1,862 matches
-
am fost ales deputat de Ismail. Noul parlament liberal s-a deschis la 17 iulie 1927. Regele Ferdinand moare la 20 iulie 1927. Regența depune jurămîntul în fața noului parlament liberal. Moment impresionant, de o tristă solemnitate. Nu pot uita ținuta respectuoasă cu care Ion I.C. Brătianu a salutat regența, la intrarea ei în incinta Camerei, spre a arăta același respect ca în fața unui rege. Regența a reînnoit mandatul lui I.C. Brătianu. În Cameră eram 286 de deputați liberali. Național-țărăniștii obținuseră 56
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
prînzul. La una din mese, cea mai mare, era fără a se numi rezervă masa la care se așezau cam aceeași avocați. Mitică, chelnerul principal al restaurantului, avea oarecum grija să aranjeze așa lucrurile. Mitică era un chelner perfect și respectuos cu toată lumea. Era, în plus, seara, după ce își termina lucrul la restaurantul tribunalului, profesor la școala de picoli. Mi-aduc aminte cum ne povestea el lecțiile pe care le preda elevilor săi. Una dintre lecțiile principale era ca la strîngerea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la gît și fără șireturi la ghete, cu hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa. Am fost, desigur, extrem de surprins. Nicolae Malaxa era marele industriaș, cunoscut de toată lumea. S-a făcut că nu știe cine eram și s-a oprit, respectuos, în fața biroului meu. Grefierul a tras din teancul de dosare acela cu numele Malaxa. L-am invitat să ia loc pe scaunul din fața mea și aproape neîncrezător s-a așezat. Rezulta din dosar că două tanchete militare fuseseră scoase de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și tot soiul de jucării științifice. Pe peretele de răsărit, o candelă sub o icoană. Voevodul e crescut în religia ortodoxă. Domnește cea mai severă disciplină. În clasă nu există tratament de excepție. Când îi vorbește profesorul, Voevodul se scoală respectuos ca și ceilalți camarazi. Programul e acel al liceelor: de la 815 până la 115 cu pauze de câte un sfert de ceas între ore. După amiază urmează sportul și pregătirea lecțiunilor.” Reporterul a vizitat și „sala de gimnastică înzestrată cu aparatele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Sunt născută în comuna Ciuturești, județul Soroca, părinții mei erau agricultori, cu o gospodărie închegată, munceau din greu dar cu folos, erau buni creștini și respectuoși cu semenii lor. Familia Popovici, căci despre ea este vorba, avea în componența sa cinci copii, un băiat și patru fete. După ocupația sovietică din vara anului 1940, nu am memorat evenimente deosebite, pesemne toate persecuțiile care au urmat au
ÎN REFUGIU AM FOST MEREU ALĂTURI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Tamara Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1672]
-
ai noștri. I-am văzut plini de recunoștință și de respect în fața unui profesor, ca apoi, după ce a trecut, să-l bârfească cu colegii. Am auzit pe câte o noră, când eram în vizită la ea, cum își laudă de respectuos mama soacră, ca după numai câteva minute după ce a ieșit, s-o vorbească de rău, utilizând atribute necuviincioase. De asemenea, sunt părinți, care în fața odraslelor lor îi bârfesc pe profesori, vecini, sau chiar rude apropiate, folosind un limbaj neadecvat pregătirii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cuviință în vorbe și fapte". Bătrânii din Costișa spuneau că tânărul trebuie să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată pe om. Ei considerau că cei respectuoși sunt întotdeauna vrednici de stimă și pot deschide toate ușile. Cei mai mulți greșesc din neștiință, la cele de cuviință. Un vechi proverb românesc ne îndeamnă: "Poartă-te cum ți-i portul și vorbește cum ți-i vorba!". Cred că poate avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a Obcinilor, coboară până pe valea Sucevei și la noi, în sat. Cioplirea și prelucrarea lemnului se păstrează până astăzi. Consatntin Brâncuși spunea: "Gândește-te că stejarul din fața ta este un bunic înțelept