1,527 matches
-
mari (mărimea ideală a unui fișier este de 64MB), utilizând mai multe mașini de calcul. Replicarea informațiilor pe mai multe mașini gazdă conferă fiabilitate și nu necesită stocare pe discuri RAID la nivelul mașinii de calcul gazdă. Valoarea implicită de replicare este 3, informațiile fiind stocate pe 3 noduri, dintre care 2 se află pe același suport și o altă replicare se face pe un suport diferit. Nodurile de date pot comunica pentru a reechilibra datele, pentru a deplasa copii ale
Apache Hadoop () [Corola-website/Science/326248_a_327577]
-
mașini gazdă conferă fiabilitate și nu necesită stocare pe discuri RAID la nivelul mașinii de calcul gazdă. Valoarea implicită de replicare este 3, informațiile fiind stocate pe 3 noduri, dintre care 2 se află pe același suport și o altă replicare se face pe un suport diferit. Nodurile de date pot comunica pentru a reechilibra datele, pentru a deplasa copii ale acestora și pentru a păstra replicarea datelor la un nivel înalt. HDFS nu este total compatibil cu POSIX, întrucât cerințele
Apache Hadoop () [Corola-website/Science/326248_a_327577]
-
pe 3 noduri, dintre care 2 se află pe același suport și o altă replicare se face pe un suport diferit. Nodurile de date pot comunica pentru a reechilibra datele, pentru a deplasa copii ale acestora și pentru a păstra replicarea datelor la un nivel înalt. HDFS nu este total compatibil cu POSIX, întrucât cerințele unui sistem de fișiere POSIX diferă de obiectivele aplicațiilor Hadoop. Compromisul de a renunța la o compatibilitate totală cu sistemul de fișiere POSIX se contrabalansează cu
Apache Hadoop () [Corola-website/Science/326248_a_327577]
-
TNT va detonă după ce este aprins. Spre deosebire de Beta, Classic este gratuit pentru a juca, deși nu este actualizat. Jucătorii au creat boți pentru ai ajuta să construiască în interiorul de servere Classic Mod. Unul dintre utiliza preconizat ale acestor boți este replicarea a unor structuri in-game. Classic este destinat să fie eliminat în timp ce progresează Beta, lăsând Beta că singurul joc Minecraft. O versiune oficială a software de tip server Classic este disponibilă pe site-ul Minecraft. Cu toate acestea, mulți fani au
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
ale lui Ruff, producând astfel un diamant sintetic; acest eșantion este expus la Muzeul McPherson din Kansas. În ciuda celor pretinse de Moissan, Ruff și Hershey, alte experimente nu au fost capabile să reproducă sinteza lor. Cea mai definitivă încercare de replicare au fost făcute de Charles Algernon Parsons. Un savant proeminent și inginer cunoscut pentru inventarea variantei moderne a turbinei cu aburi, el și-a irosit aproximativ 40 de ani (1882-1922) și o mare parte a averii sale încercând să reproducă
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
ADN. Reacția de polimerizare în lanț a fost inventată de Kary Mullis în 1983. În acest proces porțiuni specifice de ADN pot fi amplificate aproape infinit (Saiki et al. 1985, 1988). Reacția de polimerizare în lanț imită procesele biologice din replicarea ADN, dar se limitează la secvențe specifice. Odată cu invenția reacției de polimerizare în lanț, amprentarea ADN a avansat foarte mult, atât în din punct de vedere al acurateții, cât și din punctul de vedere al abilității de a recupera informații
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
folosiți pentru hibridizarea a două locuri opuse din cele două lanțuri de polinucleotide, în așa fel încât extensia enzimatică a fiecărui terminal al fiecărui primer (capătul 3’) se îndreaptă către celălalt primer. Reacția de polimerizare în lanț folosește enzime de replicare stabile la temperaturi înalte, cum ar fi polimeraza Taq. În acest fel rezultă două noi copii ale secvenței de interes. Denaturarea repetată, hibridizarea și extensia produc un număr exponențial de copii al secvenței de interes. Mai mult de un milion
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
este o metodă de secvențiere ADN bazată pe incorporarea selectivă a di-deoxinucleotidelor de către enzimă ADN polimerază în timpul replicării ADN in vitro. Metodă a fost dezvoltată de către Frederick Sânger și colegii săi în 1977 și a fost una dintre cele mai folosite metode de secvențiere ADN mai bine de 25 de ani. Mai nou, secvențierea Sânger a fost parțial
Secvențierea Sanger () [Corola-website/Science/335161_a_336490]
-
ADN polimerazele sunt enzime care creeaza molecule de ADN prin asamblarea nucleotidelor. Aceste enzime sunt esențiale în procesul replicării ADN și de obicei lucrează în perechi pentru a crea două ștranduri identice de ADN dintr-o singură moleculă inițială de ADN. La fiecare diviziune a unei celule, enzimă dublează ADN-ul celulei. În felul acesta, informația genetică este transmisă
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
