52,643 matches
-
nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
simți, de a vedea, de a auzi și de a atinge, care definesc ființa subiectivă a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărat, potrivit existenței lor originare, așa cum se trăiesc și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu determinările pur formale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care încearcă să le includă în rețeaua unei nomenclaturi ideale. În constituirea oricărei științe de acest fel se desfășoară așadar un dublu proces, ale cărui implicații este nimerit să le recunoaștem. În primul dintre acestea, care marchează trecerea la reprezentare, trăsătura ontologică decisivă a vieții, încercarea de sine în toate punctele ființei sale a acesteia, s-a pierdut deja, făcând loc distanțării unde se ridică o lume. Aderării masive a ființei la sine în imanența radicală a subiectivității sale absolute
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Deconstrucția ne face să vedem construcția însă pentru a-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această lume. Pornind de la obiectivarea empirică a fiecărei vieți și grație proceselor de abstractizare și de idealizare despre care am vorbit, științele umane se construiesc paralel cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind de la aceasta se explică în cele din urmă atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind de la aceasta se explică în cele din urmă atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda obiectivității lor sau, mai curând, prin ea, în chiar interiorul proiectului galilean și al ocultării pe care o produce acesta, o relație esențială și ineluctabilă cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care nimic nu se pro-pune vreodată ca obiectul posibil al unei măsuri, în care, de asemenea, nici o privire nu se strecoară pentru a lua sau a da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pro-pune vreodată ca obiectul posibil al unei măsuri, în care, de asemenea, nici o privire nu se strecoară pentru a lua sau a da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a produs cutare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
da această măsură. Munca ce determină valoarea bunurilor și permite schimbul lor va fi reprezentarea acestei munci vii reprezentarea a ceea ce, ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a produs cutare obiect". Această reprezentare este munca obiectivă care, în calitate de reprezentare a muncii vii reale care a produs în mod real obiectul, măsoară valoarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca actualizare fenomenologică a Corproprierii originare și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a produs cutare obiect". Această reprezentare este munca obiectivă care, în calitate de reprezentare a muncii vii reale care a produs în mod real obiectul, măsoară valoarea acestuia. Pentru a face posibile schimbul și distribuirea, o astfel de valoare trebuie să fie determinată, și, prin urmare, munca obiectivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și ca prezent viu al acesteia, rămâne în sine în subiectivitatea sa invizibilă. Reprezentarea muncii vii nu produce așadar decât o semnificație ireală și vidă, semnificația "muncă", "muncă ce a produs cutare obiect". Această reprezentare este munca obiectivă care, în calitate de reprezentare a muncii vii reale care a produs în mod real obiectul, măsoară valoarea acestuia. Pentru a face posibile schimbul și distribuirea, o astfel de valoare trebuie să fie determinată, și, prin urmare, munca obiectivă, care o măsoară, trebuie să fie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și ea determinată. Determinarea muncii obiective este dublă: calitativă și cantitativă. Ea este determinată din punct de vedere calitativ ca ușoară sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este dublă: calitativă și cantitativă. Ea este determinată din punct de vedere calitativ ca ușoară sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doar despre dublul său reprezentativ ireal, adică munca obiectivă. Nici măcar aceasta, la drept vorbind, ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică timpul obiectiv al universului, timpul lumii și al orologiilor așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului obiectiv care se scurge între ora 8 și prânz
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci, și în acest caz, o reprezentare a acestui timp real, adică timpul obiectiv al universului, timpul lumii și al orologiilor așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului obiectiv care se scurge între ora 8 și prânz, între ora 14 și ora 18 și care se scrie "opt ore" măsură matematică ideală, obiectivă și care va fi adevărată pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiectivi ideali cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea drept reprezentant al acestei munci abstracte și, astfel, drept reprezentare a reprezentării muncii reale) nu au sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei prezintă referitor la aceasta duplicarea teoretică menită să facă posibilă, sub aparența unei cunoștințe obiective, o măsură de altminteri iluzorie a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea drept reprezentant al acestei munci abstracte și, astfel, drept reprezentare a reprezentării muncii reale) nu au sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei prezintă referitor la aceasta duplicarea teoretică menită să facă posibilă, sub aparența unei cunoștințe obiective, o măsură de altminteri iluzorie a acesteia. Pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este ireductibil la aceasta, adică recunoașterea cel puțin pe planul faptic a imanenței radicale a subiectivității absolute în eterogenitatea sa ontologică față de lumea reprezentării și față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de altă parte, menținerea presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși poziția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
norme ce alcătuiesc împreună ceea ce am putea numi o etică teoretică sau normativă -, nu poate fi vorba decât de finalități, norme sau valori provenind din viața însăși, cu ajutorul cărora ea încearcă să-și reprezinte ceea ce dorește. Totuși o astfel de reprezentare nu este decât ocazională, marcând o pauză sau o ezitare în acțiune, care se derulează în imediatitatea spontaneității sale esențiale, fără ca în fața sa să se ridice, prinse în urzeala unei lumi, eventuale obiective. Prin urmare, departe de a determina acțiunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
descărcată". Din nefericire, aceasta nu se întâmplă niciodată, dacă este adevărat că forța și viața nu pot înceta să se încerce ele însele fără a înceta să fie vii, iar, așa cum s-a stabilit, pretinsa obiectivare nu este decât o reprezentare. Vieții i se oferă atunci pentru a fi trăite și asumate de către ea două posibilități, numai două. Cea dintâi este tocmai cultura. Dacă acțiunea nu este niciodată aruncarea în afara sa a ceea ce constituie în viață tocmai esența sa, adică patosul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acestei acțiuni a culturii, a caracterului său "binefăcător", decât menținând cu strictețe conceptul de cultură așa cum a fost elaborat acesta, adică interpretarea culturii ca acțiune, ca "praxis". Se pune problema de a smulge cultura punctului de vedere metafizic al reprezentării care o răsfrânge asupra "operelor" sale, de a le restitui acestora din urmă propriul lor sălaș, adică subiectivitatea. Există operă de artă, în obiectivitatea sa aparentă, de fiecare dată când perceperea sa, constând în imaginare, constă în ultimă instanță în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]