2,146 matches
-
față de recomandările prietenului și dorința de a se întoarce la viața academică, Skinner s-a îmbolnăvit de poliomielită și a murit în octombrie 1941. Pentru Wittgenstein, evenimentul a constituit un șoc. Moartea neașteptată a lui Skinner i-a produs mari remușcări. Era conștient că nu s-a purtat bine cu el în ultimii ani, că nu a răspuns cum se cuvine iubirii și fidelității sale.102 Fania Pascal își aducea aminte că, la înmormântare, membrii familiei lui Skinner, care îl socoteau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care l-a suferit i-a accentuat lui Wittgenstein viziunea pesimistă asupra vieții, ca și proasta părere despre sine. La 28 decembrie 1941, scurt timp după eveniment, își nota: „Mă gândesc mult la Francis, nu cu recunoștință, ci numai cu remușcare datorită lipsei mele de iubire. Viața și moartea lui par doar să mă acuze, căci am fost în ultimii ani ai vieții sale adesea lipsit de iubire și în inima mea infidel față de el.“ Același motiv revine într-o însemnare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard și sensibil, pătruns de raskolnikoviene interogații și deținător al apei vii, sfințite de orice păcat, călăul scapă de la început de încadrarea în tipologia clasică a sceleratului lipsit de conștiință și remușcări. Gestica lui, dimpotrivă, sugerează uneori tocmai candoarea, sensibilitatea, umanitatea chiar: își împodobește ferestrele "cu vitralii luminoase, viu colorate,/ cu imagini biblice/ ca la catedrale", iar în grădina de o geometrie severă cultivă flori multicolore, "aduse din paradisuri/ neinventate încă" (lacrimile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înșelat nu reacționează în maniera brutală a sangvinarilor medievali (deși e profund rănit de nebănuita descoperire), ci, cu metodă pedagogică și morală, decide separarea definitivă de consoartă pe care o exilează la o moșie îndepărtată. Aici, femeia cade în disperarea remușcărilor (aluzia din titlu capătă acum consistență), devenind anorexică și plîngîndu-și păcatul pînă în pragul nevropatiei acute. În alt plan, îl vedem pe Francis Acton îndrăgostindu-se nebunește de Susan, sora rivalului său, pe care o cucerește iertîndu-i fratele (care își
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
accese de furie. Într-una dintre acestea, încercînd să lovească animalul, fatal, cu o secure, naratorul își va ucide soția, intrigat de interpunerea ei disperată între agresor și victima inițială. Plasticitatea morbidă a descrierii lui nu pare să lase loc remușcărilor: Am îngropat securea în creierul ei" (p.80). De asemenea, cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie locul și eliminînd, prin urmare, orice posibilă suspiciune. Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Lodge vor resimți absența umorului și a vioiciunii narative din alte creații ale fostului profesor universitar de la Birmingham. Interesant, în contextul dat, nu apare atît Wells-bătrînul (așa cum poate cineva s-ar aștepta să-l vadă: un personaj torturat de eventuale remușcări ori iluminat de imprevizibile revelații la sfîrșitul vieții), cît Wells-tînărul. Deși deprimat de apropierea morții (scriitorul suferă, în ultimii săi ani, de cancer hepatic), eroul își asumă destul de liniștit (în "discuția" cu el însuși) existența tumultoasă. În contra partidă, junele Wells
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a dedicat restul vieții reglementării condiției nefaste a sexului slab, într-o societate falocentrică și obtuză. Aomame este trimisă în misiuni "umanitare", unde, paradoxal, asasinarea cuiva (întotdeauna a unui bărbat) înseamnă salvarea uneia ori a mai multor vieți (mereu feminine). Remușcările firești ale tinerei criminale sînt de aceea atenuate de explicația "misionară" a rolului său. În cel de-al doilea plan al cărții, îl vedem pe Tengo, profesor de matematică și prozator (nepublicat încă), în vîrstă de treizeci de ani, solitar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că „lista de lecturi“ a eroului a fost adăugată de‑abia în 1860, cînd fostul ocnaș găsește cu cale și să elimine o frază: „Se zice că apropierea pedepsei produce în sufletul criminalului o adevărată căință și, uneori, dă naștere remușcărilor în inima lui împietrită. Se zice că aceasta este acțiunea spaimei“2. Crima care are loc nu este, deocamdată, cea a lui Raskolnikov. Este vorba doar de faptul că, după iluminare, eroul conștientizează faptul că viața de visător este „o
