5,555 matches
-
-lea a dus la scindarea spirituală a cazacilor. Pe când unii dintre ei au trecut la adventism, alții devenit credincioși ortodocși. Cu toate aceste, după cum aveau să recunoască chiar și autoritățile, o bună parte a cazacilor de pe Ural a rămas credincioasă ritului vechi. După publicarea decretului din 1905 „Cu privire la începutul introducerii toleranței religioase”, după reînființarea Mitropoliei de rit vechi, numeroși cazaci de pe ural s-au reconvertit în masă de la ortodoxia oficială la credința de rit vechi. Pescuitul a fost principala ocupație a
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
alții devenit credincioși ortodocși. Cu toate aceste, după cum aveau să recunoască chiar și autoritățile, o bună parte a cazacilor de pe Ural a rămas credincioasă ritului vechi. După publicarea decretului din 1905 „Cu privire la începutul introducerii toleranței religioase”, după reînființarea Mitropoliei de rit vechi, numeroși cazaci de pe ural s-au reconvertit în masă de la ortodoxia oficială la credința de rit vechi. Pescuitul a fost principala ocupație a cazacilor de pe Ural, ea asigurând bunăstarea comunităților locale. Bancurile de sturioni asigurau o recoltă bogată de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
a cazacilor de pe Ural a rămas credincioasă ritului vechi. După publicarea decretului din 1905 „Cu privire la începutul introducerii toleranței religioase”, după reînființarea Mitropoliei de rit vechi, numeroși cazaci de pe ural s-au reconvertit în masă de la ortodoxia oficială la credința de rit vechi. Pescuitul a fost principala ocupație a cazacilor de pe Ural, ea asigurând bunăstarea comunităților locale. Bancurile de sturioni asigurau o recoltă bogată de icre negre. Cazacii construiau stăvilare (uciug) pentru prinderea peștelui, făcute la început din bușteni și nuiele, iar
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
16 sotnii), o sotnie pentru regimentul de gardă, în total 2.973 de soldați. Cazacii de pe Ural s-au deosebit de restul cazacilor din Imperiul Rus prin aspectul exterior. Ei au refuzat să-și radă bărbile, atitudine specifică pentru credincioșii de rit vechi, deși numărul acestora a scăzut neîncetat chiar și în rândurile lor de-a lungul secolului al XIX-lea. Cazacii de pe Ural au participat la aproape toate războaiele Rusiei. Două regimente de pe Ural au participat în 1786 la campaniile din
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
participat în mod activ la campaniile din Turkestan, cazacii de pe Ural nu au fost scutiți de represiunile țariste. Atamanul Nikolai Verevkin, cu același zel cu care și-a condus cazacii în luptă în 1873, i-a biciuit pe cazacii de rit vechi în 1874, când aceștia s-au opus serviciului militar obligatoriu. Cazacii au participat la ultimele acțiuni împotriva Hanatului Hiva în perioada 1879 - 1881. În secolul al XX-lea, cazacii de pe Ural au participat la războiul ruso-japonez. Regimentele al 4
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
ordinea sovietică. La început, majoritatea cazacilor, în special cei care se luptaseră pe front, nu s-au împotrivit în mod activ noilor autorități. În fruntea revoltelor s-au aflat de altfel cazacii mai în vârstă și în special credincioșii de rit vechi. Rezistența cazacilor a devenit mai intensă odată cu încercările bolșevicilor de a-și impune autoritatea. Regiunea locuită de cazacii de pe Ural a fost bântuită de luptele Războiului Civil Rus. În martie 1918, cazacii au alungat din regiune comitetele revoluționare bolșevice
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
s-au păstrat în regiunea istorică de origine, ci în regiunea Karakalpakstan (Uzbekistan), unde o parte a lor a fost expulzată în secolul al XIX-lea. Motivul acestei prime reașeszări a fost izolarea și mai buna supraveghere a credincioșilor de rit vechi. Un al doilea val de expluzări a avut loc în 1875 - 1877. Motivele acestei deportări au fost neacceptarea de către cazaci a noului „Regulament cu privire la servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit vechi din
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
credincioșilor de rit vechi. Un al doilea val de expluzări a avut loc în 1875 - 1877. Motivele acestei deportări au fost neacceptarea de către cazaci a noului „Regulament cu privire la servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit vechi din 1874. În anul 1875 au fost deportați cazacii de pe Ural de rit vechi, iar doi ani mai târziu au urmat membrii familiilor lor. Credincioșii de rit vechi din Karakalpakstan reprezintă un grup etnic care este caracterizat prin apartenența
