2,803 matches
-
Imaginați-vă că a putut proiecta un model de bicicletă zburătoare înainte de descoperirea combustibililor sau a unor materiale cum este plasticul. La timpul său, multe dintre invențiile sale premonitorii erau considerate atât de exagerate, încât au fost respinse ca fiind ridicole. Dar o mână de oameni au recunoscut geniul său în privința capacității de a vedea în viitor. Fără existența acelor mecena ai artelor din preajma lui Da Vinci, a imensului său talent și a protecției de care s-a bucurat din partea elitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
avut o grămadă de... — Nu mai aveți. Gata. Nu mai aveți. Ea se încruntă. — Am discutat cu tatăl tău, după ce ați plecat voi. El a spus că va fi bine. Toată chestia aia cu vânzarea casei și a Jaguarului. Era ridicolă. — A spus tata asta? — Chiar așa. Ellis oftă. — Încerca să nu te îngrijoreze. — Nu sunt îngrijorată. Iar el își iubește Jaguarul acela. Tatăl tău și-a luat unul nou, în fiecare an. Încă de când erați mici. Vânzătorii se uitau lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
inhalat din spray singur, crezând că e vreun drog. Nici măcar nu eram cu el în clipa aceea. Și tu mi-ai cerut să-i dau spray-ul fiului lui Lois Graham. — Nu știu cum poți spune așa ceva. — Tu m-ai sunat. — Ești ridicol, Josh. De ce te-aș fi sunat? Eu nu știu nimic despre munca ta. Tu m-ai sunat pe mine și m-ai întrebat unde locuiește Eric. Și mi-ai cerut să nu-i spun nimic mamei lui. Eu așa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
câteva întrebări. Prima îl făcu să stea puțin pe gânduri. — Dr. Bellarmino, întrebă o puștoaică asiatică. Ce părere aveți despre femeia din Texas, care și-a clonat pisica moartă? În realitate, Bellarmino considera că toată afacerea cu pisica moartă era ridicolă. I se părea că diminua importanța muncii lui și a altora. Dar nu putea spune asta. Este vorba de o situație dificilă, legată de sentimente, zise cu diplomație Bellarmino. Cu toții suntem foarte atașați de animalele noastre de companie, dar... Ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
locația dorită de o recombinare omoloagă dublă ...“ Și Sanger încetase să mai citească. Acum, pe ecranul TV apăreau țestoase pe plajă, noaptea, strălucind într-o culoare purpurie ciudată ... iar ei credeau că el făcuse asta? Chiar și simpla idee părea ridicolă. Dar un stat fascist cere sânge pentru orice păcat, real sau imaginar. Sanger se și vedea aruncat în închisoare pentru o crimă pe care nu o comisese. O crimă pe care nici măcar nu știa cum să o comită. NOI ANIMALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dintre puținele care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX. El a văzut esența ei, frauduloasă la toate nivelurile, și a prezis unde va conduce, cu multă precizie. A avut numeroși critici, care l-au insultat numindu-l reacționar, ridicol, ignorant, isteric, incoerent și orb, notând cu dispreț că „are o influență considerabilă în conducerea oamenilor într-o direcție greșită“. Și totuși, Chesterton avea dreptate, iar savanții, conducătorii politici și intelectualii erau cei care greșeau. Chesterton a apucat să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aș putea să nu știu sfârșitul unei povești pe care trebuie s-o fi ascultat de cel puțin o sută de ori? Însă ceea ce tu nu știi este cât rău fac aceste povești imaginației unui copil. Tocmai din cauza poveștii ăsteia ridicole mi-am petrecut anii de dinainte de a merge la școală dormind cu cu un spic de grâu sub pernă, sperând că avea să se preschimbe Într-un galben de aur În dimineața următoare. Și după aceea, ce să vezi? Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau că ar trebui să ne agățăm de negativ pentru a nu fi ridicoli în prea mult pozitiv nepotrivit cu această lume amestecată! Binele nu poate fi vreodată prea mult sau inutil sau fără sens. În această lume, nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
trebuie să ne punem la bătaie resursele, trebuie să știm pe ce bază. Trebuie să ne comunicați și nouă informația. Mai mult, va trebui să vorbesc cu șeful meu. Să nu mai pomenesc de hârțogăria aferentă. Toată tărășenia aceasta era ridicolă. Să fie pus într-o asemenea situație! Să fie pus să aștepte! Să aștepte doar ca să-l primească pe Ptițin, un biet copil! Salitov urlă la tânăr, care se uită înapoi cu o expresie de așteptare bine-crescută care era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
