3,949 matches
-
Myeloid Leukemia) și leucemia promielocitică acută (PML - Acute Promyelocytic Leukemia) sunt cauzate de translocații cromozomale ce alterează funcția histondeacetilazelor (HDAC). În cazul PML, produsul genei pml este fuzionat cu receptorul pentru acidul retinoic (RAR). Acest receptor are rolul de a recruta HDAC și interferă, de asemenea, și cu procesele de metilare ADN, determinând blocarea transcrierii și prin aceasta silențierea unei gene supresor tumorale (Di Croce și colab., 2002). În cazul AML, domeniul de legare la ADN al factorului de transcriere AML-1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu era inovație radicală mai mult decât ambiția de a coloniza aparatul de stat. Funcționarii de stat, pe care comuniștii instalați la putere după 1945 i-au făcut să intre în rândurile partidului folosind pe rând forța și recompensele, fuseseră recrutați și mai înainte de către un alt partid birocratic, partidul unic al dictaturii regale 17. Pe plan politic, reforma agrară a fost momentul în care comuniștii au reușit să impună antiteza ideologică fondatoare a mitologiei politice totalitare care îi opunea pe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și de membrii ai propriilor lor familii, ca și de deținătorii pozițiilor-cheie din administrația centrală. Toți istoricii subliniază influențele și presiunile exercitate de către toți aceștia asupra personajului central, asupra deținătorului legitimității dinastice. Trebuie subliniat totuși faptul că acest anturaj era recrutat și numit de către suveran și că, deși acesta din urmă nu decidea singur, nimic nu se făcea fără aprobarea sa formală. Suveranul avea ultimul cuvânt. Soarta a milioane de oameni, menținerea regimului și propria sa supraviețuire depindeau în ultimă instanță
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a comunicării în mase făcea ca presiunea guvernului asupra alegătorilor să fie mai dificilă. Poate că guvernul, prea încrezător în administrația prefectorială, nu a luat toate măsurile necesare. În același timp, Partidul Național Țărănesc își construise o organizație mai bună, recrutând mai mulți membri și militanți capabili de a controla evaluarea rezultatelor alegerilor din satele îndepărtate. El a primit 20,4% din votul național în aceste alegeri. Dar principalul motiv al prăbușirii democrației mimate a fost ascensiunea Gărzii de Fier, care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
erau fii de țărani. Structura socială nu era deci înghețată. O minoritate semnificativă din rândul țăranilor nu putea, așadar, să se plângă la fel ca generațiile precedente că "fiii stăpânilor noștri au deveni stăpânii fiilor noștri". Dacă partidele politice își recrutau parlamentarii din aceleași medii sociale și aproape în aceleași proporții aceasta se explică în parte prin faptul că viața politică din România interbelică a fost dominată mai ales în noile provincii de problema națională. România tocmai și-a realizat unitatea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
din iunie același an. Îmi amintesc, cu drag, de anii de muncă pe care i-am petrecut la Școala normală din Bârlad, unde m-am simțit admirabil, poate, și datorită faptului că am pornit din același mediu din care erau recrutați elevii ce-i aveam în față, dar și împrejurării că eram tânăr, bine intenționat și încă nu puteam bănui surprizele ce-mi rezerva viitorul. Apoi, bârlădenii erau oameni foarte primitori. De obicei, particip cu multă plăcere la asemenea reuniuni, căci
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
problemele administrative le răpeau din timp, astfel că a apărut nevoia de a se folosi «auxiliari acoperiți». «Auxiliarii acoperiți» reprezentau persoane particulare angajate pentru anumite servicii - discrete sau secrete - în folosul Poliției și, implicit, al siguranței statului român. Ei erau recrutați din toate straturile sociale, contra unei remunerații (fixe sau în funcție de rezultate) și erau utilizați atât pentru culegere de informații, cât și pentru filaj pasiv (observare) sau activ. După modul de recrutare, respectiv utilizare, aceștia se împărțeau în: 1. Agenții acoperiți
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
exact ei fiind indivizi angajați din cercul infractorilor (ei înșiși putând fi foști condamnați), care procurau informații de interes contra unor remunerații. Vigilantul oferea informații în mai multe cazuri, permanent și din medii stabilite anterior de către cel care l-a recrutat. Lucrarea lui Eugen Bianu a apărut într-un context deosebit în ceea ce privește viața politică românească. Din februarie 1938 regele Carol al II-lea a preluat personal conducerea țării, instaurând dictatura regală sau, altfel spus, un regim de autoritate monarhică. Acest regim
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
