5,519 matches
-
Tudor Arghezi cer elevilor să completeze propozițiile lacunare: Joc de chiciuri este o scrisă de Tudor Arghezi. Un rând din poezie se numește . Două sau mai multe versuri alcătuiesc o . (poezie, poetul, vers, strofă) Pentru asigurarea retenției și transferului cunoștințelor receptării textelor lirice folosesc pentru rezolvare sarcini de lucru de tipul: introducerea cuvintelor noi în enunțuri; memorarea unei strofe sau a întregii poezii; recitarea corectă a versurilor memorate; scrierea după dictare și autodictare a unor versuri memorate; cuvinte cu același înțeles
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
de a obține frumosul în mișcare, un exercițiu artistic bine prezentat, precum și dezvoltarea capacității de a transmite emoții și sentimente prin execuție. Frumosul” în gimnastică reprezintă un fenomen amplu, realizat prin mai multe forme și momente (creație, exercițiu finit, transmitere receptare). În legăturile lui cu natura umană, cultura și societatea, frumosul din gimnastică se impune ca o necesitate de ordin obiectiv, științific și permanent. În acest sens se impune de asemenea eliminarea limitărilor mai vechi și preluarea rezultatelor valabile. După părerea
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
superior, mișcările literare anterioare. Profund națională, „direcția nouă” a îndrumat literatura către realitatea autohtonă, pe care criticul o dorea transpusă într-o haină artistică originală. Refractar spiritului provincial, a militat pentru o largă deschidere către cultura europeană, cerând însă o receptare critică, și nu o imitație servilă. Ca factori de referință recomanda atât tradiția artistică (mai ales din perioada 1830-1850), cât și literatura populară. Acesteia din urmă i-a acordat o importanță deosebită sub raport estetic, fără a-i neglija valoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
istoric și critic literar, ST, 1988, 2; George Popescu, O viziune energetică integratoare, R, 1988, 3; Ioan Holban, Altfel despre Bacovia, CRC, 1988, 7; Z. Ornea, „Climat poetic simbolist”, RL, 1988, 15; Piru, Critici, 101-108; Laura Pavel, O istorie a receptării, APF, 1990, 3-4; Constantin Hârlav, Începutul și sfârșitul, „Interval”, 1990, 4-5; Ioana Pârvulescu, Punguța cu două (trei) prejudecăți, CNP, 1990, 34; Cornel Ungureanu, Posteritatea lui Creangă între fascicultură și pornoliteratură, O, 1990, 42; Monica Spiridon, Portretul criticului la tinerețe, R
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
și un meseriaș ce preface ironia și umorul într-un lichid seminal pentru mecanismul său poietic. Printr-o utilizare productivă a conceptelor specifice științelor comunicării, discursul despre spiritul polemic la Arghezi așază peste suprafața publicisticii autorului grila unei estetici a receptării. Preocupată de structurile de întemeiere, exegeza își pune astfel și problema statutului pe care-l are textul sau discursul jurnalistic. Nu știm însă dacă era atâta nevoie să reiterăm, poate pentru cei veniți mai târziu în spațiul literar, miezul dezbaterilor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
multe ori, apăsând pe nuanțe, liziera unor admirabile formulări, chiar dacă, alteori, demersul pare inevitabil tensionat de o prea ambițioasă densitate conceptuală. Încercuite și puse laolaltă, analizele acestui eseu, unele inedite, dau măsura unui efort substanțial de schimbare a unghiului de receptare a publicisticii argheziene. Invocăm în acest sens ipostazele comicului arghezian decodificat ca "esență a polemicității neagresive" (cum avem, de pildă, în polemica purtată de autorul Agatelor negre cu Iorga, studiul poate cel mai consistent din carte, alături de care am pune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui receptare adecvată autorul mizează. Dincolo de spațiul care le-a consacrat (presa), pamfletul și polemica sunt construite pe o schemă tripartită, corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul receptării, corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