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
1875 - 1877. Motivele acestei deportări au fost neacceptarea de către cazaci a noului „Regulament cu privire la servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit vechi din 1874. În anul 1875 au fost deportați cazacii de pe Ural de rit vechi, iar doi ani mai târziu au urmat membrii familiilor lor. Credincioșii de rit vechi din Karakalpakstan reprezintă un grup etnic care este caracterizat prin apartenența la o etnie (se consideră o populație separată), printr-un etnonim separat, („uralieni”, deși
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
servicul militar și de conducere obștească și economică” și rebeliunea cazacilor de rit vechi din 1874. În anul 1875 au fost deportați cazacii de pe Ural de rit vechi, iar doi ani mai târziu au urmat membrii familiilor lor. Credincioșii de rit vechi din Karakalpakstan reprezintă un grup etnic care este caracterizat prin apartenența la o etnie (se consideră o populație separată), printr-un etnonim separat, („uralieni”, deși în documentele oficiale, la rubrica „Naționalitate” este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea uneui teritoriu
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
este caracterizat prin apartenența la o etnie (se consideră o populație separată), printr-un etnonim separat, („uralieni”, deși în documentele oficiale, la rubrica „Naționalitate” este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea uneui teritoriu bine determinat, prin caracteristici confesionale specifice (creștinism de rit vechi), printr-un dialect specific și prin alte caracteristici specifice precum ocupațiile, costumul popular, bucătăria sau arhitectura. Un grup asemănător de credincioși de rit vechi există în regiunea gurii râului Sîrdaria (Kazanlisk).
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea uneui teritoriu bine determinat, prin caracteristici confesionale specifice (creștinism de rit vechi), printr-un dialect specific și prin alte caracteristici specifice precum ocupațiile, costumul popular, bucătăria sau arhitectura. Un grup asemănător de credincioși de rit vechi există în regiunea gurii râului Sîrdaria (Kazanlisk).
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
(n. 21 mai 1918, comuna Iara, Comitatul Turda-Arieș - d. 6 noiembrie 1990, Roma) a fost un arhiepiscop catolic român de rit bizantin, care a îndeplinit între anii 1981-1990 funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. s-a născut la data de 21 mai 1918 în comuna Iara (astăzi în județul Cluj). A studiat la Colegiul Pontifical "Pio
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
pentru întărirea oștilor. Constituirea în confrerii a "gnaoua" în Maroc se articulează în jurul muzicienilor ("mâallemi"), cântăreți la un instrument (cvasi exclusiv "qraqech" (sau "qrâqeb") - un fel de "crotale" - și "gambri"), prezicători ("chouaafa"), mediumuri și simpli adepți. Ei practică împreună un rit de posesie sincretică (numit "Lila" în Maroc, "Diwan" în Algeria) și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
posesie sincretică (numit "Lila" în Maroc, "Diwan" în Algeria) și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica și riturile "/Gnawa" ar avea originile în Vaudou. Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica și riturile "/Gnawa" ar avea originile în Vaudou. Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi și transportați în America, au adoptat creștinismul. În timpul perioadei
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul negru" sau "venind din țara negrilor". Totuși, în absența datelor istorice probatoare, doar această înrudire fonetică a permis sprijinirea ipotezei originei subsahariene a acestei comunități și a riturilor sale. Cercetătorii contemporani admit că este dificil astăzi să se identifice originea "Gnaoua/Gnawa" pornind de la numele lor, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt toți "negri", arabi sau musulmani. Există "Gnaoua/Gnawa" berberi și "Gnawa/Gnaoua" evrei
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
