5,505 matches
-
comande atacuri oriunde era posibil? Să aștepte, cu speranța că vor apărea noi informații? Necazul era că aștepta de prea multe săptămâni. Intră generalul Doocar, un bărbat înalt și slab, cu ochi cenușii ca de gresie. O salută cu gesturi rigide și spuse: - Doamnă, clădirea a reapărut astă-noapte cam la un minut de la momentul în care era așteptată, și imaginea a stăruit două ore și patruzeci de minute. Innelda încuviință din cap. Se obișnuise cu această veste. Tiparul acela al reapariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
au trăit toată viața singuri. Privirea sumbră se datora sprâncenelor groase, negre și îmbinate. Era de fapt stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa cădea vânătă și umflată. Ținea arma în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să plângă. Se simțea la capătul puterilor. Arătă cu bărbia spre Melania Lupu. ― Trebuie s-o scoatem de-acolo. Poate că... Nucu Scarlat rosti încet, apăsat: ― Care se apropie de ușă îl curăț! Melania Lupu ținea ochii închiși. O mască rigidă, fără sînge: " Cred că de astă dată domnul Scarlat exagerează puțin. N-ai încotro însă, draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
proces la ceea ce era el, ceea ce cuprindea o precauție absolut necesară. Aproape tot ce i se întîmplase după evadarea din mîinile Făuritorilor de Arme era rezultatul faptului că nu putuse purta costumul într-un arsenal. Hedrock își simți trupul mai rigid; și gîtul parcă-i înțepenise, glasul i se încetini cînd spuse: ― Aș zice că e mult prea mare salariul. Ai grijă să fie redus la cinci milioane. Triner scoase un sunet nearticulat, dar Hedrock continuă să-i vorbească lui Royan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care era nevoie pentru a o lua? Bun sau rău, el era arbitrul. Lăsă acest gînd să i se scurgă încet din minte. Trupul lui era pregătit. Sosise momentul acțiunii. Începu să înainteze prin ceață. Vedea oameni din Palat, stînd rigizi ca niște siluete sculptate în penumbra amurgului. Raporturile sale cu timpul nu se schimbaseră într-o clipă. Nu le acordă nici o atenție acestor oameni, nici măcar cînd îi stăteau în cale, ci calcă peste trupurile lor de parcă ar fi fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Îndrăgostirea de o limbă ce este limba evaziunii și visării nepedepsite. Ca în atâtea alte ocazii, istoria socialismului de stat este punctată de dialectica efectelor neintenționate. Ceea ce debutase ca o operațiune de cooperare ideologică între republica socialistă și cel mai rigid partid comunist occidental devine ocazia de a explora, prin această gaură de cheie pe care destinul o oferă, jucăuș, cultura populară demonizată de emisiunile de învățământ politic de la tele viziune. Banda desenată vine, invariabil, însoțită de semnele unei gramatici ininteligibile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alternativă decât să se gândească la tatăl său. Îl surprinsese mai mult prin moartea decât prin viața lui. Până săptămâna asta, Uri ar fi spus despre tatăl lui că era previzibil, ca toți ideologii. Îi cunoștea opiniile despre orice. Erau rigide și, tocmai de aceea, după părerea lui Uri, irecuperabil mărginite. Uri se întrebase dintotdeauna, numai în sinea lui și niciodată cu voce tare, desigur, dacă nu cumva acesta fusese motivul pentru care respinsese stilul ferm de politică al tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
victorieni. Pentru perioada contemporană, ar trebui să studiezi niște cărți umoristice selectate. — Ești fantastic. — Ți-l recomand în primul rând pe Batman, deoarece el încearcă să depășească nenorocita de societate în care a trăit. Morala lui este, de asemenea, destul de rigidă. Eu îl respect pe Batman. — Uite-l din nou pe Timmy, spuse tânărul. Marinarul trecea pe Chartres Street în direcția opusă. Oare nu se plictisește niciodată să bată același drum arhicunoscut? Înainte și înapoi, înainte și înapoi. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise Lynn. — Sunt sigură că versiunea lui Jamie va fi identică cu a lui Dave. Chestia e că dl. Arthur spune că nu s-a întâmplat așa. — Nu cumva băiatul mai mare l-a atacat primul pe Jamie? Directoarea deveni rigidă. — Doamnă Kendall, spuse ea. În cazul unor dispute disciplinare, facem apel la camera de securitate din curte. Putem face asta, dacă este necesar, acum sau mai târziu. Dar eu v-aș sfătui să vă gândiți la problema mușcatului. Care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intuitiv, așa cum a fost și percepția... de fapt, nu ne-am “cunoscut”, a fost aproape ca și cum neam fi “recunoscut” și continuăm să ne recunoaștem mai bine... în mod neconvențional și neașteptat, căldura acestei recunoașteri e ca o călătorie dincolo de aparențele rigide ale realității. Am vorbit din nou despre ea pentru că am vrut s-o dau exemplu ca exponent al “tineretului din ziua de azi” care are telefon mobil. Eu sînt un exponent al “tineretului din ziua de azi” care nu are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fi maleabil și accesibil precum iluzoriul... Nu este aceasta suprema realizare? Esența a tot ceea ce este nu se înscrie tot în categoria iluziilor? A fi înseamnă a simți și a înțelege relativismul concretului. Realitatea concretă ar fi un cadru împietrit, rigid și sec fără izvorul iluzoriului care poate depăși, crea și îmbunătăți ceea ce este deja. Tot ceea ce pare iluzoriu ar trebui să devină posibil, tot ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și trecător, tot ceea ce este suflet ar trebui să fie
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele tocmai fiindcă, fără să vrea, tata mi-a deschis gustul pentru orbire și intoleranță care și-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-o cacofonie de disonanțe, tobele răpăiră dezordonat, dansatorii, care deja Începuseră să-și miște busturile Înainte și Înapoi, la dreapta și la stânga, se ridicaseră În picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și ia zborul. După o clipă de imobilitate Începuseră să se Învârtească În jurul lor Înșile, folosind piciorul stâng ca pivot, cu fețele Înălțate În sus, concentrați și pierduți, În timp ce veșmintele lor plisate le Însoțeau piruetele, lărgindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
do-mi-sol-do, iar pentru oamenii aceia aspriți În lupte părea să fie de-ajuns. Do-ul final fusese intonat după ce respirase o dată, așa Încât să-l poată ține lung, pentru a-i da timp - scria Belbo - să ajungă până la soare. Partizanii stăteau rigizi În poziție de drepți. Vii nemișcați ca niște morți. Se mișcau doar cioclii, se auzea zgomotul sicrielor coborâte În groapă și derularea frânghiilor frecându-se de lemn În timp ce erau trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cunoască și știe că totul durează puțin. Mulți ar spune că sunt cinic cu câtă dezinvoltură vorbesc de viață și moarte, dar eu spun că aceasta este pura realitate cel puțin în lumea în care trăiesc eu, cum legea este rigidă și nu lasă loc nici unui sentiment așa este sau ar trebui să fie angajamentele între oameni și atunci nu ar exista astfel de fapte, în lumea mea nu a existat jumătăți de măsură, ori mergi până la capăt sau nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
românești, devenită favorabilă față de poezia argheziană. Apreciind atitudinea lui Ibrăileanu & Co („mieux vaut tard que jamais”), frondiștii îl elogiază pe N.D. Cocea pentru impunerea lui Arghezi și Galaction atenției publice și avertizează că, dacă va continua să practice aceeași politică rigidă ca și pînă atunci, „domnul Ovid Densusianu o să rămîie singur”. Un program „novator” nebulos al revistei poate fi desprins din textul intitulat „Architectura mentis“ și din „neronianul” „Qualis artifex pereo!“ de la rubrica „Prin ganguri de idei“ a primului număr. Textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de varietăți” și marionete), integraliștii pledează pentru o regenerare a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic are o calitate, apoi este aceea că întreaga exegeză a d-lui Const. I. Emilian vădește în d-sa un adept înnăscut al poeziei academice și un universitar format la școala d-lui Mihail Dragomirescu (...) unde canoanele unei estetici rigide și timorate sînt literă de lege. (...) Pentru d-l Const. I. Emilian poezia trebuie să fie așa cum stă scris în tratatele clasice, o poezie a subiectului, o poezie a conturului, o poezie a emoțiilor gradate, într-un cuvînt, o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în Cugetul românesc, uzînd de un procedeu „urmuzian” — plasarea unor texte „bizare”, bulversante, în interiorul unei gazete politice „onorabile”, serioase și grave — un „virus” anarhic infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În punctul ăsta, sînt pe cale să fac o criză de isterie, Însă Dan, dîndu-și clar seama de greșeala comisă, Își revine În sfîrșit din starea de stupoare. Încearcă să mă ia În brațe, Într-un gest de Împăcare (da, sînt rigidă și nu-i răspund la fel - voi n-ați fi?) și mă sărută părintește pe creștet. Îmi pare rău, draga mea, spune el. SÎnt doar foarte obosit și, la drept vorbind, de-a dreptul șocat. Nu mă așteptam la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]