țării sale de apărare națională unei alte țări”, indiferent dacă el este plătit sau se răzbună pentru anumite neîmpliniri/nemulțumiri. În afară de agentul informator și trădător, un alt element uman putea oferi informații utile Poliției de Siguranță. Acesta era «confidentul politic», recrutat din mediile de interes și care deținea o funcție care să-i permită cunoașterea problemelor de interes pe problematica urmărită. Informația - „adunarea tuturor relațiilor asupra unei persoane sau colectivități, din orice punct de vedere ce ar interesa societatea” - era divizată
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
serviciilor secrete bolșevice în spațiul românesc. La 5 decembrie 1921, inspectorul general N. Dimitrescu, șeful Inspectoratului General de Siguranță al Bucovinei, a comunicat la D.P.S.G. identificarea unei școli de spionaj în orașul Harkov, în care elevii „cei mai numeroși” erau recrutați dintre prizonierii unguri, alături de care se aflau și alte naționalități. Cursurile erau susținute de specialiști, cum era Sadoul pentru francezi, Herenguer pentru germani, Provinian pentru români și Hohon pentru polonezi, iar durata acestora era de două luni, după care elevii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Moscova. Datorită distanței dintre Viena și București, sovieticii au creat celule la Sofia, Belgrad și Praga, fiecare cu ramificații proprii în România. Acestea introduceau broșuri, manifeste și fonduri pentru crearea și dezvoltarea de celule comuniste. Secțiunea teroristă a încercat să recruteze „elemente românești” din diferite instituții ale statului pentru a fi gata de a îndeplini sarcinile trasate. Șeful acestei secțiuni se numea Ardetiew, ajutat de Hliborowici, Kiel și Pestigorski, care cunoșteau foarte bine situația politică și economică românească. O organizație „perfectă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
producă în România ample mișcări sociale, chiar anarhie dacă era posibil, scopul fiind „să grăbească prăbușirea sistemului social în ființă” și odată cu aceasta să anexeze Dobrogea la statul bulgar. A doua secțiune se ocupa cu procurarea de informații politico-militare, agenții recrutați din Cadrilater fiind dirijați să acționeze pentru a forma rețele informative pe întreg teritoriul românesc (o astfel de organizație a fost descoperită în 1932 la Poșta Centrală din București). Deși oficial ilegală în Bulgaria, D.R.O. beneficia de o largă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
muniții, bani) în U.R.S.S. Agentul Siguranței dobrogene a reușit să se infiltreze într-un mediu comunist local și, apoi, să pătrundă în anturajul unui trimis sovietic, Flor Ivanovici (conspirativ Ceadar) care, după ce l-a remarcat, l-a testat și «recrutat» pentru a lupta de partea Uniunii Sovietice. «Convins» de justețea cauzei comuniste, agentul a câștigat repede încrederea lui Ceadar, care l-a numit în fruntea grupei de spionaj din Brăila, punându-l în contact cu alți agenți pe care îi
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
militari. Cinci soldați români au fost luați prizonieri, fiind găsiți după câteva zile, într-un grajd din Zalău, „oribil mutilați”. Ancheta declanșată imediat a dovedit că vinovatul principal a fost dr. Apaty din Cluj, care a planificat atacul și a recrutat echipa care a acționat pe teren. Colonelul Constantin Paulian, comandantul Brigăzii 3 Vânători, a fost împușcat în timp ce-și inspecta trupele, în aprilie 1919, de către elemente anarhice, care l-au surprins în zona localității Gavojdia. Un alt act de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
români infiltrați în interiorul acesteia, chiar la Sofia, neutralizând toate inițiativele subversive la adresa statului sau conducătorilor români. De asemenea, operațiunile contrainformative desfășurate în jurul diplomaților Puterilor Centrale aflați la București au avut ca rezultat obținerea unor documente „de mare preț”, prin informatori recrutați din persoane aflate în cercul intim al acestora. Odată cu formarea guvernului Alexandru Marghiloman, Ion Panaitescu și-a prezentat demisia (6 martie 1918) și a fost înlocuit de Ioan Bărbătescu, care a condus D.P.S.G. în perioada martie-octombrie 1918. Conform unor surse
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
supravegherea nodurilor de comunicații din zona frontului. De asemenea, situația militară și politică sau alte schimbări survenite brusc, care se petreceau în raza sa de activitate, trebuiau comunicate urgent eșalonului superior. De remarcat că un rezident principal nu putea fi recrutat decât dintre cei care au terminat școala de spionaj și a lucrat „mai mult timp în organizațiunile bolșevice”, adică un om de încredere și cu experiență în domeniu. În subordinea rezidentului principal se aflau rezidenții diviziilor, care aveau un rol
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