celulei. În felul acesta, informația genetică este transmisă din generație în generație. În anul 1956, Arthur Kornberg și colegii săi au descoperit enzimă I, cunoscută și sub numele de Pol I, în bacteria "Escherichia coli". Ei au descris procesul de replicare ADN. Ca urmare, Kornberg a primit premiul Nobel în anul 1959, pentru munca să. ADN polimeraza ÎI a fost descoperită tot de Kornberg și de Malcolm E. Gefter în 1970. Principala funcție a enzimei ADN polimerază este de a crea
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
zero ("de novo"); enzimă poate adaugă o nucleotidă numai unui grup 3'-hidroxid (OH) preexistent. De aceea, enzimă ADN polimerază are nevoie de un primer, la care să adauge prima nucleotidă. Primerii sunt constituiți din baze ADN sau ARN. În replicarea ADN, primele două baze sunt întotdeauna ARN și sunt sintetizate de o enzimă numită primază. O enzimă numită helicază desparte cele două ștranduri complementare de ADN, pentru a facilita replicarea fiecărui ștrand, după modelul semiconservativ al replicării ADN. ADN polimeraza
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
nucleotidă. Primerii sunt constituiți din baze ADN sau ARN. În replicarea ADN, primele două baze sunt întotdeauna ARN și sunt sintetizate de o enzimă numită primază. O enzimă numită helicază desparte cele două ștranduri complementare de ADN, pentru a facilita replicarea fiecărui ștrand, după modelul semiconservativ al replicării ADN. ADN polimeraza face greșeli o dată la fiecare un miliard de baze copiate. Unele enzime ADN polimeraze pot corectă aceste greșeli. La recunoașterea unei baze incorecte, enzimă ADN face un pas înapoi. Rolul
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
sau ARN. În replicarea ADN, primele două baze sunt întotdeauna ARN și sunt sintetizate de o enzimă numită primază. O enzimă numită helicază desparte cele două ștranduri complementare de ADN, pentru a facilita replicarea fiecărui ștrand, după modelul semiconservativ al replicării ADN. ADN polimeraza face greșeli o dată la fiecare un miliard de baze copiate. Unele enzime ADN polimeraze pot corectă aceste greșeli. La recunoașterea unei baze incorecte, enzimă ADN face un pas înapoi. Rolul de exonuclează al enzimei permite eliminarea bazei
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
miliard de baze copiate. Unele enzime ADN polimeraze pot corectă aceste greșeli. La recunoașterea unei baze incorecte, enzimă ADN face un pas înapoi. Rolul de exonuclează al enzimei permite eliminarea bazei greșite. După eliminare, polimeraza poate introduce baza corectă și replicarea continuă. Enzimele ADN polimerază cunoscute au structuri asemănătoare, ceea ce înseamnă că proprietățile lor catalitice variază foarte putin de la o specie la alta. Structurile asemănătoare indică funcții importante, care nu poate fi înlocuite în activitatea unei celule. O enzimă ADN polimerază
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secvenței genomice relevante. În esență, pentru a amplifica o secvență ADN într-un organism viu acea secvență trebuie să fie legată de originea replicării, un element al secvenței capabil să direcționeze propagarea ei însăși și a tuturor celor conectate de ea. În practică totuși, un numar de alte elemente sunt dorite și există o varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de
Clonare moleculară () [Corola-website/Science/335638_a_336967]
-
virionului este ocupată de un complex ribonucleoproteic (RNP) care este constituit dintr-o catenă ARN înconjurată de nucleoproteină (NP) ea însăși fiind legată de proteinele matricei VP30 și VP35 și de ARN polimerază. Acest complex este implicat în transcripția și replicarea virionilor. Compararea acestor secvențe ale genomului cu genomul altor mononegavirale a arătat o organizare genomică foarte apropiată de cea a Paramyxoviridae și Rhabdoviridae și sugerează mecanisme de transcripție și replicare similare. Compus de aproximativ 19000 de baze, genomul filovirusurilor posedă
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de ARN polimerază. Acest complex este implicat în transcripția și replicarea virionilor. Compararea acestor secvențe ale genomului cu genomul altor mononegavirale a arătat o organizare genomică foarte apropiată de cea a Paramyxoviridae și Rhabdoviridae și sugerează mecanisme de transcripție și replicare similare. Compus de aproximativ 19000 de baze, genomul filovirusurilor posedă dimensiunea genomică cea mai importantă în ordinul Mononegavirales. Genele virusului Ebola și funcțiile lor: Genomul are succesiv genele nucleoproteinelor NP, VP35, VP40, glicoproteinelor GP, VP30, VP24 și polimerazei L. Secvențele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și 381 nucleotide la ebolavirusurile Zair și Sudan, 25 de nucleotide la ebolavirusul Reston și 76 de nucleotide la virusul Marburg. Această regiune include semnale necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un grad ridicat de complementaritate între ele. Complexul ribonucleoproteic (nucleocapsida) conține 4 proteine: NP, VP30, VP35 și L, codificate de genele cu aceleași denumiri. Proteinele NP, VP35 și L sunt suficiente