autoreferențiale care conțin direcții estetice. Definite ca "forme de etalare a semiozei în interiorul semnului text și a macrosemnului sistem", artele poetice au o funcție metalingvistică echivalentă cu autoexplicitarea idiostilului (la Arghezi, poeziei Testament îi este atribuit acest rol), așadar facilitează receptarea unui mesaj ambiguizat prin însăși natura lui. Lectorului, în postura de autoritate epistemică (Constantin Sălăvăstru), i se jalonează traseul interpretării "din dorința eului performator de a-l feri de erorile inerente liberei decodări"168. Viziunea lui Arghezi despre literatură este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scenă, pianistul și violonistul. Care-i Grieg? Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prezintă mult mai complexemplu Totuși, se poate observa că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a fost însă nedrept și cu sine; în năvala actualității, și-a aruncat în umbră opera poetică; polemica trece, poeziile rămân"316. Refuzul lovinescian de a privi altfel decât peiorativ-pragmatic discursul publicistic contemporan lui traduce, în mod exponențial, însuși fenomenul receptării literaturii de frontieră, a gazetăriei polemice, în mod special. Ca un paradox, însă, chiar demersul său critic derapează deseori înspre pamfletul violent și personal, în ciuda efortului teoretic de a convinge asupra suburbanității pamfletului. În timp, rezistența criticii canonice în fața așa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
entitate non-conceptualizabilă317, este beneficiarul ipso facto al prozei jurnalistice, a cărei componentă argumentativă caută să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea. Pentru că, înainte de orice, discursul jurnalistic presupune manifestarea acută a funcției teleologice, iar în jurul acestui concept se circumscrie receptarea publicisticii pamfletare de către cititorul de rând, căruia îi este destinată, în mod direct. Din acest punct de vedere, succesul imediat pe care-l înregistrează, în contemporaneitatea interbelică, scriitura polemică argheziană este o certitudine pe care istoria literară și mărturiile congenerilor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
receptor. În transmiterea informațiilor roluri importante joacă înțelegerea, interpretarea, imaginația. Ele pot transforma informațiile în cunoștințe utile sau mai puțin utile. Profesorul are un rol esențial în asigurarea acestui transfer, selectând, organizând și personalizând informațiile. Tactul pedagogic va contribui la receptarea eficientă a mesajului de către elevi. Elevii, la rândul lor, prin întrebările, ideile personale sau neclaritățile pe care le vor prezenta în timpul discuțiilor, vor participa la ajustarea actului pedagogic după specificul grupului implicat. Astfel comunicarea devine interactivă, interlocutorii schimbând permanent rolurile
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
de numeroase alte texte fără de care el nu ar putea fi și aceasta se întâmplă sub formă de schimb, de grefă, de dialog, de apropiere, de colaj, de confruntare, de corelație, de incorporare, de inserție, de integrare, de memorie, de receptare, de surse, de transformare, de transpoziție, de transplantare, de travestire etc. Muguraș Constantinescu a putut astfel să pună în valoare în Cartea ospitalității elemente de ospitalitate în fenomenul intertextualității, calificând epigraful drept invitat de onoare, plasat în capul mesei, citatul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
comportamental. Prin verificarea orală, se formulează cerințe de tipul: Enumeră! Explică! Compară! Clasifică! Dacă la clasele I-II, la întrebarea unică se primește răspuns unic, treptat, la clasele mai mari, întrebarea cere răspunsuri multiple, pe măsură ce elevul dobândește o capacitate de receptare mai mare. Referitor la forma concretă în care apare, poate îmbrăca: forme stricte în clasele mici, obligând elevul să respecte anumite reguli ale dialogului, dând răspunsurile într-o singură variantă; forme relativ libere în clasele mai mari, existând posibilitatea unor
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
patruzeci de ani nu era totuși o raritate (Arghezi debutase la patruzeci și șapte!). Până la finalul intempestiv (1987), îi rămâneau douăzeci și unu de ani; cincisprezece volume și plachete, în succesiuni repezi, aveau să-l propulseze în primul plan al liricii contemporane; receptarea sa critică putea fi invidiată. Se adăuga și farmecul personal; contribuia la legenda dimoviană dacă nu un umor insinuant nonconformismul său fățiș cu priză printre confrați. Sub un titlu tern, Versuri (1966), întâia sa carte semnala o prezență fastă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru că erau în legătură directă cu credințele despre circulația vieții, mișcarea anotimpurilor, descoperirile științifice. Caloianul și Paparuda s-au comportat mai greoi datorită unor elemente constitutive aparte. Primul s-a dovedit a fi, totuși, mai mobil, întrucît înscenarea înmormîntării și receptarea acesteia ca spectacol tragic și vegetațional nu mai avea credibilitate în epoca modernă. Paparuda, la rîndul ei, și-a încheiat destinul ca spectacol distractiv, pe gustul unor mici colectivități rurale. Unele variante mai vechi, de Paparudă, se încrucișează cu texte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
