1,579 matches
-
muzică de Bach" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Drumul ascuns"), germană ("Das Bachkonzert", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1967, 1968, 1975; reeditat de Editura Kriterion, București, 1975; traducere de Valentin Lupescu), slovacă ("Bachov koncert", Slovensky spisovatel, Bratislava, 1977; traducere de Ján Kerdo), bulgară ("Koncert ot tvorbi na Bach", Narodna kultura, Sofia, 1978; traducere de Ghergana Stratieva), poloneză ("Koncert muzyki Bacha", Czytelnik, Varșovia
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
poloneză ("Koncert muzyki Bacha", Czytelnik, Varșovia, 1981; traducere de Janina Wrzoskowa), franceză ("Le concert de Bach", J. Chambon, Nîmes, 1994; traducere de Florica Ciodaru-Couriol), engleză ("A Concert of Music by Bach", Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2005; traducere de Ileana-Alexandra Orlich; reeditat în vol. "The Hallipa trilogy. The disheveled maidens. A concert of music by Bach. The hidden way" de către Cluj University Press, Cluj-Napoca, 2007) și spaniolă ("Concierto de música de Bach", Gadir Editorial, Madrid, 2010; traducere de Joaquín Garrigós Bueno). Un
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
titlu comun, iar numele unor personaje secundare sunt modificate: doamna de Belorgey devine doamna de Listomère-Landon, doamna de Roulay devine doamna de Sérizy, domnul de Flesselles devine domnul de Ronquerolles și doamna Vitagliano dispare, fiind înlocuită de doamna Firmiani. Ediția reeditată de Charpentier în octombrie 1839 păstrează forma textului din 1834. Romanul a primit titlul definitiv " La Femme de trente ans" odată cu publicarea sa de către editura Furne în 1842, toate fragmentele fiind legate între ele. Titlurile a trei capitole au fost
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
tipărite în 1913 de Inst. de Arte Grafice N. V. Ștefaniu & Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani", în colecția Biblioteca pentru toți, cu un cuvânt înainte scris de Alexandru Paleologu. Traducerea lui Haralambie Grămescu a fost reeditată de mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău și Iași, fiind intitulată alternativ " Femeia de treizeci de ani" sau " Femeia la treizeci de ani". O traducere mai nouă a fost realizată de Mihaela-Anna Mihailide și publicată în 2011
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
care i-a încredințat conducerea baroanei Solange de La Baume. "Revue de Paris" a fost suspendată în 1940, a reapărut în mai 1945 și a disparut definitiv în 1970. Pentru perioada 1829-1854, există variante belgiene contrafăcute ale acestei reviste care au reeditat versiuni piratate ale textelor literare și articolele apărute în "Revue de Paris", dar și din alte reviste pariziene: "La Revue des deux mondes, Revue nouvelle" etc.
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
brutal „Ești un prost”, pentru ca în roman moș Hau să-i răspundă „Te bizui pe nimic”; ochii tatălui nu mai sunt severi, ci ageri). Romanul a fost publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București, cu titlul "Nada-Florilor". A fost reeditat în anul următor cu titlul schimbat "Nada Florilor", care a fost preluat și de edițiile ulterioare. Romanul "Nada Florilor" rescrie povestirile din volumul "Împărăția apelor" dintr-o perspectivă socială, integrând mediul acvatic vechi într-un cadru social mai bine precizat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Florilor" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Virágöböl", Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1952; traducere de Ádám Réz; a fost inclusă apoi în vol. "Virágöböl", Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1963), rusă ("Ostrov cvetov", Detgiz, Moscova-Leningrad, 1953; traducere de Ilie Konstantinovski; reeditată în 1955 de Detskoi Gosud din Moscova), slovacă ("Ostrov kvetov", Slovenské nakladatel'stvo detskej knihy, Bratislava, 1953; traducere de Alica Szabová și Milan Ferko), estoniană ("Lillede saar", Eesti Riiklik Kirjastus, Tallinn, 1955; traducere din rusă de Nadežda Roose), bulgară Островът
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Slovenské nakladatel'stvo detskej knihy, Bratislava, 1953; traducere de Alica Szabová și Milan Ferko), estoniană ("Lillede saar", Eesti Riiklik Kirjastus, Tallinn, 1955; traducere din rusă de Nadežda Roose), bulgară Островът на цветята", Narodna Mladej, Sofia, 1955; traducere de Iordan Stratiev; reeditată în 1982 și 1989), poloneză ("Wyspa Kwiatów", Nasza Księgarnia, Varșovia, 1955; traducere de Rajmund Florans), cehă ("Ostrov květů", Mlada Fronta, Praga, 1956; traducere de Vlasta Balinková; reeditată în 1957), kirghiză ("Güldűű aral", Kirgizučpedggiz, Frunze, 1956; traducere de T. Kydyrov), armeană
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Roose), bulgară Островът на цветята", Narodna Mladej, Sofia, 1955; traducere de Iordan Stratiev; reeditată în 1982 și 1989), poloneză ("Wyspa Kwiatów", Nasza Księgarnia, Varșovia, 1955; traducere de Rajmund Florans), cehă ("Ostrov květů", Mlada Fronta, Praga, 1956; traducere de Vlasta Balinková; reeditată în 1957), kirghiză ("Güldűű aral", Kirgizučpedggiz, Frunze, 1956; traducere de T. Kydyrov), armeană ("Ostrov cvetov", Ajpetrat, Erevan, 1956; traducere de A. Kovan), georgiană ("Ostrov Cvetov", Detjunizdat, Tbilisi, 1958; traducere de M. Ahaladze și N. Ahaladze), kazahă ("Güldi aral", Kazgostilizdat, Alma-Ata
