2,023 matches
-
străini n-au rezistat. A.M.P. : Corupția și intervenția politică la noi au fost atât de mari, încât Bodo Hombach, când a plecat, a spus : „Domnule, nu mă pot lupta cu mafioții Ăștia autohtoni“. Și Hombach nu era nici el reputat prin onoare. Dar nu îl poți compara. Mafia autohtonă e prea puternică. Și în acest moment noi avem o parte din presă care este chiar crimă organizată. Sunt criminali care apar la televizor în timp ce sunt judecați de DNA. Am văzut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
înscriindu-și pe frontispiciu numele directorului Eugen Popovici, iar în josul paginii pe al redactorului responsabil - Eugen Popovici, și proclamânduse „organ independent”, anunța prezența în paginile sale a „experienței profesionale și indestructibila prietenie a cunoscuților ziariști Vasile Teodorescu și Emil Kososchi, reputați corespondenți cernăuțeni ai marilor cotidiene din capitală.” Noii sosiți au semnat articole cum ar fi: „Problema gospodăriei municipale” de E. Kososchi ori„Statul distruge exportul românesc”, iar redacția informează despre o anumită distribuire a sarcinilor: partea redacțională - domnilor E. Popovici
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bani pentru studii topografice și epigrafice, anume cu privire la templele focului din epoca sasanidă. Dar, înainte de război, francezii și americanii erau deja pe cale să organizeze săpături, la Tacht-i-Soleiman, care mă interesează în mod special”, îi scria Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza Poveștii numerelor în comparație cu elemente de folclor turc, persan, provensal are meritul de a include detalierea unui pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor perioade ale epocii imperiale, anume în armată” - cf. Wikander, op. cit., p. 45. Critica originii iraniene a cultului mithriac nu a fost unanim asimilată. Un reputat arheolog ca Robert Turcan continuă să creadă că Mithra al misterelor romane s-ar fi născut în creuzetul Asiei Mici, „sub dubla influență a tradițiilor nord-iraniene și a culturii grecești” - cf. Cultele orientale în Imperiul Roman, Editura Enciclopedică, București, 1998
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, in Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin, RGA - Band 31, pp. 194-209. Toate aceste referințe ar fi incomplete însă fără memorabilul portret realizat postum de către unul dintre reputații săi colegi, iranistul Jacques Duchesne-Guillemin: „Era mare asemenea lui Wikander, Nyberg, Cameron, Bailey, care ne-a părăsit de puțină vreme, decanul nostru de vârstă. Se îmbrăca la un bun croitor. Adora echitația, urcându-se pe cal în fiecare dimineață. Invitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și persană. În anii ’35-’36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist Louis Massignon îi înmânează un exemplar litografiat din Hekmat al-eÍr³q de Sohrawardș, pentru a pregăti o ediție. Începând din 1954, Corbin va fi cel care îi succede lui Massignon la catedra de „Islamisme” de la École Pratique des Hautes Études
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
discutata problemă a Ardealului, subiect sensibil și prețios pentru noi - și nu numai! -, la Întâlnirile Înternaționale ale istoricilor, cum a fost una la Paris prin anii ’80, Ungurii au venit cu o documentație amplă, cu cărți voluminoase, semnate de autori reputați, noi Însă am apărut cu o delegație compusă din niște „tovarăși istorici” mai competenți În „materialismul istoric” decât În istoria națională, Înarmați cu niște broșuri de comandă! Și acest lucru, acest „scandal” se Întîmplă și azi când ne vedem confruntați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreunui chei Înalt. La vreo lună de la primul congres liber al scriitorilor, s-a ținut o plenară care a adunat toată crema literară din țară și a Bucureștilor; printre alții, a luat cuvântul acolo Eugen Simion, unul dintre cei mai reputați critici și istorici literari ai perioadei trecute, care, Într-un discurs așezat, a propus ca revistele Uniunii, ca și celor ale Ministerului Culturii - era de față și noul ministru, Andrei Pleșu! -, vreo sută la număr, să se „mulțumească” cu rolul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
li se permitea, adică În momentele „lor” de criză, ale politicienilor, cei care dispuneau de o putere nelimitată, cum au fost cele vreo câteva săptămâni care au urmat invaziei Cehoslovaciei cînd cei citați mai sus, dar și alți activiști, nu reputați printr-un intelect ieșit din comun, s-au arătat flexibili, Înțelegători, aproape democrați. Apoi, după vreo doi-trei ani, când puterea dictatorului s-a stabilizat, aceiași, dar și alții, care ne arătaseră o față cât de cât „convenabilă”, s-au Înăsprit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