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
de libertate decît cea privitoare la viața sau moartea biologică. O libertate absolută, pură, izvorîtă dintr-o conștiință care îl depășea ca ființă individulă și care ținea tocmai de acel mister adesea evocat. Fie o viață salvată, dar singur, cu remușcarea unui sacrificiu inutil cel al surorii sale -, fie o fidelitate față de sine care să sfarme "conștiința nefericită" pentru a țîșni spre altceva. Ce importanță are dacă găsim sau nu un termen pentru a defini acest altceva, ce importanță are pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult mai chinuit de frustrări și remușcări, din perspectiva religiei pe care o practica cu fervoare. Ca mai întotdeauna, cînd ridicăm ușor voalul asupra unui trecut despre care credeam că știm tot și pe care l-am clasat la raionul de antichități, descoperim accente surprinzător de actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înjositoare a nevoilor materiale și îl propulsează pe om dincolo de consecințele imediate ale păcatului, la nivelul unui Dumnezeu de duminică, extenuat de muncile săptămînii de creație, care și-ar privi opera și s-ar privi privind-o, fără comentarii sau remușcări. Reacția gînditorului s-ar limita atunci la un refuz placid de a ieși din duminică, lăsîndu-se în voia lenii ca a unui "scepticism fiziologic, o îndoială a cărnii" (TD). E, de altfel, o perspectivă pe care o justifică o veche
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ducea greu de peste un an, de când a rămas singură-singurică doar cu băieții. O ducea greu și cu banii, însă mai ales sufletește. |i mici o bucurau, îi iubea, dar de multe ori nu avea răbdare cu ei. P'ormă avea remușcări, dar ce putea să facă? Era obosită seara, nervoasă... abia aștepta ca pruncii să adoarmă. Când nu luau curentul, se uita la televizor, să mai audă și ea o vorbă, în vreme ce croșeta. Câteodată se gândea să mai croșeteze și pentru
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
militar american, pentru care s-au cheltuit până acum peste cinci sute de miliarde dolari. Cu 2000 de militari angajați în Afganistan, România se află pe locul opt în participarea la un conflict, pe care alți aliați îl părăsesc fără remușcări. Profesorul A. Bloom trăia când președintele american Ronald Reagan (1911-2004) îi felicita pe mujahedinii bine pregătiți în anii '80 de instituții americane pentru a riposta trupelor sovietice pătrunse în Afganistan. Acel profesor nu a mai apucat să vadă sutele de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o rugăciune care, extrasă contextului religios, devine rugăminte pe când în cea de-a doua s-a strecurat deja o anumită severitate, iar gesticulația reflexivă reclamă o altă dominantă posturală cu o notă meditativă. Sculptorul explorează stările difuze de tristețe, nostalgie, remușcare, accentuând însă liniile nudului, ca în Întristare (Chagrin), Pocăința, Femeie plângând sau Proiect de monument funerar (Amintiri triste), unde chipul femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o altă interpretare, dacă socotim nudul ca parte a unui cod cultural alegoric, reflectat de tabloul lui Tițian, Amor sacru, amor profan, sursă de inspirație pentru pictura murală care-i decorează atelierul. În acest caz, nuditatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la cele metonimice, discutate la finalul capitolului anterior. La fel ca urmașii lui Superman, noii vampiri nu posedă acea dimensiune metafizică a originalului. Parțial identificabili cu modelul, acești vampiri sunt demistificați și umanizați. Descendenții arhetipului Dracula pot fi măcinați de remușcări, și-au pierdut puterea magică ori sunt imuni la oglinzi sau crucifixe. De exemplu, Louis din Interviu cu un vampir (1996) se amuză de figura mirată a reporterului atunci când acesta îi zărește fața reflectată de oglindă. Vampirul nou își depășește