și sfătos. Vorba daltei tale trebuie să fie respectuoasă și iubitoare. Numai așa îl poți mulțumi". Mobilierul casei țărănești, lucrat în bardă, cuțitoaie și daltă scot la iveală piese tradiționale: patul, masa-ladă, podișorul, colțarul, blidarul, polițele, cuierul și lingurarul (cutia), hambarul, grindarul. Tâmplari renumiți: Nemțoc Gheorghe și Nicolaescu Constantin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tocmai ca să nu piardă vremea degeaba. Ce vrei, Hugo? se Întoarse el către slujitorul cel slab cu ochii inteligenți și nasul Încovoiat, care-l scăpase pe străin de la moarte și-l adusese acum În fața stăpânului său, așteptând la o distanță respectuoasă să fie Întrebat. Hugo se Înclină ușor și-i șopti ceva la ureche, arătând către Simeon, care, legat burduf, urmărea toată scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oamenilor nobilului nostru duce, și ei vor scoate adevărul de la tine cu alte mijloace. — De ce nu-l Întrebați pe el? zise Simeon. Cavalerul o să vă spună adevărul, dacă pe mine nu mă credeți... Unul dintre monahii cei tineri se amestecă respectuos În vorbă: — Preacuvioase părinte, dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert, știu eu ce-am de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu o dată, cei din suita lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi de la Început cu căldură părintească, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
parcă nu-mi place să vă las aici singure, În miez de noapte. Mai bine veniți și mă așteptați la poarta castelului. Acolo sunt slujitori de pază și nu vi se poate Întâmpla nimic rău. Cuvintele lui Gregor erau la fel de respectuoase și de binevoitoare ca Înainte, dar fetei i se păru a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În grădină. Piciorul Îi alunecă Însă pe treaptă și se pomeni jos grămadă, cu o durere ascuțită În gleznă, care Îi umplu ochii de lacrimi. Bodo, care auzise zgomotul și Întoarse capul, se repezi s-o ridice, murmurând câteva cuvinte respectuoase. Roșie la față, Adelheid se așeză șchiopătând pe bancă. Îi venea să moară, să intre În pământ de rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a corpului. Aceste gorile, urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
statutului s-au dovedit ineficiente tocmai din cauza intruziunii factorilor politici. Nu s-a conștientizat încă un adevăr elementar, acela că sunt domenii cum ar fi universitatea, sportul, cultura, biserica etc. unde politica ar trebui să stea cu pălăria în mână, respectuoasă, la porțile instituției. În viziunea mea, poetul care pune o frunză de viță în fața adevărului (cum cei vechi puneau în fața sexului), poetul care întoarce privirea de la cruda, mizera realitate, bălăcindu-se în imaginar ca porcii lui Epicur, nu e în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
si coca-cola. La Blyteville. Un student mărinimos Am trecut În statul Arkansas. Poposim În orașul Blyteville. Majoritatea populației o formează negrii. Seara pe străzi, Îmbrăcați de preferință În alb, le strălucesc doar dinții și ochii. Sunt În general liniștiți și respectuoși. Populația albă Îi evită pe cât posibil. În tramvai au vagonul lor. În cabinetele medicale au săli aparte. Dar nu am auzit de conflicte Între negri și albi. La ștranduri sunt separați. Au căsuțe modeste, multe cu o cameră cu antreu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Popa, l-a apucat de gât și i-a dat o palmă peste obraz atât de tare, încât i-a dislocat mandibula. Simțind că nu mai poate închide gura, Popa i s-a adresat agresorului său: Domnule Țurcanu, vă rog respectuos să binevoiți să-mi mai dați o palmă și de partea cealaltă, poate o să-mi puneți falca la loc'. Țurcanu a zâmbit și, ținându-i partea dislocată cu o mână, cu cealaltă l-a lovit din partea opusă, așezând la loc
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
