5,383 matches
-
nu-mi aparțin, mă întâmpină și mă învăluiesc într-un val protector de energie, un adevărat balsam pe rănile și incertitudinile care mă însoțiseră la intrare în dimensiunea ascunsă. De aceea mă consider foarte norocoasă, că pot dispune de un refugiu unde să-mi restabilesc echilibrul sufletesc și să-mi recapăt forțele atunci când destinul îmi e potrivnic. Mă simt ocrotită, sub aripa lui Dumnezeu. Referință Bibliografică: CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
Inima-mi ascund în tine și a ta, în mine bate... Chiar de clipa ne desparte, când se stinge-n infinit, Că ne pierdem, nu mi-e frică! Unde-i soare e și-o umbră... Când tristețea mă apasă, ești refugiul meu iubit! D. Theiss Referință Bibliografică: Unde-i soare e și-o umbră... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]
-
mai ales să nu-l piardă pe Ionuț, n-ar putea trăi fără el. Nici Ionuț nu ar putea trăi cu Nicolae, nu știuse să și-l apropie, copilul se temea de el și mereu, când îl certa, își găsea refugiu în brațele Laurei. Pe ea o iubea, și pe bunica, și pe bunicu, și pe Angela, dar pe Nicolae evita să spună că-l iubește, asta îl înfuria la culme și, într-o zi, iarăși sub aburii beției, îi puse
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > REFUGIU Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Ești cea mai dulce alinare, Cu tine-adorm și mă trezesc, Fără subtila ta savoare, Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc. Am scris poeme pe o
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
mă trezesc, Fără subtila ta savoare, Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc. Am scris poeme pe o rază Și-am plâns pe versuri de rondel, Destinului m-am dat în pază, Rememorând câte-un pastel. În tine mi-am găsit refugiul, Mă-nalți când, lent, mă prăbușesc, Sau mă salvezi din naufragiul În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n ceasul care o să vie, Tu-mi vei fi leagăn, cer sau scut, Lumină blândă - poezie, Ești zborul meu spre absolut! (Din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: REFUGIU / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
la fel de fericită. Simțea din nou cum aerul curat îi oxigenează nu numai plămânii, cât mai ales creierul. O revigorează și o deconectează de la toate frământările ce nu i-au prea dat liniște în ultimul timp. Noroc că și-a găsit refugiul în muncă și nu a mai putut să se gândească la situația sa ingrată. Începea să se simtă fericită aici în mijlocul naturii reale. La fericirea sa era martora și Dunărea care curgea nepăsătoare spre marea sa dragă, leagăn și loc
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
el, cea mai mare datorie era să păzească poruncile lui Dumnezeu, să aibă încredere în Evanghelie și în Isus Hristos, iar toate celelalte le va rezolva Cel de Sus, ca urmare a rugăciunilor sale. Văzând această stare de spirit la Hans, refugiul ei cel mai prețios, Julia se contamină și ea de același optimism și încredere în Dumnezeu. Întrucât veștile despre apropiata reprimare a mișcării protestante din Țările de Jos se discutau peste tot în oraș, părinții Juliei deveniră și mai tulburați
LUMEA NOUĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379900_a_381229]
-
sinceritatea nu-i pentru oricine. În catedrala sufletului meu pășește încet și cu sfială, Îl vei intanli pe DUMNEZEU , și nu-e deloc o camera goală !!.... E un loc încărcat cu o emoție aparte, e un loc tainic, pașnic că de refugiu, nu-i nevoie de rugăciuni sau de vre-o carte și nici părul să nu ți-l acoperi cu giulgiu... Intră ușor omule bun ,cu capul descoperit nu pași apăsat , ci hotărât și uneori smerit, fii cinstit cu tine însuți
O INVITAŢIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380077_a_381406]
-
cerc barbar și fără sentiment,- / Prin asta ești celebră-n Orient, / O, țară tristă, plină de umor...” Singurătatea poetului este undeva dusă până la limita posibilului, încercând să se salveze prin sarcasm, despre care scriitorul rus Dostoievski spunea că „este ultimul refugiu al oamenilor modești și a celor cu sufletul curat atunci când intimitatea sufletului lor este grosolan și supărător invadată”. Bacovia a scris poezia Amurg, amintind de Corbii poetului Tradem: „Trec corbii - ah, «corbii» / Poetului Tradem - / Și curg pe-nnoptat / Pe-un târg
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
peisajul era deja glaciar, lacurile dintre munți erau înghețate, pescarii își încercau norocul la copcă, iar amatorii de sporturi de iarnă se plimbau pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții. Am văzut niște stațiuni montane care se rezumau doar la o îngrămădire de căsuțe și de bungalouri acoperite cu zăpadă, iar printre nămeții de peste un metru descopereai o mulțime de mașini