propriului nume. În cele din urmă, spuse: ă Macar Alexeiovici Bikov. Vocea îi era pițigăiată și chinuită. Cum însă numele nu îl impresionă pe Porfiri, tânărul adăugă în șoaptă: Eu sunt Prințul Bikov. ă Prințul Bikov. Afectarea lui Porfiri sună ridicol. ă N-ați auzit de mine? ă Nu, răspunse Porfiri după o clipă de gândire. ă Vă întreb fiindcă am scris câteva piese de teatru. ă Sunteți dramaturg? ă Piesele au făcut ceva vâlvă în anumite cercuri. Poate v-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă De ce? ă O să vă vină greu să înțelegeți. Nu l-ați cunoscut pe Stepan Sergheievici. Nu pe când trăia. și nu i-ați văzut niciodată ochii. Era ceva de netăgăduit în ochii aceia. O femeie care ar găsi ideea asta ridicolă, care ar râde dacă i-aș sugera așa ceva - chiar și o astfel de femeie când i-ar vedea ochii, ar începe să se minuneze. Cât de mult s-ar minuna! Este o parte din noi pe care nu o vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu, zâmbi el. Te invitam să vii cu mine la hotelul meu, o să ne distrăm. Iar dacă după aceea o să vrei să vii la Londra... — Știi, de când sunt În New York nici un american nu mi-a pus o Întrebare atât de ridicolă la cinci minute după ce m-a cunoscut. — Nu? Întrebă el surprins. Poate pentru că ești aici numai de-o lună. — Hmm... da, poate că ai dreptate. Avantajul moral se tot mută de la o echipă la cealaltă, dar la două noaptea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
contra cost, și se întreba dacă merită să îndure asemenea rușine, să fie tratat ca un idiot, un nimeni, pe deasupra trebuind să recunoască că aveau dreptatea de partea lor, pentru Centru nu contează niște rudimentare farfurii de ceramică sau niște ridicole păpuși făcând pe infirmierele, eschimoșii și asirienii cu barbă, nici o importanță, nimic, zero, Asta suntem pentru ei, zero. Se așeză în sfârșit în furgonetă, se uită la ceas, mai avea de așteptat aproape o oră până să-și ia ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și mai rău dacă nu găsesc pe nimeni să le vrea, chiar date de pomană. Acest discurs, care, la trei noaptea, îi părea autorului lui de o logică imbatabilă, deveni absurd odată cu prima rază de lumină și de-a dreptul ridicol în lumina denunțătoare a soarelui. În sfârșit, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, îi spuse olarul câinelui Găsit, n-o sta diavolul mereu pitit după ușă. Din cauza evidentei diferențe de concepte și a vocabularului distinct al fiecăruia, Găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ai un nepot, ai putea, îmi dau seama că scrupulele mele sunt absurde, dar n-am reușit să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face pe cocoșul, aruncând ocheade tandre unei văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așteaptă în sacii mari de hârtie groasă, impermeabilă, dar vremea multiplicării se apropie. Când Cipriano Algor s-a întors acasă în prima zi din săptămâna distrugerii, mai indignat din pricina umilinței decât obosit de efort, i-a povestit fiicei sale aventura ridicolă a unui om bătând câmpurile în căutarea unui loc unde să poată lepăda cioburile inutile pe care le transporta de parcă ar fi fost vorba de propriile lui excremente, Cu pantalonii în mână, spuse, așa m-am simțit, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor și la improbabila înviere a resturilor. S-ar crede că purtarea lui Cipriano Algor este complet ridicolă, dar, și în acest caz, ar fi bine să nu uităm importanța decisivă a punctului de vedere, ne referim acum la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
uiți că, dacă aceste nefaste evenimente n-ar coincide întâmplător cu mutarea în Centru, am fi în aceeași situație ca atunci când ei au refuzat să ne mai cumpere vasele, dar acum fără absurda speranță că ne vor salva viața niște ridicole păpuși de lut, Trebuie să trăim cu ce este, și nu cu ce-ar putea fi sau cu ce-ar fi putut fi, Admirabilă și pacifică filozofie, Iartă-mă dacă nu sunt în stare să înțeleg mai bine, Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori „dragul nostru idiot”, dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. „Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i judec prin această prismă, și alți bătrâni erau mai buni decât mine. Aproape fiecare avea în urma lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei, gata să se târască în patru labe dacă i-ar fi cerut, dar îndată ce mirosea că Moașa avea chef să-l înșele, turba. Ieșea din arhivă, încuia ușa și patrula pe coridorul unde se afla camera Moașei. Se agita ridicol și agresiv, cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzând-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!” Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând. Și puțin îmi păsa că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea cineva, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și la analize și la ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]