comportamentului, materializată în cunoștințe, priceperi, deprinderi, capacități, competențe, atitudini, convingeri etc. Învățarea depinde atât de factori interni (capacitatea de învățare, nivelul motivației elevului), cât și de factori externi (calitatea predării, logistica, climatul) și este eficace când se parcurg următoarele evenimente: receptarea, înțelegerea, memorarea, păstrarea și actualizarea. În timp ce pedagogia abordează învățarea ca proces dirijat și desfășurat în școală adresându-se tinerei generații, psihologia reliefează atât legitățile generale ale învățării ca manifestare psiho-comportamentală, cât și pe cele particulare, și consideră procesul educațional permanent
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
considerăm că am eludat problema tipologiei învățării: învățarea prin imitare; învățarea conceptuală; învățarea pe de rost; învățarea prin rezolvarea de probleme; învățarea pasivă; învățarea activă; învățarea senzorială; învățarea algoritmizată; învățarea prin activitate practică; învățarea euristică; învățarea prin exersare; învățarea prin receptare; învățarea prin descoperire. Întreaga problematică a învățării trebuie să constituie, alături de predare, o constantă a preocupărilor cadrului didactic în ceea ce privește organizarea și desfășurarea procesului de învățământ. Din perspectivă pedagogică, devine importantă clasificarea bazată pe gradul de generalitate exprimat și activate la
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
formelor unor substantive, adjective, verbe, adverbe, interjecții; sesizarea diferențelor dintre formele de singular și plural a cuvintelor și utilizarea corectă a cestora în funcție de categoria de număr; realizarea acordului dintre substantiv și adjectiv; exprimarea corectă a acordului dintre subiect și predicat; receptarea unității logice a unei propoziții sau fraze; utilizarea, în comunicare, a unor structuri sintactice corecte; exprimarea corectă, în conformitate cu normele gramaticale ale limbii române. Jocul ”Cum este ?’’ a avut ca obiectiv folosirea corectă a adjectivelor în propoziții și a gradelor de
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
principale. În fapt, arabescurile decorative ale planului superior se vor distinge cu claritate prin simpla opțiune a compozitorului de a le proiecta în registrul acut al claviaturii, fără a se impune necesitatea sublinierii lor în mod deliberat. Astfel, se urmărește receptarea discursului ca un „tot” unitar, rezultând un efect sonor integral, în care demersurile interpretului trebuie să se focalizeze în direcția soluționării acelui echilibru optim dintre claritate și o anume tentă de opacitate, acea „alchimie” sonoră ce o implică fuzionarea armonicelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sonor substanțial rarefiat, afirmația celui de-al patrulea material tematic desfășoară o configurație pentatonică inedită do# re# mi# sol# si. La nivel interpretativ, natura texturii ipostaziate impune stabilirea unei tehnici abile de utilizare a pedalei de rezonanță, care să permită receptarea unui echilibru perfect între claritate și efectul acesteia. Astfel, sugestia sunetelor de gong din planul inferior al discursului necesită un tip de amplificare sonoră limitată (cu schimbări frecvente, care să coincidă cu valorile mai lungi de timp ale traseului melodico-ritmic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
castanietelor” întrerupe adesea fluența evoluției, prin intervenții discrete (pp Léger et lointain - lejer și îndepărtat), dar precise, care conduc la dublarea tempoului, prin modificarea spontană a indicelui valoric . La nivelul fenomenologic al percepției, aspectul discursiv al concepției compoziționale nu intenționează receptarea juxtapusă a diferitelor fragmente, ci vizează în fapt declanșarea unei „continuități” imaginative în mintea auditorului, care să prelucreze într-o manieră proprie imaginea expusă. Astfel, viziunea sonoră anterior „consumată” nu va fi o simplă informație receptată și ulterior uitată, ci
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]