3,311 matches
-
aplica, ignorarea unor drepturi până ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu înțelege sensurile oculte, și aplicam aceste dispoziții, amendându-le în favoarea semenilor, ori de câte ori era posibil, iar cei în cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, în subteran, pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dându-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le eram recunoscător, făcându-mi plăcere), n-aș vrea, acum, să scriu, ce cuvinte le adresam în gândul meu. 2. Așa cum se știe, democrația și drepturile omului constituie domenii în care dezacordurile asupra conceptelor și practicii sociale ajung la extrem devenind conflictuale, polemica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, și nu-mi răspunse. Voia totuși să-mi arate că l-am ajuns la inimă, că-mi era recunoscător. Începu a mormăi, și tuși de câteva ori. — Știi ce, boierule Niculiță? Dimineața n-ai venit niciodată la baltă... Nu. —Ei, atunci nu știi nimic. Dimineața, este ce este... Eu, și la vânat, și la pescuit, dimineața fac treabă... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
accident cu o foarfecă. Și mie tot trei copci mi-au pus. Acum spune-mi cu ce te ocupi când nu ești asistenta unui magician. — Vrei să-ți spun adevărata mea poveste? — Dacă nu te superi. Și ți-aș fi recunoscător dacă ai vorbi repede. Asta în caz că te hotărăști să pleci. Așa că i-am spus totul despre mine. Despre Jacqui, Rachel, Luke, Bărbații Adevărați, despre măiestria lui Shake în ce privește chitara electrică, despre vecina mea de sus, Nell, despre prietena ciudată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Situat între fermecătorul West Village și sofisticatul East Village, Mid-Village era un termen inventat de agenții imobiliari spre a da personalitate unui loc care nu avea cine știe ce. Dar, dată fiind cota chiriilor în Manhattan, eu și Aidan eram nespus de recunoscători că locuiam acolo și nu în vreuna din locuințele construite de primărie în Bronx.) Apoi am ajuns în fața blocului, iar șocul de a-l vedea mi-a întors stomacul pe dos așa de tare încât m-am temut că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la ochi, injecție cu colagen ca să îi înfoaie coada, ceva liposucție la urechi. —Ei bine, Dogly, am spus. Am cam ajuns la ananghie. Era momentul să iau ultima porție de pastile din zi și, pentru prima dată, m-am simțit recunoscătoare pentru chestiile care îți afectează dispoziția - antidepresivele, analgezicele și somniferele. Întoarcerea la New York se dovedise mai dificilă decât mă așteptasem și aveam nevoie de tot ajutorul pe care îl puteam primi. Dar, chiar și îndopată cu destule calmante încât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și părea să fi dormit cu machiajul de azi-noapte, dar nu-i stătea rău. Fardul de ochi și rimelul i se întinseseră așa că avea ochii întunecați și plini de vino-încoa. Arăta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-o vezi făcută de mântuială. — Încerci să mă tragi în piept? a zis, înfuriat deodată. Nu, Franklin, jur că nu. Crede-mă, n-o să te dezamăgesc. Pentru că mi-am asumat un risc cu tine în fața Ariellei. —Știu. Îți sunt recunoscătoare. Sunt o alegere bună. Dar nu eram. Duminică tot nu aveam nimic concret așa că, la întâlnirea cu Leisl, am cerut în glumă o mână de ajutor grupului. Dacă apare cineva pentru vreunul din voi azi, vreți să-l întrebați ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-a arătat nici o ostilitate, însă primirea sa a fost lipsită de căldură, iar vocea îi era gravă: — Ai solicitat acum doi ani iertarea pentru cumnatul tău, Harun hamalul. Ți-am acordat-o. Dar, în loc să se potolească, în loc să se arate recunoscător, omul ăsta nu s-a mai întors niciodată la Fès, ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
său ca „fiu foarte drag, prieten prețios și devotat“. Colonna avea un mesaj pentru mine, pe care mi-l dădu cu oarecare condescendență: — Preotul militar al pedestrașilor din Saxonia m-a rugat să vă asigur de prietenia sa și de recunoscătoarea sa amintire. Un singur saxon îl putea cunoaște pe Leon Africanul. Numele lui mi-a scăpat ca un strigăt de victorie, oarecum indecent în împrejurarea de față: — Hans! — Unul dintre foștii dumneavoastră elevi, dacă am înțeles eu bine. Ține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ai pe ai tăi. Îl detești pe Galba pentru că aveai așteptări mari de la el după ce a fost ales împărat. Sperai că te va răsplăti pentru că l-ai ucis pe Capito, care voia să-l trădeze... Sperai că-ți va fi recunoscător că i-ai raportat toate mișcările lui Virginius Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cunoștea pădurile acelea și în multe nopți se adăpostiseră în câte-o colibă solitară, unde oameni ciudați, care trăiau singuri și păreau legați de Valerius de o mare solidaritate, îi primeau și le dădeau de mâncare. Poate că-i erau recunoscători pentru vreo vindecare ce li se păruse miraculoasă, așa cum fusese cea a nevestei hangiului, pe care acesta o iubea nespus. Soția lui Maktor fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte, dar fusese salvată de medicul acela tânăr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