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ale filovirusurilor au un grad ridicat de complementaritate între ele. Complexul ribonucleoproteic (nucleocapsida) conține 4 proteine: NP, VP30, VP35 și L, codificate de genele cu aceleași denumiri. Proteinele NP, VP35 și L sunt suficiente pentru procesele de transcripție și de replicare a virusului Marburg, iar proteina VP30 este necesară în etapa de transcripție a genomului ebolavirusului Zair. Învelișul viral este format dintr-un dublu strat lipidic derivat din membrana plasmatică a celulei-gazdă, are inserate peplomere globulare, proeminente la suprafață, alcătuite din
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile interstițiale ale viscerelor. Are loc infecția hepatocitelor, fibroblastelor și endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză celulară. În țesuturi și organele interne virusul se multiplica în organele limfoide secundare și în hepatocite, apoi, în faza terminală
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
splină, rinichi, testicule și ovare. Caracteristice sunt necrozele hepatice, cele mai afectate fiind celulele Kupffer, care conțin niște incluzii virale eozinofile intracitoplasmatice. În focarele de necroză sunt prezenți corpusculi Councilman și o infiltrație scăzută de celule inflamatoare. Ca rezultat al replicării virusului apar necroze masive caracteristice ale ganglionilor limfatici. Datorită permeabilității vasculare crescute se observă numeroase focare hemoragice în creier, leziuni ale tubulilor renali, pneumonie interstițială, edeme tisulare. În vasele sangvine se constată trombusuri și depozite de fibrină. Leziunile de tip
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
șocului. Administrarea unui factor VIIa/TF inhibitor al căii TF (= factor tisular), sau de proteină C activată recombinantă permite activarea căii anticoagulante a proteinei C naturale, sau administrarea de mici catene ARN interferente sau de oligonucleotide antisens pentru a inhiba replicarea virală, au avut rezultate promițătoare. Nu există tratament omologat antiviral specific împotriva acestei boli. Ribavirin nu are efect asupra filovirusurilor, iar administrarea IFN (interferonul uman) nu a dat rezultate consistente nici în boala experimentală a maimuțelor, nici la pacienți. Conform
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
mic (SiARN) și oligomerii morfolino-fosforodiamidați (OMF) țintesc transcrierea genelor L, VP24 și/sau V35 ale genomului EBOV, iar imunoterapia pasivă bazată pe anticorpi sau pe un cocktail de anticorpi (ZMapp) au ca ținta epitopii EBOV. Ei inhibă pe termen scurt replicarea virusului: SiARN țintește transcrierile virale pentru degradare, OMF blochează translarea, iar imunoterapie pasivă neutralizează virusul, permițând gazdei să producă un răspuns imun eficient împotriva patogenului viral. Zece mutații ale virusului Ebola au modificat secvența siturilor de legare a anticorpilor monoclonali
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ARNm (ARN mesager) pentru translația replicazei. Au o organizare genomică similară, ordinea genelor de la capătul 5' spre capătul 3' este următoare - o genă pentru replicază urmată de gene pentru proteine structurale și nestructurale. ARN genomic este poliadenilat la capătul 3'. Replicarea implică un grup îmbucat sau nidiform ("nested set") de patru sau mai mulți ARN subgenomici, care au capătul 3' comun, coterminal. Numele ordinului Nidovirales derivă din cuvântul latin "nidus" = cuib. Posedă un înveliș virionic cu o proteină membranară integrală. Ordinul
Nidovirale () [Corola-website/Science/334629_a_335958]
-
Oracle, în timp ce operațiunile și politicile secundare sunt gestionate de administratorii NetBackup. Soluția Veritas permite administratorilor bazelor de date Oracle să gestioneze backup-ul și recuperarea prin intermediul unor instrumente cum ar fi RMAN, în timp ce administratorii NetBackup supraveghează operațiuni cum ar fi deduplicarea, replicarea și catalogarea. În plus, soluția furnizează vizibilitate completă și concentrare cu privire la activitățile altor administratori. "Pe măsură ce dimensiunile bazelor de date continuă să crească, organizațiile IT sunt nevoite să facă față cerințelor referitoare la resursele de personal, stocare și rețele. NetBackup Copilot
Veritas Technologies introduce NetBackup Copilot pentru Oracle by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104056_a_105348]