3,156 matches
-
cf. Barbu Brezianu), operînd importante deschideri estetice către arta primitivă și nonfigurativă (v. observațiile privind „ideizarea” formei, cu distrugerea [reducerea] ei „savantă” la „cea mai esențială sintetizare materială, spre a impune cu putere simbolizarea” și „abstracțiunile senine”). Alte judecăți rețin retrospectiv atenția: „decorativismul exotic apropiat de Gauguin” și „emotivitatea transcendentă” a picturii Ceciliei Cuțescu-Storck; „expresia specifică, substanțială, lipsită de literatură” a lui Gh. Petrașcu, iubitor de „expresiuni noi”. Sînt numai cîteva argumente pe care Cornel le opune obtuzității criticii oficiale, acuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea d-tale un fanatism necesar avangardelor. N’am făcut parte din aceeași grupare. Acolo unde d-ta și prietenii d-tale ați ajuns în marș forțat, am ajuns și eu fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiste face liderul italian: membre de l’Academie Royale Italienne, „invitat oficial de Societatea italo-română, sub auspiciile guvernului român și ale legației italiene”, „primit ca un consacrat și ca un adept al lui Mussolini”, Marinetti a ținut conferințe cu caracter „retrospectiv” și a făcut figură de... bărbat încă bine. Triumful Futurismului oficial, sărbătorit de instituțiile românești, i-a pus însă în umbră (vai!) pe premergătorii „contimporani”: „Tot Bucureștiul aprins s-a declarat deodată futurist, iar noi abia mai contam”. Mărturisind proximitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy consemna retrospectiv „prima încercare a chinuitului Armand Pascal cu «Insula» pînă la apariția trupei din Vilna, prin intermediul regizorului Daniel și al poetului Sternberg”. („Regizorul Daniel” era fratele scriitorului Paul Daniel, cumnatul lui Fundoianu, rămas în țară ca „element de legătură”.) Dintre dezideratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apoi în Buletinul medico-terapeutic, o revistă pseudomedicală editată de farmacistul Iteanu (...) Autorii lui se lăudau că prin asemenea „denunțuri” împiedică „procesul de dizolvare a societății contimporane” și dau „directive de viață spirituală, normală și sănătoasă”. Liderul avangardist își nuanțează totuși, retrospectiv, vehemența: „În aprilie al acelui an, (Emilian) tipărise o carte intitulată Anarhismul poetic despre care, la rubrica «Represalii», îmi mărturisisem convingerea că «e o carte de ramolisment precoce a cărei prezentare de lux disimulează, sub o armură falsă, conținutul rînced
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
văd în acest volum suprema reușită poetică a lui Voronca. Pentru autorul Mențiunilor critice, Ulise „reprezintă un veritabil salt” față de Colomba: „Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin feeria accelerată și diversă a orașului modern, sau pe drumurile retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel poem al iureșului liric. Cît de firești, cît de necesare sînt aici valurile acestea de imagini (...) Și ce unitate, după aceia! Cît de departe sîntem de dezagregarea întîiului poem. O fantezie prolifică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șeful școalei moderniste”, spiritul său vădind „empatie cu veacul, dar și o dureroasă negare a lui”. Judecata drastică formulată de G. Călinescu asupra lui Boz în Istoria... își are partea de adevăr. Totuși, unele dintre „dezavantajele” tînărului critic se transformă, retrospectiv, în avantaje. Lipsa complexului - post-maiorescian - al autorității critice îi va fi fost suspectă nu numai lui Călinescu; în comentarea poeziei modernisto-avangardiste ea poate reprezenta însă nu numai un risc (cazul lui Lucian Boz), ci și o limită de comprehensiune. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorba în cazul unui autor extrem de laborios, timid și discret, care nu a îndrăznit niciodată să ia o poziție publică „revoltată”... Poate de o revoltă interioară, tăcută. Rămîne totuși întrebarea dacă nu cumva avem de-a face cu un construct retrospectiv, pus în circulație de către mitografii avangardiști ai lui Urmuz. În studiul introductiv la antologia Avangarda în literatura română (Ed. Minerva, București, 1983, p. 19-29), Marin Mincu reia aceeași idee: „Metoda scriiturii urmuziene o premerge pe aceea a suprarealiștilor, folosind dicteul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Minimalizați, ignorați sau respinși la început, percepuți adeseori drept lipsiți de „rădăcini” și ostili tradiției locale, nevoiți - din dorință de recunoaștere internațională ori din motive de persecuție politică sau, după caz, etnică - să se expatrieze, unii dintre ei au