petrecute împreună? „Dacă te gândești cu durere la morții pe care i-ai iubit, îi îndepărtezi de inima ta“, se gândi. Proculus, marele maestru, încercase să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de un fior. Velunda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
șantajează. Vrea să te porți mai frumos cu începătorii; numai atunci se va strădui... Manteus îi tăie vorba, exasperat. — Știi totul, ca de obicei. Abia l-ai văzut, nici măcar n-ai vorbit cu el, dar știi totul. Eu îți sunt recunoscător... Își atinse cicatricele de pe ceafă. Erau urmele unor lovituri de trident care l-ar fi omorât, dar Proculus era un chirurg priceput și îi salvase viața. — N-aș trăi azi, dacă n-ai fi fost tu... Dar eu... — Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreau ca ăsta să fie un adio, zise, și privirea, de obicei atât de mândră, i se îndulci. Curierii numizi îmi vor spune ce faci. Le vei putea încredința mesaje. Ei ți le vor aduce pe ale mele. — Îți sunt recunoscător. Antonius o luă de după umeri. Era foarte fragilă. — Ne vom revedea. Calvia zâmbi ironic. — Dacă femeile ar fi primite în cultul mithraic, cred că aș fi o adeptă ferventă a zeului tău. Deocamdată, mă încredințez zeului meu. Deveni brusc serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sporadice ale avioanelor în zbor spre cine știe unde. Spre Calcutta? Madras? Madurai? Spre Anglia sau America? Era îngrozitor să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fac. Cea mai bună educație. O slujbă. O soție. Lumea întreagă servită pe tavă, dar nu, nimic din toate astea nu e suficient de bun pentru el. Domnul aici de față fuge și se cațără în copac. Nu e deloc recunoscător pentru tot ce s-a făcut pentru el. Fata începu să strănute scoțând zgomote ascuțite, ca de șoricel. Nu-i mai faceți vânt cu creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care îmi spunea că Eileen era o fabrică de zgomote căreia îi sărise călușul. * Fat Paul se aplecase și trăgea de zăvoarele mari și negre. Și tot acum, Doris Arthur intră în Shakespeare, întrebându-se încotro să-și îndrepte zâmbetul recunoscător. Dar Fat Paul continua să-și țină capul aplecat ca un cerber, ca o gorilă... Fielding Goodney mi-a spus că Doris e „un geniu feminist“. Inițial am crezut că era vorba doar de o manieră mai nostimă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Arthur mai lucrează încă la el, Lorne. Dar cred că-ți pot spune de pe acum că între tine și Caduta nu sunt multe scene nude. Seminude, poate. Dar nude, na Și cu asta, basta. În timp ce el vorbea, m-am întors recunoscător la sticla mea, scutită de taxe vamale. Superfuria lui Lorne își urma neabătută cursul. Se dezlănțuise. Acum era incredibil de furios. A spus: — Gata? Gata! Băiete, se vede că ești nou în meserie. Și acu’, ascultă aici, căcănarule. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie chestia asta. Vă mulțumesc. Am apreciat-o din toată inima - am fost recunoscător, emoționat. Vă mulțumesc din nou. Zău așa. Dar ce faceți? Oh, ce ați făcut? Pe de altă parte, uitați-vă ce trebuie să îndure o gură omenească. Încerc să înțeleg lucrurile din punctul vostru de vedere. De neimaginat, munții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna ei încă în mâna mea (și cu primii spectatori de la parter care se întorceau la locurile lor), Martina mi-a mulțumit pentru prietenia mea. Era recunoscătoare pentru ceea ce numea ea dezinteresul meu. A apreciat discreția mea bărbătească față de rolul jucat de Selina în toată povestea. Mi-a zis că a simțit că-mi poate spune toate aceste lucruri (sunau primii clopoței, bâzâiau soneriile, costume și rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-se bărbatului alb, cei doi dăruindu-se unul celuilalt. Când voi fi eu bătrân, bogat și celebru, poate că cineva îmi va scrie biografia. Cât despre pornografia mea - ea e deja dată publicității, scrisă de Selina Street sub pseudonim, cu recunoscătoare mulțumiri aduse numeroșilor stiliști de succes, vânători de talente, consultanți în probleme de creație, dornici de muncă, și regizori săraci care au asamblat totul. Întrucât forțele pieței sunt așa cum sunt, nu a existat niciodată o penurie de personal, nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]