovească falși zei și umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii bolovănoși ai conopidelor, fețele de turtă arsă ale țăranilor înveseliți de scrâșnetul foilor de varză sau de rânjetul dovlecilor despicați cu barda tăioasă și neagră, tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au făcut din nou cunoștință cu ea. Uitaseră cu totul de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase. Resturile unor meteoriți sau marțieni, rotunjite de vânt, să pară omenești în goana atâtor travestiri ?... Se opri în dreptul ghișeului : nu mai era nimeni. Așteptă, funcționara nu reapăru. Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc! {EminescuOpIV 273} O, DULCE ÎNGER BLÎND... O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că n-oiu mai auzi Că-mi amintești v-o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că n-am să mor pe veci - Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu și-și acoperă ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce). VISURILE (Sopran) Somn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În loc să sferme vecinic a vieții mele normă Ar pune al meu suflet sărman în altă formă? Dacă a mea durere, un vecinic Ahasver, La sorți va fi pus iarăși, de către lumi din cer, Ca cu acelaș suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume-eternă, ce trecătoare pare, Gonit în timpi și spații, trecând din formă-n formă, Eternă fulgerare cu inima diformă, De evi trecuți ființa-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pământul ar fi, evident, mult mai liniștit. Instinctele nu au acces la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi și să reapară dinozaurii. Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai ușor! Balamalele planetei noastre sunt cam șubrede. Marea purificare ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care el ș-ar fi suspendat funcțiunea. Este nu numai verisimil, ci sigur cum că moartea desăvârșită a intelectului nostru, aflîndu-se față cu posibilitatea infinită a eternității, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăși cu aceleași funcțiuni și sub aceleași condiții - și-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim eternitatea moartă ca o urnă de loterie în care stau închise toate formele vieții, e neapărat că în ea se va trage
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ale materiei prin [lume] și precum, după Heraklit; noi nu ne putem coborî de două ori în unul ș-acelaș râu, tot asemenea [nu] suntem, material vorbind, nici într-un moment unul ș-același om. C-un cuvânt, o formă care reapare este asemenea unui cuvânt sau a unei cugetări reproduse una ș-aceeași, abstracțiune făcând de la identitatea materiei în care se reprezintă. Dacă numărul elementelor și a puterilor este cert, atunci modul lor de combinare este determinabil a priori, și asupra
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
capul lor, figurat oamenii casei sunt mult mai însemnați în rang decât oaspeții ce intră și ies și, când oaspeții iesă, se cunoaște, parecă cumcă societatea în care-au petrecut li face onoare, de-aceea tonul de demnitate cu care reapar. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești. Una e o crâșmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
apărut și chipul lui Vero deasupra capului meu. Zâmbește. Ultima dată când am văzut-o era adormită la mine în pat la Paris. Atunci am mîngîiat-o eu. Am adormit cu imaginea ei în minte. Când m-am trezit, dispăruse. A reapărut acum. E la fel de frumoasă. Și ea îmi vorbește, după care mă mângâie și ea pe păr. închid ochii resemnat. Simt mâna ei care mă mângâie drăgăstos. Redeschid ochii și o zăresc pe Regu, aplecată asupra mea. Mă bucur că a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
chirurgicală a părților afecate, reflectă doar deficiențele colosale ale medicinei preventive în Occident. Astfel de „tratamente” nu fac nimic pentru a corecta dezechilibrele și toxicitatea care permit ca boala să se instaleze. Rezultatul net al acestei abordări este că boala reapare o dată și încă o dată, adesea în chipuri diferite și afectând diverse părți ale corpului, încolțind pacientul într-un cerc vicios de medicamente și operații care îi secătuiesc rapid energia vitală și îl lipsesc de părți vitale ale corpului. Această abordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fusese profesoară la o școală din SUA timp de mulți ani, a fost diagnosticată de medicii ei americani ca având o formă avansată de cancer uterin. I-au făcut o operație dificilă, pentru a-i îndepărta țesutul canceros, dar acesta reapărea, răzbunător. Medicii i-au spus, atunci, că nu mai putea fi operată, că nu avea nici o speranță de vindecare și că avea să moară în câteva luni. Înnebunită de durere, dar ținând încă suficient de mult la tradițiile chineze ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]