devenit, retrospectiv, motive de orgoliu național grație succesului extern. Justificată cîtă vreme se exercita împotriva unei burghezii „condamnate de Istorie”, insurgența contestatară a avangardiștilor apărea inutilă și depășită în condițiile regimului comunist, antiburghez prin excelență... Recuperarea estetică a avangardismului interbelic nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastră, lucrurile au mers, uneori, stîngaci, dar ne-am străduit și, cu ajutorul unui consilier marital, am știut că sîntem Împreună din motive solide și că amîndoi voiam ca mariajul nostru să reușească, nu doar de dragul copilului, ci și pentru noi. Retrospectiv, memoria mea a Înregistrat schimbarea ca petrecîndu-se peste noapte, deși sînt convinsă că nu e decît o festă pe care mi-o joacă aceasta și că nimic nu a fost vreodată simplu. Îmi amintesc că, o vreme, relația noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
formală extraordinară, probabil opera unor călugări irlandezi din veacul al VII-lea, avea să constituie un moment decisiv În evoluția gândirii sale și că probabil contemplarea Îndelungată a acestei cărți avea să-i permită, printr-un șir de intuiții care retrospectiv ne par miraculoase, să depășească dificultatea calculelor de stabilitate energetică la macromoleculele Întâlnite În biologie. Fără a accepta neapărat toate afirmațiile lui Hubczejak, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul veacurilor, Book of Kells le-a inspirat mereu comentatorilor elanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Rosamund, războindu‑mă cu Watson, dacă ții seama de subtilele resurse ale corpului, mii de asemenea resurse, prea subtile pentru a fi accidentale, Watson nu‑i decât un cizmar - un cârpaci sau un pingelar, nu un pantofar de lux. Privind retrospectiv, regret - Îmi pare rău pentru Rosamund care acum se convinsese că eram bolnav. Încerca să‑mi prepare leacuri În mica noastră bucătărie. Gătea mâncăruri pe care, În mod normal, le‑aș fi savurat cu entuziasm. Dar carnea din piață era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întâmplă În romanul lui Philip Roth Operation Shylock. A Confession (Simon and Schuster, 1993). Toate acestea au o strânsă legătură cu discuția despre „dosarul Eliade”, precum și cu fundalul lor: dezbaterile despre memorie și istorie, responsabilitate colectivă și vinovăție individuală, justiție retrospectivă, reconciliere, Holocaust, Gulag și așa mai departe. Din nefericire, discuțiile românești pe asemenea teme cardinale ale istoriei recente sunt prea puțin racordate la discuțiile internaționale și sunt, ca mai toate discuțiile publice de la noi, rudimentare și diletante. Astfel, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
anti-antisemite. S-a pierdut, În vâltoarea controversei, miza cu adevărat importantă a polemicii Voicu et al. contra Liiceanu et al.: analiza critică a trecutului și prezentului, În numele viitorului. Și s-a amânat Încă o dată șansa reală a unei justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem totul la stereotipuri, sau „tipuri-ideale”) nu o pot formula decât Împreună, Întâlnindu-se În comuna lor umanitate, sub semnul adevărului. Eliade pierduse deja multe prilejuri În care se mai putea confesa și optase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Chick” spune după primele cincizeci de pagini că „face tot ce poate cu faptele”, recunoscând că „Abe” a „trăit prin ideile sale”, iar „cunoașterea sa era reală”; Însă romanul e plin de răuvoitoare respingeri ale tututor ideilor lui „Abe”. Ironia (retrospectivă) a soartei face ca The Closing of the American Mind să fi fost conisderată de unii (ca profesorul de filozofie Robert Paul Wolff), mai În glumă, mai În serios, un canular al lui Bellow. Se spunea că romancierul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și cu mine ne dădeam în vânt după naziști. Pe de altă parte, nici nu pot spune că îi uram. Formau un grup mare și entuziast printre spectatorii noștri, erau oameni importanți în societatea în care trăiam. Erau oameni. Doar retrospectiv mă pot gândi la ei ca la niște oameni care lasă în urma lor mocirlă. Sincer să fiu - nici măcar acum nu mă pot gândi la ei în felul acesta. I-am cunoscut prea bine ca oameni, am muncit prea mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