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
personajului, al cărui comportament este motivat de tragedia pierderii dragostei unice. Bram Stoker's Dracula (1992) Vampirul demitologizat, lipsit de puterile sale magice și de capacitatea de transformare, care iubește cu pasiune și este gata de sacrificiu, ucigaș măcinat de remușcări, cu o dimensiune morală care o depășește pe cea satanică, poate fi, teoretic, oricine: noi înșine sau vecinii noștri. "Socializat și umanizat", noul vampir este, evident, "secularizat 105". Eroul serialului de televiziune Forever Knight este un exemplu ce ilustrează acest
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
semnat și un acord naval englez-german, ca simbol al dorinței ca între cele două țări să nu fie un război. În Downing Street, mulțimea l-a aclamat pe Chamberlain [6, p. 248]. Francezii însă au trecut printr-un moment de remușcare: Voilà comme la France traite les seuls alliés qui lui étaient restés fideles" ("Iată cum Franța trădează singurii aliați care i-au rămas credincioși".) [6, p. 238]; Münchenul a constituit o trădare. Pe 23 septembrie 1938 Hitler a adresat cehilor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
ceva mai târziu, în căutare de muncă fiind, dar pe Stalin îl interesau în special cei FUGIȚI în România din calea „eroicelor” sale trupe (ce mai erau înțesate pe deasupra și cu siniștrii „comisari politici” care-și împușcau, fără ezitare sau remușcare, chiar proprii soldați, dacă era cazul), pe timpul scurtului exod permis de timpul extrem de scurt acordat de către ruși retragerii din Basarabia și Bucovina de Nord, provincie ultimă ce nu făcuse parte NICIODATĂ din fostul imperiu țarist! Cu recunoscuta-i paranoia (nume
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
început ea nu e percepută decât la nivel subliminal. Profanarea bisericii este gestul prin care se face trecerea dintru-un plan în altul. "Ego-ul" (în accepțiunea freudiană) preia ceea ce această ultimă acțiune contra firii aduce la suprafață: frământări, angoase vechi, remușcări, sentimente refulate. Cu Dumnezeu n-ar fi voit să se strice, dar în condițiile date, Lică nu găsește altă cale de ieșire din impas: Dar nu! el voia să aibă perdeaua; voia să o taie cu cuțitul, ca să nu îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
partea feciorului. Nuvela nu surprinde vreun moment în care Iorgovan să fi împlinit voia tătălui său atunci când aceasta vine în contradicție cu a sa. Relevantă e în acest sens scena în care bogătoiul, după moartea lui Neacșu, decide, plin de remușcări, să o ia în propria casă pe pădureancă: Iorgovane! grăi apoi oprindu-se în fața feciorului său. Nu pentru că vrei tu, nici pentru că doresc eu, ci fiindcă așa e rânduit de la Dumnezeu... M-ai înțeles?! Nu! zise el umilit s-o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
delimitarea de ceilalți îi e a doua natură. Mândria nu îl lasă să treacă dincolo de sine. Chiar și atunci când desfrâul se convertește în viciu, dezgustul față de cei care i-au fost alături își păstrează aceeași intensitate ca la început, când remușcările nu-i dădeau pace. Acum, el nu-și mai făcea mustrări atât de amare ca-n rândul trecut singurul exercițiu de igienă interioară constă în a se exclude apriori pe sine din șleahta lor: A petrecut, dar la urma urmei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. 1570 Și-acum nici al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen Atunci sosi în taină sfioasa Aricie De aici rezultă următoarea schemă: Povestitorul (Teramen) Auditorul (Tezeu) (1) Întrebări, cerere de povestire (1488-1491) (2) Exclamații (1491-1492) (3) Eclamații (1493) (4) Reluarea rezumatului (1493-1494) (5) Exclamații
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cruzimea sa284, ci unui Tată pacific și pregătit să ierte, care adesea tună fără să arunce fulgere, care se întristează, când decide ceva trist, pentru care e o durere personală să-i pedepsească pe ceilalți. Și totuși Ovidiu are o remușcare propria-i culpă i-a câștigat clemența, înfrânându-i mânia. Deoarece poetului nu îi este permis să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]