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
este o versiune extinsă și revizuită a nuvelei sale "Against the Fall of Night", publicată în 1948 în revista "Startling Stories". Versiunea prezentă în roman diferă în detalii față de nuvelă, aceasta din urmă rămânând suficient de populară pentru a fi reeditată și după ce a fost publicat "". Clarke a relatat în cuvântul înainte al unora dintre ediții anecdota despre discuția purtată de un psihiatru cu un pacient aflat la terapie, în care ei nu și-au dat seama că unul citise romanul
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
(1893) (titlu original "Can Such Things Be?") este un volum de povestiri al scriitorului american Ambrose Bierce. Cartea a fost reeditată în 1910 cu un conținut care diferă semnificativ de prima ediție. Întrebat odată de patronul său, William Randolph Hearst - avid colecționar de statui, opere de artă, cărți, tapiserii și bunuri imobiliare - ce colecționează, Bierce a răspuns: „Colecționez cuvinte. Și idei
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Konstancya Mayzlowna), italiană („Ivan Bisaccina”, în vol. "Antologia della narrativa romena", Editura Guanda, Modena, 1956; traducere de Giuseppe Petronio), rusă („Ivan Turbinka”, în vol. "Moldavskie skazki", Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1957; traducere de Grigori Perov; volumul a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Samâe krasivâe țvetî: Stranițî narodnogo tvorcestva; Moldavskie pisateli detiam", Editura
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
vrei să desparți o familie, cheamă o femeie”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost tradusă în mai multe limbi străine: rusă („Danila Prepeliak”, în vol. "Moldavskie skazki", Editura de Stat a Moldovei, Chișinău, 1957; traducere de Grigori Perov; volumul a fost reeditat de Editura de Stat a Moldovei în 1964, 1965 și 1967 și de Editura Lumina din Chișinău în 1972 și 1973; traducerea lui Perov a mai fost publicată în vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
vol. "Grozdia radosti: Stihi, rasskazî, skazki", Editura Literatura artistică, Chișinău, 1986, și "Moldavskaia literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
numele folosite astăzi și lăsând pe "Agaricus" cu sensul lui restrâns în prezent. Cea mai importantă carte acestui domeniu, cum deja scris, a fost „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghidul pentru micologie) publicată pentru prima oară în anul 1871, apoi reeditată cu prelucrări și lărgiri în două volume între anii 1882 și 1884. Ultima lucrare scrisă de Kummer a fost o carte despre mușchi care creșteau in împrejurul de Hannoversch Münden ("Die Moosflora der Umgegend von Hannoversch Münden"). După acea n-
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
în decembrie 1971 la Chicago și New York (SUA) și publicată în anul 1973 în revista "Ethos" din Paris. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990), portugheză („Rua Mantuleasa”, Editora Ulisseia, Braga, 1969; traducere de Ricardo Alberty, reeditată în 1978), germană („Auf der Mântuleasa Strasse”, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1972; traducere de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu), japoneză („Shosetsu Munturyasa-dori de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de Edith Horowitz-Silbermann, reeditată în 1973, 1975, 1978, 1984 și 1991), neerlandeză („De Mântuleasa-straat”, Meulenhoff, Amsterdam, 1975; traducere de Liesbeth Ziedses des Plantes, prefațată de Sorin Alexandrescu), japoneză („Shosetsu Munturyasa-dori de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză („Den gamle mannen och officeren”, Coeckelberghs, Stockholm, 1978; traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de”, Hosei Daigaku Shuppankyoku, Tokyo, 1977; traducere de Atsushi Naono, reeditată în 2003), suedeză („Den gamle mannen och officeren”, Coeckelberghs, Stockholm, 1978; traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University of Notre Dame press, Londra, 1979; traducere de Mary Park Stevenson, reeditată de University of Chicago Press în 1988; o altă traducere a fost realizată de Mac Linscott Ricketts și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
traducere de Barbro Andersson), italiană („Il vecchio e il funzionario”, Jaca Book, Milano, 1978; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1979), engleză („The old man and the bureaucrats”, University of Notre Dame press, Londra, 1979; traducere de Mary Park Stevenson, reeditată de University of Chicago Press în 1988; o altă traducere a fost realizată de Mac Linscott Ricketts și publicată sub titlul „The old man the bureaucrat”, Harper and Rew, New York; San Francisco, 1981), coreeană („Mantuleasa geori”, Jeonmangsa, Seul, 1982; traducere
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
segmente de public creștin în spectatori de teatru și film. Prima traducere în limba română a fost realizată de prozatorul și poetul ardelean Ion Gorun (1863-1928) și publicată în perioada interbelică sub titlul "Ben Hur" (Editura Ig. Hertz, București, f.a.; reeditată de Editura Hermes din București în 1992, de Editura Prietenii Cărții din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în 2012). Alte traduceri au mai fost realizate de preotul Gh.
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]