între șapte și șaptezeci și șapte de ani, oamenii se înverșunează să moară și să ucidă pentru o fantasmagorie (așa-zisele human bombs putând fi la fel de bine bunicuțe sau copii la o vârstă fragedă). Mă îndoiesc că un cititor al reputatelor Les Echos sau Financial Times ia în serios niște entități improbabile cum ar fi Paradisul, Elecțiunea alegerea preferențiată a unui Dumnezeu Învierea din morți sau Umma. Fiecare cu trăsnăile sale, și nu e sigur că părerea preconcepută a lui matter
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar reputat, cam în genul unui André Chouraqui. Preot vorbitor de ivrit, el a ținut să-și ia cetățenia israeliană imediat după Războiul de Yom Kippour, pentru a susține deschis comunitatea de destine dintre învățăturile lui Hristos și "misterul Israel". Actualmente, Casa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și numele, să te stabilești undeva, în sensul elementar al cuvântului: să te instalezi, să te așezi. Casa Sfântului Isaia era situată în vestul Ierusalimului, în cartierul evreiesc. Școala Biblică în est, în cartierul musulman. Frații predicatori din prima erau reputați "pro-israelieni", cei dintr-a doua, "pro-palestinieni". Mutându-și sediu în mijlocul arabilor, fratele Marcel Dubois ieșea din pătrățica lui, și faptul era riscant. Spune-mi unde stai, ce ziar citești, cu cine iei masa zi de zi și ale cui lacrimi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dezavuat de întreaga confrerie hagiotafică (de la Sfântul Mormânt), cei circa o sută de călugări, preoți și episcopi care reclamă noi alegeri; cel de-al doilea, desemnat pe cale legală, așteaptă recunoașterea de către guvernul israelian, care-l susține discret pe demnitarul destituit, reputat mai conciliant. Un hotel din cartierul creștin ar fi fost vândut într-ascuns, sub ocârmuirea lui Irineu, printr-un intermediar veros, unei organizații sioniste americane activând în interesul statului israelian. Un scandal cu multiple răbufniri neașteptate care au zguduit lumea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care drepturile și privilegiile comunităților religioase) altfel spus, fixând calendele grecești ca termen de rezolvare a lor. Rezultatul: în fața neîncrederii evreiești, o neîncredere "în oglindă", uneori depresivă, din partea creștinilor autohtoni prinși între două focuri. Numitul Paul-Emile Botta este cel mai reputat dintre consulii generali care au susținut eforturile fraților și surorilor neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel practic. Numit la Ierusalim în 1848, unde a rămas până în 1855, el a dat numele străzii pe care se află actualul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unde se află emițătoarele canalului său de televiziune Al-Manar. Avem, se pare, de-a face cu contrasocietatea visată de Gramsci, numai că cea de aici e strict disciplinată și compartimentală. Nu-i de mirare că numeroși foști comuniști și stângiști, reputați pentru laicitatea lor, s-au alăturat mișcării. O mișcare totalitară, spun adversarii ei. Dar în osmoză cu mediul deschis, și nu chiar stalinistă, dacă e să ne luăm după mobilitatea spiritelor și după dezbaterile din sânul ei. Acest "teolog colectiv
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea perturbă spiritele dar, cel puțin, nu se atinge de copaci. * * * Un fost cadru al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, marxist reputat. Trăiește aici în exil și a devenit un apropiat al islamiștilor. De ce? Întrebarea mă tot obsedează. Un prieten comun ne facilitează o întâlnire într-o cafenea din Sidon, la patruzeci de kilometri de Beirut, în fața castelului Mării, o fostă fortăreață
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secolul al XIV-lea. Cea pe care o vedem aici sub un snop de lumânări, cam la înălțimea pulpei piciorului, este un duplicat datând de la începutul secolului al XIX-lea. Numai un obiect care a atins trupul lui Hristos este reputat demn pentru o "practică devoțională". E o convenție bisericească printre multe altele. Un cod. Este nevoie de așa ceva. Care-i societatea care nu le are? Atâta doar că nimic nu semnalează ruperea contractului cu mulțimea, nu numai feminină, care se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să le furnizeze mijloacele cu care să își procure armuri. Judecând lucrurile în felul acesta, nu este de mirare că, în lucrările de istorie generală a Europei medievale sau cele care privesc istoria Imperiului Otoman, întâlnim mențiuni nesemnificative despre români. Reputatul medievist, Ferdinand Lot, autorul unei lucrări intitulate L’art militaire et les armées au moyen age, folosind o lucrare în limba franceză a generalului Radu Rosetti, însoțește afirmațiile istoricului român cu note și “sic-uri”, care dau impresia că F.
