111,719 matches
-
mi-am imaginat cum ar arăta pagina din volumul III al Jurnalului lui Cărtărescu dedicată evenimentului la care aveau să participe autorul cărții, Ioana Pârvulescu și eu însumi. Așa se explică acest În genul lui Cărtărescu, în care cititorul poate recunoaște lesne un ilustru model interbelic: al lui N. Steinhardt din anii '30. G. L. 3 iunie 2005 Mă scol către ora 7 cu senzația, mai acută ca oricând, că sunt țintuit într-o existență dementă care, mai devreme sau mai
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
din realitatea imediată și trece de la una la alta așa cum cel care are telecomanda trece de la un post la altul, preferînd să vadă și să înțeleagă lucrurile ,de dinafara lor". Funcționar și fost doctor într-o comună uitată de lume, recunoaște că viața lui nu ar putea fi niciodată transpusă într-un roman, spre deosebire de a atîtor altora, care nu duc lipsă de subiecte, ci de timp. Ironia nu e niciodată directă, ci subînțeleasă, ca în acest caz. Personajul nu este captivant
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
Sorin Lavric Am revăzut-o după doisprezece ani la Orșova, un orășel românesc de pe malul Dunării. Treceam prin fața unui hotel și i-am recunoscut chipul acela ciudat, cu alura mongolă, ale cărui trăsături nu credeam să le mai revăd vreodată: chipul Mihaelei, acum cetățeancă germană, locuind într-un orășel din apropierea Frankfurtului. Ne priveam încurcați, încercînd amîndoi să zîmbim, dar zîmbetul nostru silit nu putea
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
ducea cu gîndul la educație era intenția vădită de a-și atenua cît mai mult farmecul printr-o atitudine severă de reținere cizelată, pe care, se vedea bine, o căpătase în Occident. Și totuși, în spatele crustei de morgă politicoasă, o recunoșteam pe ea, iubita mea, iubita mea. Sînt femei pe care le întîlnești întîmplător și în treacăt, dar care șterg cu buretele toate chipurile de femei pe care le crezuseși de neuitat. În fața unei asemenea femei simți cîtă nedreptate se ascunde
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
a petrecut un fapt fără precedent: la procesul unui poet din Constanța, acuzat că a făcut propagandă legionară, prin intermediul unui poem în care proslăvea culoarea verde, a fost chemat ca expert un critic literar. Era pentru prima oară când regimul recunoștea (sau simula că recunoaște) că nu înțelege limbajul poeziei, că nu are discernământul necesar în domeniu și că numai un critic literar ar putea stabili dacă este vorba de propagandă sau de literatură. Oricum, instanța conta pe faptul că expertul
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
fără precedent: la procesul unui poet din Constanța, acuzat că a făcut propagandă legionară, prin intermediul unui poem în care proslăvea culoarea verde, a fost chemat ca expert un critic literar. Era pentru prima oară când regimul recunoștea (sau simula că recunoaște) că nu înțelege limbajul poeziei, că nu are discernământul necesar în domeniu și că numai un critic literar ar putea stabili dacă este vorba de propagandă sau de literatură. Oricum, instanța conta pe faptul că expertul va fi cooperant și
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
relaxate lucrurile banale care te bucură Regăsim lucruri pe care credeam că le-am uitat. Anumite gesturi simple ne aduc față în față cu propriile noastre cuvinte, cu discursul care ne-a însoțit de-a lungul anilor. De ce n-am recunoaște în acest discurs chiar elementul esențial al conștiinței noastre, vocea pe care o auzim în minte, amprenta brutal individuală rezultat și origine a discursului public. dacă tac nu înseamnă nimic (din volumul Corpuri românești, în curs de apariție la Ed.
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
prin elvis mai încolo i-a contemplat pe ofițerii în ținuta reglementară care încă funcționa ca pe roate cum frecau de zor balizele cu usturoi fără să clipească deși în buricele degetelor fiecăruia UNIVERSUL dansa sarabanda încă samizdat de imediat recunoșteai din darabane aroma celor ce-și digerau barierele balizele valizele cu un simplu fluierat de arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
ne-o amintește pe aceea a lui Eugen Ionescu care spunea în 1934: Dacă aș fi francez, aș fi genial". Că a avut neprieteni și negatori este adevărat, însă tot așa de adevărat este că nu puțini scriitori i-au recunoscut meritele: Camil Petrescu îl considera ,șef al generației noastre", Barbu Brezianu spunea că a fost ,heraldul" acelei generații; Mircea Eliade că a fost ,magul" ei, Constantin Noica i-a lăudat polivalența și generozitatea, iar Arșavir Acterian, darul de animator și
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau încrederea în viață doi-trei copaci se uită lung la tine jinduiești să te recunoască îndemînarea umbrei tale pe zidul caselor părăsite întîlnești copii cu mîinile pătate de fragi întîlnești oameni ce nu pot vorbi decît prin cartea lor de vizită în creierii munților știi un oraș fără fotografi aici viețile sunt invitate într-o
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
și moare înghițit de-o privată de țară cel ce stă în curte și privește țintă pisica vecinului convins că viața lui doar ei îi aparține 9. Zi friguroasă pînă unde pot afla ce-i viața mea? pînă unde ne recunoaștem gesturile cum o portocală coaja crestată de alizee? e vreo conștiință în talpa pantofului ori aceasta-naintează singură pe drumul spre cabana dintre nori? chiar limbile ceasului au ceva de mercenari bine instruiți golul dintre crengile copacilor se lamentează în
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