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu măcar o vară stâncă... M-ar bate vânturi aspre și cu ploi dar aș gusta și-o liniște adâncă departe de-orice freamăt dinapoi. Aș fi refugiu poate pentru ciute sau pentru flori de colț ferit sălaș. S-ar așeza pe piscurile-mi mute mulți visători veniți de la oraș sau de aiurea, toți avizi de soare, de cățărări, de verde,de ’nălțimi, toți dornici să-aibă lumea la
DE NECLINTIT de AURA POPA în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380512_a_381841]
-
poezii/ cu lacrimi dulci de rouă/ scriu poezii/ pe frunze de castani/ scriu poezii/ pe-un colț de lună nouă/ scriu poezii/ fără să pretind bani”(lacrimi de rouă). Cine nu a scris niciodată poezie, cine nu și-a găsit refugiul, ori nu și-a stins bucuriile și neliniștile în ea, nu va înțelege niciodată cum poți să fii bolnav de poezie ori sa te ascunzi de moarte căutând metafore“m-ascund de moarte în păduri cărunte/ m-ascund de moarte
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
de peste drum, Tanța lui Ghiță, Maricica lui Ilie...tot un leat ! Veștejite și uscate, cu picioarele strâmbe, unele fără dinți, altele aduse din spate... Ptiuuu! Își făcu semnul crucii, scuipă în sân și deschise ușa chilerului . Aici era locușorul ei, refugiul în ceasul greu al încercărilor, aici își petrecea puținul răgaz ori lungile seri ale iernilor vrâncene... torcând, țesând sau cosând cu fire de lână colorate chiar de ea după cum învățase din vechime... „Din vechime” pentru că învățase carte numai de la alții
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
care au fugit din calea urgiei năvălirii muscalilor și-au luat cu ei gândul de întoarcere Acasă: „De te voi uita Basarabie, spune același mare Ierarh, uitată să fie dreapta mea. Așa au cântat și mai cântă basarabenii aflați în refugii. Așa vor fi suspinat cei deportați în Siberia. Așa trebuie să plângem și noi peste amintirea celor deportați: <> Sute de mii au fost martirizați prin foame, prin frig și muncă istovitoare. Au murit cu gândul întors spre livezile și viile
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
fost un lucru minunat și de suflet. Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere și pe care le tatuezi pe suflet. Nu știu dacă tăcerea degradează sau împlinește, știu doar că, indiferent de pretext, viața este un experiment, un refugiu și rareori un crez. Gheorghe Grigurcu, tăcut, s-a refugiat în cuvinte. Acest refugiu i-a întărit capacitatea creativă și pofta intelectuală. Spuneam cândva că cel care suferă se contopește cu ființa și devine unul și același. Acea contopire compensează
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
tăcere și pe care le tatuezi pe suflet. Nu știu dacă tăcerea degradează sau împlinește, știu doar că, indiferent de pretext, viața este un experiment, un refugiu și rareori un crez. Gheorghe Grigurcu, tăcut, s-a refugiat în cuvinte. Acest refugiu i-a întărit capacitatea creativă și pofta intelectuală. Spuneam cândva că cel care suferă se contopește cu ființa și devine unul și același. Acea contopire compensează suferința celuilalt. Onorând acest eveniment mi-am permis să-i dedic lui Gheorghe Grigurcu
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
în Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017. Când suflete de ceară-și declară armistițiu Sub astrul ca o torță - statuie fulminantă, Poteca spre iubirea cu inima vacantă, Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere, Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al minții interstițiu. Pe aura de gheață - refugiu în cădere,Se surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să-mi ușurez din agonieîn acest chip, probabil, demodat.M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții,Că-s prada îndrăgită de furtuniși am abandonat în fața porțiiSpre alte săptămâni și alte luni.Dar ce folos că
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nopți, măi albe decât crinii, De pură suferință și absolute căutări, Materne presimțiri, în mersul vremii, Le înălbesc destinu-n așteptări... Sunt nopți, în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
măi albe decât crinii, De pură suferință și absolute căutări, Materne presimțiri, în mersul vremii, Le înălbesc destinu-n așteptări... Sunt nopți, în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Materne presimțiri, în mersul vremii, Le înălbesc destinu-n așteptări... Sunt nopți, în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină- Eu, muma ta, când vin din mine, când vin
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]