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este bazată pe transferul ulterior de semnificație de la apele începutului la apele ce despart lumea viilor de cea a morților. Funcția psihopompă a bourului este analizată și de Octavian Buhociu și aceasta vine mai ales din faptul că animalele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta națională!): Dragă Domnule Nicolae Coande, vă dublu mulțumesc pentru anunț, dar mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ca șef de revistă și de clan literar nu ai cum să nu fii obiectiv! care e cel mai important scriitor din familia Moldovan? Cum argumentezi? Asta îmi amintește de alte două episoade, de fapt convorbiri ale mele cu reputatul critic Al. Cistelecan, pe atunci redactor șef-adjunct la "Vatra". Când Rareș Moldovan a publicat poezie pentru prima oară în revista târgu-mureșană, Cistelecan mi-a spus la telefon că adevăratul poet Moldovan este Rareș nu Ioan. Când, mai târziu, Vlad Moldovan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mulțumirea noastră, însoțite de urarea spre multă sănătate, pentru a continua să scrie și alte cărți, cel puțin de talia acestei Istorii ori a Martirajului... ! Prezenta Istorie, apărută în minunate condiții grafice, vede lumina tiparului prin grija deosebită a reputatei Case Editoriale Demiurg din Iași, condusă cu profesionalism și devoțiune exemplară de Doamna Alexandrina Ioniță. Și, în finalul acestor rânduri introductive, ce altceva am putea consemna decât cele mai sincere felicitări destinate Cititorului, mulțumindu-i pentru alegerea făcută, din momentul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
recunoscător, pentru efortul lor și sper că o ediție viitoare, beneficiind de același suport intelectual, le va aduce o mai mare satisfacție. Este un prilej special de a-mi exprima deosebita admirație și prețuire pentru prof. univ. dr. Gh. Buzatu. Reputatul istoric, modelul multor profesori din generația mea, a binevoit să încurajeze încă o dată munca unui istoric hușean și să aprecieze rezultatele ei într-un mod foarte stimulator. Mulțumirile speciale ale autorului se adrezează directorului Casei Editoriale Demiurg și prietenei noastre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de B. P. Hasdeu (1838-1907) și de Gh. Ghibănescu (1864-1936). Acesta din urmă, hușean de origine (s-a născut la Gugești), este autorul celebrelor colecții de documente Surete și izvoade (24 vol, 1906-1930) și Ispisoace și zapise (6 vol., 1906-1926). Reputatul istoric s-a preocupat, cum era firesc, și de zona natală. Într-o altă lucrare, intitulată Originea Hușilor, scria: „Hușii își trag numele lor de la Husiți, care venise prin aceste locuri, și care au fost nevoiți a primi catolicismul”. Sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mare și frumos mobilată. Totul contribuia pentru a da impresia unei epoci premergătoare a timpurilor grele. Fiecare din noi trăiam cu intensitate, chiar cei care lucram ne bucuram de plăceri multiple: concerte cu primii artiști din lume, teatru cu trupele reputate din Occident, călătorii de mai multe ori pe an, lesnicioase și plăcute, excursiuni cu automobilele, atunci introduse. Soțul meu și cu mine porneam de două ori pe an, pe rând cercetam fie o regiune a Germaniei, fie a Italiei, fie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]