1,588 matches
-
cultului de toate gradele; ... s) să inițieze, să autorizeze și să supravegheze traducerea, editarea și răspândirea Sfintei Scripturi și a altor cărți cu caracter religios, atât pentru uzul clerului, cât și pentru cel al mirenilor, și pentru întărirea moralității și religiozității credincioșilor, prin comisia editorială aleasă; ... t) să hotărască, conform canoanelor, asupra problemelor ce intră în competența sa, precum și asupra celor care nu sunt date prin legi sau regulamente în competența unui alt organ bisericesc; ... u) să interpreteze, cu caracter obligatoriu
STATUTUL din 9 aprilie 2008 Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/198195_a_199524]
-
Can. 39 - Riturile Bisericilor orientale, ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Hristos în care strălucește tradiția care derivă de la Apostoli, prin intermediul Părinților și care afirmă divina unitate în varietate a credinței catolice, trebuie să fie respectate și promovate cu religiozitate. Can. 40 - § 1. Ierarhii care prezidează Bisericile sui iuris și toți ceilalți Ierarhi trebuie să se îngrijească cu maxima sârguință de păstrarea fidelă și de respectarea exactă a ritului propriu și să nu admită schimbări în acesta decât din motive
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
dimpotrivă să fie pusă într-o lumină mai bună catolicitatea Bisericii, printr-o diversitate legitimă. Can. 605 - Episcopilor, mai ales celor întruniți în Sinoade sau Concilii, însă singular a Scaunului Apostolic, le revine promovarea cu autoritate, păstrarea și apărarea cu religiozitate a integrității și unității credinței și a bunelor moravuri, chiar respingând, ori de câte ori este necesar, părerile care sunt contrare acestora sau admonestând cu privire la cele ce pot să le pună în pericol. Can. 606 - § 1. Teologii sunt cei care, printr-o mai
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
sfințește pe oameni în virtutea Spiritului Sfânt pentru a deveni în mod singular adevărați adoratori ai lui Dumnezeu Tatăl, și îi inserează sieși și Bisericii, Corpul său; de aceea toți credincioșii creștini, mai ales slujitorii sacri, în celebrarea și primirea cu religiozitate a acelorași sacramente, vor respecta cu atenție prescrierile Bisericii. Can. 668 - § 1. (834 § 2) Cultul divin, dacă este adus în numele Bisericii de către persoane destinate în mod legitim pentru aceasta și prin acte aprobate de autoritatea bisericească, se numește public; altfel
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
în cursul săptămânii, mai cu seamă în timpul Adventului și Postului Mare sau cu ocazia unei sărbători sau a unui eveniment trist. § 4. Este de datoria parohului sau a rectorului bisericii să aibă grijă ca aceste dispoziții să fie respectate cu religiozitate. Can. 768 - § 1. Vestitorii cuvântului divin să prezinte credincioșilor, în primul rând, ceea ce trebuie crezut și făcut pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. § 2. Să împărtășească credincioșilor și învățătura magisteriului Bisericii cu privire la demnitatea și libertatea persoanei umane, cu privire la unitatea
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
Can. 39 - Riturile Bisericilor orientale, ca patrimoniu al Bisericii universale a lui Hristos în care strălucește tradiția care derivă de la Apostoli, prin intermediul Părinților și care afirmă divina unitate în varietate a credinței catolice, trebuie să fie respectate și promovate cu religiozitate. Can. 40 - § 1. Ierarhii care prezidează Bisericile sui iuris și toți ceilalți Ierarhi trebuie să se îngrijească cu maxima sârguință de păstrarea fidelă și de respectarea exactă a ritului propriu și să nu admită schimbări în acesta decât din motive
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
dimpotrivă să fie pusă într-o lumină mai bună catolicitatea Bisericii, printr-o diversitate legitimă. Can. 605 - Episcopilor, mai ales celor întruniți în Sinoade sau Concilii, însă singular a Scaunului Apostolic, le revine promovarea cu autoritate, păstrarea și apărarea cu religiozitate a integrității și unității credinței și a bunelor moravuri, chiar respingând, ori de câte ori este necesar, părerile care sunt contrare acestora sau admonestând cu privire la cele ce pot să le pună în pericol. Can. 606 - § 1. Teologii sunt cei care, printr-o mai
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