materiale rămase de la fostul Imperiu Austro-Ungar. Într-o primă etapă, între 1920-1926, a fost stabilită o organizare clară și cu obiective bine stabilite, în care a accentul a fost pus pe cuiburile de rezidenți în toate statele succesorale monarhiei dualiste, recrutându-se personalul informativ din rândul populației minoritare din fiecare spațiu. Din a doua parte a anilor ’20 au fost create centre de informații, care au profesionalizat atât activitatea cât și personalul. Munca de culegere de informații a fost stratificată pe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să sustragă documentele fiind... plutonier de administrație la Biroul de Mobilizare al Corpului 7 Armată, cu sediul în Sibiu. Totodată, cercetările au constatat că acesta se afla în serviciul biroului de spionaj din Seghedin „încă din luna Noiembrie 1925”, fiind recrutat de către Ferentz Walkay (alias Tibor Ardelean) contra unei remunerații de 25.000 lei/lună plus prime speciale pentru documente deosebite. Relațiile dintre Walkay și Taflan s-au stabilit în timp ce primul efectua stagiul militar în cadrul Companiei 7 Sanitară, aflată în Sibiu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
teritoriului românesc, această acțiuni fiind ușurată de unele elemente șovine din rândul naționalității maghiare. Aceste elemente au provenit din armată, din fostele servicii de informații, contrainformații și polițienești austro-ungare, precum și din rândul organizațiilor paramilitare și teroriste. Agentura serviciilor s-a recrutat din rândurile dezertorilor din armata română, a maghiarilor din Ungaria cu legături sau rude în România, a studenților maghiari aflați la studii în Ungaria, a marinarilor care navigau pe Dunăre, a unor persoane avide după bani și cu o moralitate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de către funcționarii D.G.P., inspectorul Bârzescu a raportat că acțiunea de supraveghere și culegere de informații „cu personal redus, nepregătit și mijloace insuficiente” nu putea conduce la rezultate pozitive. O acțiune informativă reușită implică „sacrificii materiale”, în scopul de a putea recruta informatori „prețioși” din toate straturile sociale și din organizațiile ilegale urmărite. Acest lucru a fost realizat, într-o oarecare măsură, doar în Capitală, însă la nivel național acțiunea informativă nu a corespuns „în totul” necesităților D.G.P. Un alt motiv de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Chișinău, Constantin Maimuca și Niki Ștefănescu, din Serviciului de Siguranță Chișinău. În urma supravegherilor executate asupra unor comuniști români, Direcția Poliției de Siguranță a reușit să-i identifice pe cei care aveau sarcini de curierat și, după o perioadă, să-i recruteze ca informatori. În urma unui mesaj de la Moscova, prin care comuniștii români erau chemați pentru a primi instrucțiuni și bani, s-a stabilit ca, în noaptea de 12/13 iulie 1931, curierii P.C.R. (informatori ai Siguranței) să fie trecuți Nistrul în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Secția defensivă. La 4 aprilie 1933, organele informative din Arad au comunicat despre organizarea Secției de informații ungare din cadrul Brigăzii 5 Mixtă din Seghedin, structurată pe trei birouri: - Biroul O (ofensiv), condus de căpitan Gaspar Iosif, cu sarcina de a recruta, iniția și trimite oameni „pentru culegeri de informații”. Aceștia trebuiau să găsească corespondenți și oameni de legătură din România care să-i pună în contact cu surse umane pretabile la procurarea de materiale informative. - Biroul D (defensiv), condus de căpitanul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
surse umane pretabile la procurarea de materiale informative. - Biroul D (defensiv), condus de căpitanul Nagel Iosif, avea menirea de a cerceta, investiga și descoperi persoanele care veneau din România în Ungaria, fie cu misiuni informative, fie ca posibile ținte de recrutat în atingerea obiectivelor trasate. Tot aici erau cercetați indivizii trecuți fraudulos peste frontieră și dezertorii din armata română, mai ales dacă aveau asupra lor armament și echipament sau dacă au activat în cadrul unor comandamente de mari unități ca furieri, ordonanțe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
informații interne și externe cu caracter general pentru Ministerul Apărării Naționale „atât în timp de război, cât și în timp de pace”. Actul normativ a permis organizarea și încadrarea cu personal civil și militar, pe care avea dreptul să-l recruteze și să-l școlarizeze „conform cerințelor” informative/contrainformative. Mihail Moruzov a primit, prin Regulament, libertatea în alegerea personalului și a metodelor utilizate în vederea finalizării misiunilor informative încredințate. Totuși, în cazul unor eșecuri - „prăbușiri inerente” - Serviciul Secret trebuia considerat ca o
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
partenere din țară și din străinătate ș.a. Agentura secretă a fost structurată pe mai multe categorii de informatori: observatori, incidentali, locali, de penetrare, mobili, cercetași, sedentari și de rezervă. La rândul lor, agenții - indicatori, recrutori și de legătură - au fost recrutați și instruiți după metodele utilizate cu succes de serviciile de informații britanice, franceze și germane. Exploatarea surselor deschise - comunicații oficiale, presa scrisă, radioul, studii științifice sau alte lucrări publicate, documente din arhive etc. - a fost folosită de lucrătorii Serviciului Secret
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]