din Maroc, există de bine de rău dar sub nume diferite: în Algeria ("Diwan"), în Tunisia ("Stambali"), în Fezzan din Libia ("Sambali") și chiar în Egipt ("Zar"). Pentru a răspunde la întrebarea privitoare la originile comunității "gnaoua/gnawa" și a riturilor sale, este necesar să ne întoarcem privirea spre structura sistemului religios din Maroc și spre istoria comerțului cu sclavi pe pământ islamic. Astfel, frecvența întâlnirilor și deplasărilor între Africa neagră și albă nu se limitează la schimburile comunităților servile. Aceste
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
afilierea oficială a țarii până la destrămarea acesteia. Iugoslavia a fost mereu o casă pentru o populatie foarte diversă (adevărat mozaic), nu numai în termeni de afiliere națională, cât și religioasă (mai multe religii: islam, catolicism, iudaism și protestantism, precum și diferitele rituri ortodoxe alcătuiau confesiunile Iugoslaviei). Demografiile religioase ale Iugoslaviei s-au schimbat drastic după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Un recensământ care a avut loc în 1921, iar mai tarziu, în 1948, a arătat că 99% din populatie era
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
e.n., iar cel de răsărit s-a grecizat în secolul al VI-lea, renunțând la numele de "roman",în favoarea celui de "bizantin", de asemenea, în cadrul Imperiului Bizantin a apărut o formă de creștinism total diferit de cel din apus, cu rit grecesc, iar în imperiu se vorbea greaca.De asemenea, biserica era subordonată statului,iar Împăratul Bizantin era egal cu apostolii, și venerat în Biserica Răsăriteană fiind pictat în icoane și pe pereții bisericilor. Patriarhul Constantinopolului, Capul Biseicii Răsăritene, era a
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
apărută în același timp cu Biserica Apuseană, dezvoltându-se în cadrul Imperiului Roman de Răsărit și având o mare influență în Europa Răsăriteană. Această biserică era foarte diferită de cea apuseană, deoarece existau diferențe, cum ar fi, spre exemplu, faptul că ritul era grecesc și liturghia se făcea în limba greacă. Încă de la începuturile ei, Biserica Răsăriteană se autointitulase "Ortodoxă" („de dreaptă credință”), adică singura biserică ce propovăduia adevărata cale a Creștinismului, considerând restul formelor de Creștinism Răsăritean (monofizismul, arianismul și nestorianismul
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
lansat cartea autobiografică „Așa a fost.” Dan Mizrahy a încetat din viață la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București.</br> Înmormântarea a avut loc pe data de 26 februarie 2010, ora 13, la Cimitirul Evreiesc de Rit Sefard de la Bellu .
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
tinda spre perfecțiune și fericire prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a îmbunătății prezentul. Confucianismul a fost transpus în pagina de către discipolii lui Confucius într-o colecție cuprinzând 30 cărți, printre care: "Cugetări", "Cartea odelor", "Cartea schimbărilor", "Memorial de rituri", "Cartea muzicii", "Cartea edictelor", "Analele primăverii și ale toamnei"' etc O altă mare școală filosofica, înființată de către Lao-tze în Chină antică, este taoismul. Școala din Grecia antică,școala din Milet pune întrebarea începutului. Ce a fost la început? Primul gînditor
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
în sfera de influență a Imperiului Roman de Răsărit și a Bisericii din Constantinopol, chiar dacă mitropolitul Durrës-ului a rămas în mod oficial subordonat canonic până în secolul al VIII-lea patriarhului Romei. În acea perioadă, liturghia în Iliria era impregnată de ritul bizantin. Doar în partea nordică, respectiv în Praevalitana, influența romană era mai mare, și de aceea această zonă a fost cea care, mai târziu, a intrat în subordinea arhiepiscopiei din Bar (astăzi în Muntenegru). În plină criză iconoclastă, în anul
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
mult timp de musulmani. În secolele al XV-lea și al XVI-lea foarte mulți creștini din sudul Albaniei au emigrat în sudul Italiei unde au dat naștere așa numitelor biserici italo-albaneze (biserci unite cu Roma, dar care au păstrat ritul bizantin). În secolul al XVII-lea a avut loc o așa numită renaștere a Bisericii Ortodoxe Albaneze, care nu a mai fost prigonită de către turci în aceeași măsură ca Biserica Romano-Catolică. Multe lăcașuri de cult din secolele al XIV-lea
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]