avut la activ femeile femeilor. Activiste care mai de care, până și de la centru. O adjunctă de ministru la agricultură chiar. Surâse mai îmbunat, revăzând parcă șirul femeilor cu care își petrecuse viața. O excludea dintr-o astfel de reverie retrospectivă pe Viorela, nevastă-sa. Ea făcea parte din dotarea regulamentară, la fel ca uniforma, pistoletul sau volumașele cu instrucțiuni de uz intern. Nevasta nu se punea în discuție când venea vorba de viața personală a cetățeanului care apără cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înțelegere de sine ca agent și poate să-și facă planuri pentru viața sa. Această noțiune generală de persoană include dimensiunea valorilor, în sensul că persoanele aplică valorile faptelor și posibilităților de care sunt conștiente. În acest sens, o privire retrospectivă asupra persoanei este necesară pentru a identifica aspectele care intră în joc în definirea ei, ținând cont și de apanajul creștinismului. Înainte de toate, în limbajul curent se constată că: „termenul persoană supraviețuiește și rezistă la uzura la care evenimentul cultural
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
opțiuni. mulțumesc, GUȚĂ. Fragmentaritatea este un procedeu extrem de interesant de natură să-l solicite intens pe cititor. îi vom propune cititorului nostru un fel de puzzle, altfel spus un anumit număr de elemente narative. Iar la sfîrșit, printr-o reflecție retrospectivă, el va descoperi și care a fost firul conducător al poveștii. Deci, să accelerăm operațiunea. Dorești ca personajul principal să fie masculin sau feminin ? mulțumesc, GUȚĂ. simt că suntem pe cale să începem cu dreptul. acest personaj masculin va fi, într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intercalează starea de nesinucidere numită a fi. Dacă, printr-o concesie cerească, mi-ar fi îngăduit să stau de vorbă cu vreun muritor din alte veacuri, aș alege pe Lazăr cel înviat. El mi-ar ajuta desigur să-nțeleg teama retrospectivă, sentimentul c-ai fost mort, că te-ai născut din moarte și mergi spre altceva..., că ești expus unui vag absolut, nașterea derivând din precizia morții. Lazăr mi-ar putea spune cum poți muri când nu mai mergi spre moarte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
accesul vârtejului absolut să fie deplin. Nemaiexistând legi și ființe individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos, de la natură înspre indiviziunea originară, de la formă înspre vârtej. Destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluției cosmice, un proces invers și retrospectiv. Un apocalips răsturnat, dar izvorât din aceeași sensibilitate și aceleași aspirații. Căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos, fără să fi suferit toate amețelile apocalipsului. Câtă groază și câtă bucurie nu încerc la gândul că aș fi prins deodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deosebește însă esențial de simțul istoric. De la Nietzsche și de la Spengler, am învățat că interesul pentru istorie e caracteristic decadenței, când spiritul, în locul elanului creator, a adâncirii în intensitate, tinde la o cuprindere extensivă, la înțelegerea ca atare, la pierderea retrospectivă în lume. Simțul istoric temporalizează toate formele și toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
între valori antinomice. Acestea sau se războiesc atunci într-un conflict continuu, sau pendulează și se substituie. Punctul culminant al unei mari culturi îl văd în extazul forței sale. După aceasta poate începe decadența; ea nu oferă mai puțin consolarea retrospectivă, exaltarea în regretul puterii. Ceea ce înseamnă grecii, romanii sau francezii în istorie se datorează neapărat unei lumi specifice de valori pe care au realizat-o. Noi știm astăzi destul de bine în numele cărei idei istorice a luptat fiecare, cât a realizat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
definitoriu al epocilor de amurg, al acelor epoci de sinteză și de sincretism avide de toate valorile, juxtapunîndu-le, dar neînsumîndu-le, alăturîndu-le steril, într-un agregat axiologic. Divergența valorilor este pasiunea alexandrinismului. Sterilitatea spiritului îl face încăpător pentru orice și viziunea retrospectivă, reactualizând lumile de valori ale trecutului, face contemporană întreaga istorie. Universalismul exterior al epocilor de decadență dovedește, prin contrast, că orizontul teoretic nu este condiția creației și că excesul de luciditate descoperă un suflet încăpător, dar steril. Cu cât epocile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ei n-au adus nici o idee, nici un freamăt, nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc de tot ceea ce poate imagina o disperare retrospectivă.Cultura bizantină n-a fost decât un văl negru, care ne-a ascuns lumina, un doliu sinistru al mizeriei noastre naționale. Lipsa de spirit politic de mare anvergură este caracteristică acestui "Orient", pe care ura trebuie să-l distrugă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]