sfințește pe oameni în virtutea Spiritului Sfânt pentru a deveni în mod singular adevărați adoratori ai lui Dumnezeu Tatăl, și îi inserează sieși și Bisericii, Corpul său; de aceea toți credincioșii creștini, mai ales slujitorii sacri, în celebrarea și primirea cu religiozitate a acelorași sacramente, vor respecta cu atenție prescrierile Bisericii. Can. 668 - § 1. (834 § 2) Cultul divin, dacă este adus în numele Bisericii de către persoane destinate în mod legitim pentru aceasta și prin acte aprobate de autoritatea bisericească, se numește public; altfel
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecție de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilărești. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.” Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admirația pe care acesta o nutrește față de structura lumii, care se revelează treptat cu ajutorul științei. În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
Seviciului de Telecomunicații Speciale, scafandru al trupelor speciale, judecător. Atrag atenția în mod deosebit, fiii satului ce au luat asupra lor „jugul Domnului” (slujirea clericală) și cei ce s-au remarcat la nivel național. Personalități religioase Un aspect important al religiozității sătenilor este evidențiat prin numărul important de clerici și slujitori bisericești, ce își au originea în Plevna (sau ai căror părinți sunt originari de aici), ce au exercitat slujirea în localitate sau prin vecinătăți: Preoți Pr Mihail Iacob (paroh la
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
un artist plastic, care era și el ofițer în armată, sau lui Nicolai Nedobrovo (sub inițialele N.V.N). Dar iubirea nu mai este o temă separată, ea devine inseparabilă de suferințele pământești, iar unele din versuri conțin imagini de o religiozitate înălțătoare. Însă noile intonații de solemnitate tristă, tonul de rugăciune, exprimând o percepere extrem de personală, au distrus imaginea stereotipă a poeziei Annei Ahmatova, pe care și-o formaseră cititorii versurilor ei anterioare. Aceste modificări au fost percepute de Osip Mandelștam
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
care ctitorise mânăstirea. Această întrevedere a avut într-adevăr o mare influență asupra Annei Ahmatova, care printre altele căuta să pătrundă sensul profund al noțiunilor de ispășire și izbăvire. Dintre lucrările Ahmatovei, cea care scoate cel mai mult în evidență religiozitatea ei este "Реквием" ("Recviem") un ciclu de zece poeme, care constituie un monument literar dedicat victimelor terorii staliniste. Primele poeme ale acestui volum au fost scrise în 1935, iar majoritatea lor probabil în 1938 - 1940. Prefața în proză a fost
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
motivată de pornirea altruistă și empatică a omului, decât una incitată de teama de pedepse aplicate de o zeitate în imediatul imanent sau în eluzivul transcendent, fapt rămâne că există și studii care susțin că virtutea și eficiența religiei și religiozității pot funcționa uneori ca stimulent moral: unele studii afirmă că credincioșii în SUA se dovedesc a fi astfel mai altruiști decât ateii, că ei își folosesc timpul într-un mod mai constructiv decât ateii, și, mai important, reușesc să-și
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
sus, s-a arătat că 76% din medicii americani cred în Dumnezeu, procent mai mare decât valoarea găsită în studiul precedent (7% din oameni de știință), dar mai puțin decât 85% din populația generală. Un alt studiu de evaluare a religiozității printre oamenii de știință, membri ai Asociației Americane pentru Progresul Științei a constatat că "51% dintre oamenii de știință cred într-o formă de divinitate sau o putere superioară sau, mai precis, 33% din oamenii de știință cred în Dumnezeu
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
Stat din California au efectuat un studiu în care subiecții au fost "intelectuali" adulți din SUA (12% au avut doctorat și 62% au fost absolvenți de facultate) 64% dintre acestia cred în Dumnezeu existand o corelație care indică faptul că religiozitatea scade cu creșterea nivelului de educație. O corelație inversă între religiozitate și inteligență s-a constatat, în 39 de studii efectuate între 1927 și 2002, în conformitate cu un articol din revista Mensa Magazine. Aceste constatări coincid în mare parte cu meta-analiza
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