cumpănă în care se afla fostul său elev, acum profesor universitar, și-l îndeamnă să treacă neapărat și pe la casa în care copilărise. Zis și făcut. Din acest moment începe acțiunea romanului, surprizele ținându-se lanț. Astfel, Ștefan Itu va recunoaște în noua locatară pe Sanda, fosta lui colegă de liceu de care fusese îndrăgostit fără speranță, confesiunea ei târzie confirmându-i firea egocentrică și bilanțul aventuros al unei eredități. Se conturează deci romanul de familie în care Paul Eugen Banciu
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
simplă ușoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naștere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de șopârlă în palmă să mă poți recunoaște imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră omenească vei vrea mâine seara în steaua vega S-ar putea spune că lirica acestui autor trăiește în afara cuvintelor ce se înșiruie în versuri. Să fie atunci ,de la
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
spus să nu calc nici un fir de iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele nu ajung niciodată să putrezească pe suprafața netedă a pavajului m-au condus în sala polivalentă mi-au ascultat cuvintele mi-au citit gândurile mi-au recunoscut mirosul de flacără împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
de frumusețea lor virilă și obsedați pînă la nebunie de aceste pubere de 12-13 ani care au ceva demonic în ele nu par să fie nici ei pe cale de dispariție. Dar, pentru a fi drepți pînă la capăt, trebuie să recunoaștem că asta nu are nici o legătură cu faptul că l-au citit, ori nu l-au citit pe Nabokov. Dacă inițial autorul Lolitei a fost acuzat de imoralitate pentru capodopera sa, acum admiratorii săi necondiționați îl pun alături de Faulkner. În
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportînd-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual". De recunoscut diagnosticului subtilitatea (feminină) dar și...masculinitatea raționamentului. Depun mărturie de lector înrăit că aceeași combustie narativă există și în romanele lui Ian McEwan, Michel Houellbecq, Michael Cunningham și în cele scrise de Tracy Chevalier, Helen Fielding, Lauren Weisberger. Și ei
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
descopere pe autorul misivelor de pe Internet și să se convingă cine e de fapt, care este realitatea lui, care este ecuația lui dincolo de disimulări deveniseră marea sa preocupare, principala sa miză. Când își recapitula viața, ajunsese să înțeleagă și să recunoască: sub aparența ei de femeie puternică, de succes, ea ratase pe cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
ci înaintea trăitelor netrăitele sunt. * Dumnezeiesc de vii, nu mă îndur să le ating, Nu ajung să o fac. înaintez cu Totul, Ca o piramidă în expansiune lent intrând în Cer, ca însuși sufletul meu în Sufletul, Spre a-mi recunoaște și aduna în El, Laolaltă secretele. De nenumărat, necontenind A se înmulți prin cele ce se scad, necontenind A se împuțina prin cele ce se adaugă, A socotit Dumnezeu numărarea zădărnicie. Poveste Am ajuns să petrec o jale amestecată cu
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci nu e bunicul și nu e bunica din copilărie, ci neamuri mai de departe, unchi și mătuși care nici ei nu ne recunosc. Mulți dintre ai noștri s-au risipit în lumea largă, unde s-au stins. O familie căreia acum 50 de ani nu-i dădeai de capăt prin sate de sub clinele Vrancei. Un neam tenace, firi dificile greu de mulțumit. Un
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
întârzie să fie rostită: "Domnul Lucian Blaga, teoreticianul matricei stilistice și al operei de artă majoră, folosește vocabularul, folosește imaginile, folosește gândurile și îndrăznelile celor 3 poeți, mai ales ale lui Otokar Béezina". Ca o concesie făcută probității științifice, el recunoaște în continuare că poetul român întrebuințează aceste imagini spre a crea o structură oarecum personală. Comparația între "model" și "copie" era însă desigur în detrimentul celei de a doua "căci dacă dșomnuțl Blaga a utilizat vocabularul și metafora nu s-a
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
de fleacuri și bat câmpii amintindu-mi toate detaliile acestea, o să vă răspund că tot ce mă interesează este recuperarea unei atmosfere irepetabile și că ea retrăiește doar în obiectele-i cele mai umile. Oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem asta, viața e totuși făcută din lucruri mici. Prin clasa a cincea sau a șasea, obligatoriul toc cu peniță, însoțit de nelipsita călimară școlară care se vărsa când ți-era lumea mai dragă, îndeobște peste manuale și maculatoare, făcură loc
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
date, o rapidă inversare: fostul debutant, făcînd virajul, devine "copilul teribil", foarte răsfățat, al regimului, în vreme ce celălalt, tot mai împins în anonimat, e panicat de spectrul bătrîneții și al ratării. De unde și una din cauzele ranchiunii lui Vinea față de Dumitriu, recunoscînd, totuși, că, "pentru vîrsta lui, avea o cultură și cunoștințe poliglote, care-l situau mai presus de tinerii din generația lui". E vizibil, însă, că scriitorul care a inventat Camera leoparzilor a avut, ca și Henriette Yvonne Stahl, o influență
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
complică și mai mult. Oricum, ele par încurcate, căci, descriind manuscrisele traducerilor lui Vinea, Constandina Brezu nu semnalează pagini balzaciene. Cea mai mare ciudățenie este, însă, alta: nici în Declarație, nici în scrisoarea către Beniuc, nici în pamflete, Vinea nu recunoaște că a tradus Hamlet sub semnătura lui Dumitriu, deși acest lucru se știa încă de pe atunci în mediul literar. Pavel }ugui ar trebui să dezvăluie secretul acestei tăceri, pe care susține că îl deține de la Henriette Yvonne Stahl, dacă nu
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]