data aceasta să vă onorați promisiunile! Am așteptat atât, trebuie să veniți în cele din urmă aici - Dumnezeu știe ce va permite destinul în curând, și când pulvis et umbra sumus... Vă îmbrățișez și vă aștept cu nerăbdare. Omagiile mele respectuoase dnei Eliade, sperăm că va putea veni și ea. Cu cordialitate, al dvs.ș,ț Stig Wikander XIVtc "XIV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Hôtel Excelsior, Monte-Carlo 7 februarie 1952 Dragul meu prieten, Vă mulțumesc încă o dată pentru buna
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din dicționarul american Funck & Wangall, Dictionary of Folklore and Mythology (citez din memorie!), apărut în ’51 sau ’52. Acest articol al lui Roman Jakobson conține lucruri remarcabile și prezintă materiale sud-slave necunoscute sau prost cunoscute, totul original. Prezint omagiile mele respectuoase dnei Eliade, pe care am vreas-o revedem la Roma și vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Stig Wikander XXXIVtc "XXXIV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Le Val d’Or 19 ianuarie 1955 Dragul meu prieten, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Se pare că este de o importanță extraordinară. Vă mulțumesc pentru indicarea articolului lui Roman Jakobson. Cu ocazia vizitei sale la Paris, în 1949, ne spunea că pregătește ceva în sens dumézilian despre mitologia paleoslavă. A publicat ceva?... Omagiile mele respectuoase dnei Wikander și cele mai bune gânduri pentru amândoi din partea soției mele. Urându-vă multă sănătate și o mie și unu de lucruri care să vă fie pe plac, Vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Mircea Eliade XXXVtc "XXXV" ELIADE către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune și monumente... — N-am vrut să vă jignesc, domnul meu, este nevoie, desigur, și de extravaganță și de extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în glumă, după care Iorga îl salută respectuos și se retrage spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi venea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi fost printre ei cu siguranță ar fi spus niște glume deocheate și poate că ar fi și luat la bătaie pe cineva care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar imediat în jurul unui rahat, ai zice. Cum o mai duci, bătrâne ? a zâmbit Cristi, revăzându-l după atâția și atâția ani. La fel ca dumneata, viu, se pare. — Chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rămânere, persistare” În existență, și abia astfel se naște ea Însăși, existența. Realitatea. De tânăr deci, ca orice poet, ca orice „nebun”, am avut dubii, ca să zic așa, asupra acestei doamne extrem de Îngâmfate și adeseori prost parfumate ce era numită respectuos de adulții din jurul meu - realitate! Și, În acest fel, mi-am secretat continu, din viscerele mele morale, acel „vaccin” contra fatalismului, una din bolile „splendide” care ne vin din pitorescul Orient, Încărcat de atâtea istorii și personaje și chiar de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se impregnează În inconștientul colectivă a momentului morții. Dacă În secole trecute, literatura și tradiția orală zugrăveau acest prag ca pe unul convivial, pictura, mai ales, ne Înfățișa un bătrân venerabil, Înconjurat pe patul de moarte de numeroasa și respectuoasa familie, astăzi stațiunile de reanimare din toată lumea ne arată inși prinși În ghearele morții, izolați sub aparate ciudate, luptând uneori săptămîni dacă nu și ani Întregi cu ceea ce pare a fi cel mai aprig, mai nemilos dușman al omului, răpindu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îndeosebi „turnuri“, și cu predilecție În mijlocul vechilor cartiere, tocmai bine pentru a le desfigura: o mare dezordine urbanistică și prost-gust la discreție. Rămâne doar speranța că această criză de creștere va lua sfârșit În favoarea unor proiecte mai coerente și mai respectuoase față de peisajul urban. Poate va fi frumos acest București al viitorului, va fi poate și curat. Dar În mod cert va fi cu totul alt oraș decât vechiul București, cu micile lui case pierdute printre grădini. La București, ruptura e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]