fost "intelectuali" adulți din SUA (12% au avut doctorat și 62% au fost absolvenți de facultate) 64% dintre acestia cred în Dumnezeu existand o corelație care indică faptul că religiozitatea scade cu creșterea nivelului de educație. O corelație inversă între religiozitate și inteligență s-a constatat, în 39 de studii efectuate între 1927 și 2002, în conformitate cu un articol din revista Mensa Magazine. Aceste constatări coincid în mare parte cu meta-analiza statistică din 1958 efectuată de profesorul Michael Argyle de la Universitatea din
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
egal un anumit ideal - acela de sfințenie și detașare de agitația și zarva laică. Nu trebuie însă ignorat faptul că nu întotdeauna reușește că evite capcanele unei asemenea metode, figurile devenind lucioase și nefirești, cu un surâs afectat, de o religiozitate fără gen, care abia eludează artificialul sau chiar ipocrizia; deci, altor critici, cu o gândire mai masculină, mai hotărâtă poate, le va produce o slabă impresie. Admițând aceste considerații, Fra Angelico ar trebui totuși acceptat fără tăgadă drept un pictor
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
a dobândi asupra acestuia o putere magică, mulțumită căreia îl putem domina). S-ar putea spune că «trăind» miturile ieșim din timpul profan, cronologic, și pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit. „Religiozitatea“ acestei experiențe de retrăire a miturilor este justificată prin aceea că ea se deosebește de experiența obișnuită a experienței cotidiene. Reactualizând evenimentele fabuloase, exaltante, semnificative, pătrundem într-o altă lume, „transfigurată, aurorală“ în care sunt prezente ființe supranaturale. Iată ce
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă. Sursele principale care descriu originea lui sunt "Letopisețul" lui Grigore Ureche," O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce și "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
sfârșitul lumii (apocalipsa biblică) urma să aibă loc curând (obsesii dostoievskiene pe care narodnicii vremii le considerau drept „delir” și „halucinații epileptice”). Se insinuează astfel un alt factor care poate explica atașamentul ferm al lui Dostoievki pentru formele populare de religiozitate, în afară de influența importantă a educației tradiționaliste din familie si anturajul primilor săi ani de viață, anume atacurile epileptice și boala nervoasă, care i-au ocazionat scriitorului în mod repetat atât halucinații auditive cât și vizuale, unele dintre ele luând forma
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cu apologeții creștini din romanele sale. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. Religiozitatea jucată de Dostoievski, nu ar fi astfel decât o "mauvaise foi", în sensul dat de Jean-Paul Sartre. Unii critici s-ar exprimat împotriva prozei lui Dostoievski, pe care, deși au considerat-o interesantă din punct de vedere psihologic sau filozofic
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
care o învață singur la 19 ani. I se răspunde cu mulțumiri. Joyce scrie numeroase articole de critică literar-artistică, exprimându-și adesea prin ele disidența politică. Pornind de la tabloul "Ecce Homo" de Mihály Munkácsy, Joyce denunță societatea ipocrită care, mimând religiozitatea și pudoarea, l-a ostracizat pe Parnell într-o manieră similară cu respingerea lui Isus de propriul popor. Tot el îl susține pe Yeats, când lumea îl acuză de erezie pentru piesa "Contesa Cathleen". Printre prietenii lui Joyce din perioada
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
conform lui Hélène Cixous, ca un microcosmos al Dublinului, ce reproduce la o scară mai mică relațiile sociale ale orașului. "Portret al artistului în tinerețe" se concentrează pe conflictul dintre Stephen, fiul rebel, și părinții săi, o mamă a cărei religiozitate îi repugnă și un tată, pe care îl disprețuiește pentru viața plină de insuccese. În "Veghea lui Finnegan", familia pare mai degrabă un grup organic, în care individualitatea membrilor este mai puțin importantă, personajele devenind arhetipuri într-un proces continuu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de Sanctuar marian. Prin intermediul școlii de meșteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-și originea în Boemia, Austria și Bavaria, zone în care tradiția manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu religiozitatea populară catolică. Între artiștii mai cunoscuți care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann și Karl Müller. În 1936 episcopul dr. Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]